Invatamantul Primar: O Trauma Pentru Viitor? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Invatamantul Primar: O Trauma Pentru Viitor? |
21 Nov 2006, 07:33 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.199 Inscris: 25 October 05 Forumist Nr.: 7.146 |
Am gasit astazi in Adevarul un articol excelent (parerea mea desigur) referitor la manualele de literatura romana din scoala.
Niciodata nu am realizat ca intr-adevar textele literare din programa de invatamant de la noi sunt bantuite de moarte sau de fatalitate si ca pot sa ne marcheze esential viitorul. Ce parere aveti? Articolul il gasiti aici: Moartea bântuie prin manualele şcolare si redau un fragment: "Moartea bantuie prin manualele scolare de Nicoleta Zaharia , Adriana C. Nedelea Operele literare cuprinse în manualele şcolare nu sunt adaptate vârstei copiilor şi au în prim-plan tema morţii. Profesorii susţin că sunt prea multe texte care au efecte negative asupra elevilor. De departe cea mai traumatizantă povestire este "Puiul", de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. Cei care au prins în manuale "La Vulturi" şi "Gândăcelul" îşi amintesc şi astăzi cu oroare de urmele de sânge din căpiţa de fân şi de micul gândac, strivit în palme. Unii adolescenţi spun că l-au visat noaptea pe Nechifor Lipan din "Baltagul" cu toporul înfipt în cap. Alţii nu pot şterge din minte masa însângerată, plină de ţeste retezate, din "Alexandru Lăpuşneanul". Lecturi "lacrimogene" În povestirea "Puiul", de I. A. Brătescu-Voineşti (Editura Petrion), copiii de clasa a V-a învaţă despre destinul unei vieţi ce se prăbuşeşte tocmai în momentul în care ar fi trebuit să pornească în marele zbor - cel al devenirii pe cont propriu. Încă din motto, ei sunt avertizaţi: "Sandi, să asculţi pe mămica!", sugerându-se astfel o învăţătură demnă de luat în seamă. Nu trece mult şi povestirea devine gravă, dureroasă. Urmează momentul rănirii puiului, sinonim cu condamnarea lui la moarte, întrucât nu a ascultat de cuvântul mamei. Povestirea prezintă în detaliu zbuciumul prepeliţei, care şi-a dat seama de nenorocire încă din clipa în care i-a văzut aripa ruptă, dar şi chinurile bietului pui. După ce prepeliţa pleacă în ţările calde cu puii sănătoşi, puiul rănit, rămas singur, se duce spre pierzanie pentru că a încălcat o regulă: datoria, aproape sfântă, de a asculta de cei care-ţi vor numai binele. Momentul morţii puiului este zguduitor: "Mirişte… un carîmb de cizmă, pe care se urcase o furnică... aripa caldă a mamei (...) se clatină într-o parte şi într-alta, şi pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune". Nici "Căprioara" de Emil Gârleanu (Editura Humanitas), tot din clasa a V-a, nu este mai puţin şocantă. Lucrarea începe frumos: "Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui, şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat", pentru a sfârşi cumplit: "Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea (...) Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. (...) Căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii". La fel de dramatice şi neadaptate vârstei li se par elevilor şi "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, "Moara cu noroc" de Ioan Slavici, balada "Toma Alimoş", "Mioriţa", "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi, "În vreme de război" de I. L. Caragiale. " -------------------- "As a well spent day brings happy sleep, so life well used brings happy death" L. da Vinci
|
|
|
22 Nov 2006, 07:38 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.199 Inscris: 25 October 05 Forumist Nr.: 7.146 |
Ne-am departat un pic de tema initiala; oricate pogromuri de zmei ar contine si oricat de multe vulpi hoate ar fi batute la sange de pagubiti basmele au un mesaj pozitiv: aproape invariabil binele-care e si frumos si puternic si istet-invinge raul. Asta iti da incredere in viata si iti transmite si niste valori etice. Intri in lupta pentru existenta cu un moral ridicat, increzator in tine.
Textele literare pesimiste ce abunda in manualele scolare din invatamantul general au darul de a-ti oferi o perspectiva deloc reconfortanta asupra vietii (mea culpa, am limitat absurd titlul la invatamantul primar). Citesti Fefeleaga, Mai am un singur dor, Goga, Bacovia, Rascoala si ai pus-o...nu vreau sa fiu inteles gresit, sunt fan Bacovia, Voiculescu, sunt chiar predispus la a citi lucrari dramatice fara happy-end, sunt satul de Holywood style. Doar ca in invatamantul general lecturi de asemenea natura nu au darul sa atraga marea masa de elevi, iar cei ce sunt atrasi devin predispusi la melancolie si pesimism. Asta te poate afecta mai tarziu in viata, iti poate taia elanul de a actiona si-ti cultiva o predispozitie spre tristeti metafizice, sentiment de neputinta in fata soartei etc. Invatamantul general in unele tari dezvoltate te frapeaza la prima vedere prin simplitate. Ai impresia ca dupa 8 ani aia vor fi relativ siguri doar de faptul ca stiu sa scrie si sa citeasca. Doar ca acolo invatamantul este mult mai atent sa te formeze ca adult independent, sa-ti identifice aptitudinile, sa te pregateasca pentru societatea in care traiesti. Procentul de reusita la ei e mult mai mare decat la noi din punctul asta de vedere. Sigur ca aici intervin multi factori in discutie nu numai textele fataliste din manualul de romana. Dar cred ca si ele au un aport semnificativ in modelarea viitorilor cetateni ai patriei. -------------------- "As a well spent day brings happy sleep, so life well used brings happy death" L. da Vinci
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 May 2024 - 10:14 PM |