Am gasit astazi in Adevarul un articol excelent (parerea mea desigur) referitor la manualele de literatura romana din scoala.
Niciodata nu am realizat ca intr-adevar textele literare din programa de invatamant de la noi sunt bantuite de moarte sau de fatalitate si ca pot sa ne marcheze esential viitorul.

Ce parere aveti?

Articolul il gasiti aici: Moartea bântuie prin manualele şcolare

si redau un fragment:

"Moartea bantuie prin manualele scolare
de Nicoleta Zaharia , Adriana C. Nedelea


Operele literare cuprinse în manualele şcolare nu sunt adaptate vârstei copiilor şi au în prim-plan tema morţii. Profesorii susţin că sunt prea multe texte care au efecte negative asupra elevilor. De departe cea mai traumatizantă povestire este "Puiul", de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. Cei care au prins în manuale "La Vulturi" şi "Gândăcelul" îşi amintesc şi astăzi cu oroare de urmele de sânge din căpiţa de fân şi de micul gândac, strivit în palme. Unii adolescenţi spun că l-au visat noaptea pe Nechifor Lipan din "Baltagul" cu toporul înfipt în cap. Alţii nu pot şterge din minte masa însângerată, plină de ţeste retezate, din "Alexandru Lăpuşneanul".
Lecturi "lacrimogene"
În povestirea "Puiul", de I. A. Brătescu-Voineşti (Editura Petrion), copiii de clasa a V-a învaţă despre destinul unei vieţi ce se prăbuşeşte tocmai în momentul în care ar fi trebuit să pornească în marele zbor - cel al devenirii pe cont propriu. Încă din motto, ei sunt avertizaţi: "Sandi, să asculţi pe mămica!", sugerându-se astfel o învăţătură demnă de luat în seamă. Nu trece mult şi povestirea devine gravă, dureroasă. Urmează momentul rănirii puiului, sinonim cu condamnarea lui la moarte, întrucât nu a ascultat de cuvântul mamei. Povestirea prezintă în detaliu zbuciumul prepeliţei, care şi-a dat seama de nenorocire încă din clipa în care i-a văzut aripa ruptă, dar şi chinurile bietului pui. După ce prepeliţa pleacă în ţările calde cu puii sănătoşi, puiul rănit, rămas singur, se duce spre pierzanie pentru că a încălcat o regulă: datoria, aproape sfântă, de a asculta de cei care-ţi vor numai binele. Momentul morţii puiului este zguduitor: "Mirişte… un carîmb de cizmă, pe care se urcase o furnică... aripa caldă a mamei (...) se clatină într-o parte şi într-alta, şi pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune". Nici "Căprioara" de Emil Gârleanu (Editura Humanitas), tot din clasa a V-a, nu este mai puţin şocantă. Lucrarea începe frumos: "Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui, şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat", pentru a sfârşi cumplit: "Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea (...) Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. (...) Căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii". La fel de dramatice şi neadaptate vârstei li se par elevilor şi "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, "Moara cu noroc" de Ioan Slavici, balada "Toma Alimoş", "Mioriţa", "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi, "În vreme de război" de I. L. Caragiale. "

Din cate-mi amintesc, si eu la randul meu le-am studiat pe cele poimenite, printre altele desigur. Nu-mi amintesc sa ma fi traumatizat lecturile respective. Stiu ca imi dadeau lacrimile cand recitam Gandacelul, inca din clasa a IV-a, dar nici vorba de trauma. Doar o parere, desigur.

În linii mari, asta e programa de acum o grămadă de ani şi nu s-a obosit nimeni să o refacă. Mă întreb de ce profesorii ăia care au observat că textele respective sînt nesănătoase pentru elevi nu au iniţiat schimbarea programei. Poate pentru că asta e o tendinţă generală la noi, să mergem cu ce avem pînă în pînzele albe şi să ne temem de schimbare? E un aspect întîlnit şi în cazul multor legi de care ne plîngem dar nu facem nimic să le modificăm.

Nici eu nu am suferit vreo traumă de pe urma acelei literaturi băgate pe gît, dar nici nu m-a încîntat vreodată. Şi, da, la o privire atentă, toate 'operele' menţionate par să fie nepotrivite pentru vîrstele la care se studiază obligatoriu. Pe de altă parte, generaţiile de azi, care cresc cu jocuri violente pe calculator sub pernă, nu cred că mai pot fi impresionate de acele texte. Nu e o scuză, remarcam doar.
Însă, sînt de acord că programa de literatură română trebuie revăzută, deşi va fi cam greu de găsit ceva de pus în loc.

Felina: poate ca am pus exagerat intrebarea din titlu.
Ma gandeam ca poate ca ne-am cultivat pesimismul ca natie si prin modul in care sunt educati copiii. Poate ca nu e principala cauza dar parca copii buni devin adulti prea fatalisti in fata vietii. Parca nu au spirit de luptator. Sa zicem ca o dovada ar fi si faptul ca in viata publica romaneasca domina persoane de calitate indoielnica. Acei care nu studiaza din principiu nu sunt afectati, tupeul la maturitate ramane in mare masura neafectat de lecturi din copilarie si adolescenta.

Felina: ...si asta nu e cumva un handicap in viata? nu e de fapt o trauma inconstient cultivata inca din scoala primara?

Invatamantul primar din tari mai avansate nu cultiva ca la noi atasamentul total fata de parinti (vezi Puiul de ex.) sau fatalitatea vietii. Nu-l distruge, dar una din sarcinile de baza ale sistemului educational de la altii este sa te formeze ca individ, iti incurajeaza dezvoltarea spiritului independent, a personalitatii, a initiativei.

Sigur ca sunt opere literare remarcabile desi fataliste in mesaj (Mai am un singur dor de ex.). Nu neg valoarea lor literara, ma indoiesc insa asemeni autorilor articolului de valoarea lor educationala pentru copii, aflati abia la inceput de drum.

Miorita nu e neaparat fatalista. Am citit la un moment dat o alta interpretare: ciobanul este ucis pentru ca a incalcat o intelegere (cu ceilalti doi), iar intelegerea - nu apare in textul din manual - avea ceva legatura cu niste traditii mai vechi romanesti. Nu mai stiu in ce carte am gasit interpretarea asta - posibil sa fie in Istoria loviturilor de stat in romania, nu sunt sigur.

Imi amintesc de o poveste despre al doilea razboi mondial, dintr-un manual de citire, in care un copil trece podul cu gasca in brate, vrea sa ii dea niste ciocolata, totul e frumos, vara, deodata podul sare in aer... (il dinamitasera niste nemti).

De departe cele mai sangeroase sunt basmele: capra cu trei iezi: lupul vine, mananca copiii, manjeste peretii cu sange, aseaza capetele iezilor (copiilor - oricum nu se sesizeaza diferenta) la geam punand un ranjet pe fetele lor. Mama ii gaseste asa si se razbuna pe lup impreuna cu iedul cel mai mic, arzandu-l pe lup de viu, intr-o capcana pregatita cu grija de amandoi. Si ne mai mira de ce e romanul fascinat de stirile de la ora 5...

Hai mă fraţilor, nu vă mai hazardaţi atâta... oricine a citit puţin Shakespeare sau chiar basmele de Andersen îşi poate da seama că nici vorbă să fie literatura română mai lugubră decât altele.

Dacă poporul român e foarte critic însă pasiv, mai curând i se trage dintr-o problemă cu mult mai mare a educaţiei, şi anume hiper-intelectualizarea cu o contrapondere minimă în activităţi practice. Chiar şi-n situaţia-n care tot mai mulţi copii deja de prin clasa a 7-a încep să-şi piardă interesul pentru şcoală, toate noţiunile cu care-au fost "bombardaţi" în clasele mici îi marchează de multe ori pentru toată viaţa.

Orice unilateralitate duce mai devreme sau mai târziu la apariţia unor probleme. Copiii care-au învăţat să lucreze numai cu capul, nu şi cu mâinile, vor avea ca adulţi o atitudine asemănătoare capului în organism: vor sta "cocoţaţi" pe canapea şi vor critica, dar nu vor întreprinde absolut nimic.

Ce-nseamnă "clasele mici"? În titlu scrie "învăţământul primar" şi din câte ştiu prin asta se-nţeleg clasele 1-4, totuşi toate exemplele din articolul citat (cele pe care le cunosc) vin din clasa a 5-a încolo.

Plus că e o selecţie a textelor din toate manualele, şi cei care n-au terminat de câţiva ani liceul (ca mine), dacă s-ar uita un pic prin ele ar vedea că textele diferă destul de mult. Eu de exemplu nici n-am auzit de "Căprioara" de Emil Gârleanu, "În vreme de război" de I. L. Caragiale sau de "Gândăcelul"... iar în rest, "Puiul" se face în clasa a 5-a, "Toma Alimoş" şi "Mioriţa" în a 6-a sau a 7-a, "La Vulturi" într-a a 8-a, iar "Baltagul", "Alexandru Lăpuşneanul", "Moara cu noroc" în liceu, prin clasa a 10-a.

După mine, să dai vina pe nişte texte citite când şi când pentru starea psihologică a unui popor e destul de simplist... mai bine ne-am uita la oraşele gri şi prăfuite în care trăim, între care Bucureştiul e poate cel mai urât. M-am plimbat astă-vară prin Cluj, care are toate clădirile din centru vopsite, şi-am constatat că numai faptul că vezi mereu culori şi nu un gri mohorât îţi dă o altă dispoziţie. Dacă vorbim de fatalism, lipsa frumosului în viaţă îl produce mai degrabă decât lectura câtorva texte despre moarte...

Din păcate, la fel de gri ca şi clădirile e şi literatura română. De asta eu spuneam că ar fi destul de greu de găsit ceva care să înlocuiască cel puţin o parte din actuala programă.
Şi nu vorbesc doar de clasici. Uitaţi-vă la literatura noastră contemporană. Toţi scriu despre comunism, securişti, nemţii persecutaţi din Banat, Bucureştiul văzut din subteran şamd... adică traume peste traume, încît rămîi cu impresia că, într-adevăr, sîntem o naţie bolnavă. Toţi refuză să vadă normalitatea, cît de redusă ca dimensiune o fi ea.

eu cred ca textele nu sunt fataliste ci doar demodate. Pentru ca hai sa fim seriosi, cine mai tine gaini in curte in ziua de azi ca sa se mai teama de vulpe? De ceva decenii nu mai trebuie sa recurgem la violenta fizica ca sa ne rezolvam problemele pentru ca acuma ele s-au mutat la un alt nivel. Dar cine sta in ziua de azi sa scrie povesti despre hackerul prins de administratorul de retea sau clona buclucasa?

, Papadie_62, si sedere placuta la Han !

In treacat fie spus, imi aduc aminte ca teroarea no. 1 din basmele copilariei mele era "gheonoaia" Nici balaurul, nici scorpia, nimic. Gheonoaia tata! Asta pentru ca (cred) era cel mai greu sa mi-o imaginez. Bineinteles ca am aflat foarte tarziu ca era de fapt o ciocanitoare...

As indrazni sa intreb, oare cati copii, cand pronunta cuvantul "ranjet" se gandesc la cel de pe chipurile testelor iezilor din "Capra cu trei iezi"?... Sau cati oameni pun mana pe barda (baltag) sa dea in cap "colegului" doar pt ca asa au citit intr-o lectura la scoala?
Cred ca distanta in timp a pastrarii amanuntelor evenimentelor petrecute in viata unui om ( a amintirilor), este o constanta... Cu cat inaintam in varsta, cu atat amintirile din copilarie se pierd... La 20 ani, puteam sa povestesc "Alexandru Lapusneanul" in manaunt... la 30 doar ideile principale... la 40, ma mir ca mai stiu cine l-a scris... si mi l-am reamintit, ascultand "teatru radiofonic" de curand si, sincer, nu-mi venea sa cred ca am citit candva asa ceva...
Ca o concluzie personala, trebuie sa privim nu mult prea departe in urma atunci cand faptele unui om (ale unui popor) lasa de dorit!
Ca sa ne judecam acum poporul, ar fi mult prea mult si nu stiu daca avem acest drept, si nu stim cum vor fi interpretate "judecatile" noastre... In definitiv, Traian a venit in Dacia, cu sandalute de piele, in curele, cu togile lor albe, dalbe , foarte ingrijiti cu persoana lor, si-au dat aici de un popor barbos, care chefuia in pesteri, tinea ciozvarta in mana si se umplea de sos peste tot.... dar... sentimentalismul caracteristic poporului nostru nu s-a intalnit nicaieri, la nici un altul, asta impiedicandu-ne inca sa ne transformam in roboti.
Cititi copiilor povesti, chiar daca lupul a mancat iezii... In ziua de azi exista copii mancati de pittbuli si nu face nimeni caz, ba chiar se incurajeaza cresterea acestor animale.

Multumesc, Calfa, sper sa ma integrez desi, cand vad numarul vostru de postari, ma simt miiiica si neajutorata...

Adevarul este ca povestile sunt poate singura cale de contracarare a fluxului imens de informatii vizuale pe care il primesc. Cea mai buna metoda de dezvoltare a imaginatiei si de a pune in miscare creierul.

Bine ai venit la Han Papadie!
Faptul ca ma amuza acum nu are legatura cu copilaria, ci cu sistemul de aparare al creierului. Pe principiul "facem haz de necaz". De cate ori nu ne aducem aminte de evenimente petrecute in viata noastra povestindu-le cu mult umor, cand ele de fapt au fost experiente foarte neplacute, chiar traumatizante in unele cazuri.

Fireste ca acum ma pot amuza.

Papadie_62, aici "numarul de postari" nu conteaza atata timp cat ne concentram pe continutul mesajelor. Unii dintre noi asa procedeaza. E posibil sa te intalnesti cu musterii cu aere de superioritate data de numarul mesajelor, dar asta e o sansa rara, si nu trebuie luata in calcul. Totul e sa fi venit aici pentru ... "(arta de) a conversa".

As vrea sa nu ma intelegeti gresit... Intrebarea mea legata de amuzament nu era pusa la modul critic, ci doar pentru a primi confirmarea ca acum ne amuza ceea ce ne speria in copilarie (prin lecturarea textelor exemplificate) si nicidecum la a ne incita la violenta sau la a ne scoate in evidenta ceva traume.

Va multumesc pentru primire!

Ne-am departat un pic de tema initiala; oricate pogromuri de zmei ar contine si oricat de multe vulpi hoate ar fi batute la sange de pagubiti basmele au un mesaj pozitiv: aproape invariabil binele-care e si frumos si puternic si istet-invinge raul. Asta iti da incredere in viata si iti transmite si niste valori etice. Intri in lupta pentru existenta cu un moral ridicat, increzator in tine.

Textele literare pesimiste ce abunda in manualele scolare din invatamantul general au darul de a-ti oferi o perspectiva deloc reconfortanta asupra vietii (mea culpa, am limitat absurd titlul la invatamantul primar). Citesti Fefeleaga, Mai am un singur dor, Goga, Bacovia, Rascoala si ai pus-o...nu vreau sa fiu inteles gresit, sunt fan Bacovia, Voiculescu, sunt chiar predispus la a citi lucrari dramatice fara happy-end, sunt satul de Holywood style.
Doar ca in invatamantul general lecturi de asemenea natura nu au darul sa atraga marea masa de elevi, iar cei ce sunt atrasi devin predispusi la melancolie si pesimism. Asta te poate afecta mai tarziu in viata, iti poate taia elanul de a actiona si-ti cultiva o predispozitie spre tristeti metafizice, sentiment de neputinta in fata soartei etc.
Invatamantul general in unele tari dezvoltate te frapeaza la prima vedere prin simplitate. Ai impresia ca dupa 8 ani aia vor fi relativ siguri doar de faptul ca stiu sa scrie si sa citeasca. Doar ca acolo invatamantul este mult mai atent sa te formeze ca adult independent, sa-ti identifice aptitudinile, sa te pregateasca pentru societatea in care traiesti. Procentul de reusita la ei e mult mai mare decat la noi din punctul asta de vedere. Sigur ca aici intervin multi factori in discutie nu numai textele fataliste din manualul de romana. Dar cred ca si ele au un aport semnificativ in modelarea viitorilor cetateni ai patriei.

Avand in vedere ca, in ziua de astazi este scriitor ori ce agramat care poate plati un corector si o tipografie ca sa-i editeze (si corect) aberatiile, si ca nu stiu daca mai exista o "sita" prin care sa se cearna scriitorii adevarati (care exista, sunt in jurul nostru), stau si ma gandesc cam ce "opere" si ale cui ar trebui sa "bantuie" manualele de limba romana, ca generatia adolescentina sa nu fie traumatizata, prost crescuta, generatoarea viitorilor delicventi sau a viitorilor inchistati?

Papadie: pai nu as marsa musai pe texte literare din autori romani contemporani, sa zicem ca ne-ar prinde bine mai multa literatura universala pe langa cea romaneasca. in definitiv acum ar trebui sa fim mai deschisi spre cultura mondiala si asta cred ca ar prinde bine si viitorilor scriitori. invatand de mici si altceva decat literatura pur romaneasca poate ca am reusi sa avem si noi candva scriitori importanti nu numai pe plan local.

Blak, Leo, pe undeva aveti dreptate, insa eu sunt de alta parere (pur personala) si anume, cunoaste-te pe tine insuti/insati mai intai si apoi incearca sa ma cunosti pe mine. Sunt de acord cu cunoasterea literaturii universale dar de ce vi se pare ca, Karenina care promoveaza adulterul si care aplica in final la sinucidere din cauza nefericirii, n-ar fi un element negativ pentru noua generatie (exemplul este aleatoriu) si lupul din scufita rosie, da?
A promova literatura universala in scoli, mai mult decat pe cea autohtona, mi se pare usor deplasat. Echivaleaza cu a cunoaste mai intai casa altuia decat pe a mea sau, cel mai grav, a sti mai intai corect englezeste decat romaneste... Si, apropo, un procent destul de mare de romani, cu scoli inalte la baza, nu cunosc gramatica elementara... Scriu corect englezeste, insa scriu romaneste "va rog sa i-mi aprobati"...
Asa ca, dupa parerea mea, literatura universala poate fi studiata in particular, raft dupa raft... La scoala romaneasca, doar usor amintita si poate chiar facultativ... Ca nici "universalii" nu stiu multe despre noi, ba chiar pot sa spun ca stiu doar tot ce este violent: Dracula.

Nici vechii greci n-au stiut cât de vechi sunt
Pacat de epoca lui Pericle ca n-a durat mai mult de o suta de ani...

Apropos: mi se face rau sa tot aud de Dracula...

Papadie: in primul rand nu cred ca a sustinut cineva sa fie mai mare ponderea literaturii straine din manualele scolare romanesti. Se spunea ca ar fi bine sa nu ne mai studiem exclusiv doar pe noi, sa studiem comparativ, in contextul valorilor universal recunoscute. numai asa ne putem cunoaste mai bine, altfel ne ridicam false imnuri de slava nestiind ca si altii au facut 'cate ceva'. Asa ajungi sa vezi o gramada de compatrioti ce considera ca literatura romana e printre 'cele mai valoroase'. D aca la scoala nu ai studiat altceva e normal sa te bati cu caramida in piept, e singurul lucru pe care-l stii.

Doi la mana n-a zis nimeni sa pastram tredul actual de a promova literatura 'trista'. sunt destule opere de valoare care pot atrage interesul elevilor mai mult decat Karenina, Procesul, Ulysse etc.. Sa dau un exemplu, poate nu la fel de valoros precum Karenina: Magicianul de Fowles poate da cateva pasaje interesante pentru programa scolara si e o lectura incitanta pentru un tanar. Nu este o opera grea si poate prezenta mai mult interes decat Fefeleaga de ex. Si Shakespeare poate intra cu destule texte in manuale, ceva paragrafe din Richard nu ar da rau de ex., pana la urma 'mortu' nu e personajul pozitiv'.
In clasele mici n-ar strica nici Colt Alb. Copperfield in opinia mea are un mesaj mai reconfortant decat Puiul
Si ca tot pomeni Cla de vechii greci: Odiseea, Iliada, Eneida reprezinta lecturi interesante cred pentru elevi. Eu le-am avut de citit pe durata vacantei cand eram elev, pacat ca nu le-au citit toti colegii de atunci

Si de acord cu Cla: mi se face rau cand aud permanent de Dracula

Leo, nu am contestat nici o clipa ceea ce spuneti, ci doar am sustinut prioritatile, argumentand totodata pt a nu crea confuzii... Se pare insa, ca le-am creat. Si, desi am spus ca exemplul Kareninei a fost aleatoriu, a fost luat ca atare. Am citit-o si recitit-o de fiecare data cu foarte mare placere, insa voiam sa transmit ca, de vrem nod in papura, il gasim absolut in orice opera.

Papadie: am inteles ce vroiai sa spui, dar se crease cumva confuzie si riscam sa ajungem cu discutia pe alte coordonate. de aceea am tinut sa clarific 'cestiunea'.

nu era vorba de nod in papura, e vorba de ceva extrem de clar: textele literare din manualele scolare transmit sau nu un mesaj nepotrivit pregatirii pentru viata? eu cred ca nu sunt potrivite intru totul si ca e loc d emai bine, inclusiv prin introducerea mai multor texte din literatura universala. nu majoritar literatura universala, dar vreo 40% din total texte as inclina sa spun ca da. stop literatura depresiva in programa scolara, cine doreste e liber sa citeasca in particular.impreuna cu alte masuri de rafinare a procesului de invatamant eu cred ca se poate schimba in bine mentalitatea natiei (inclusiv salarii decente profesorilor pentru a se concentra mai bine la procesul educational). si sigur ca, intrand in viata mai optimisti, ne vom apuca sa zugravim blcurile gri din Bucuresti in culori mai vesele. sa umblam la cauza si nu la efecte.

Acum, pentru ca sunt chiar in tema cu programa de la invatamantul primar(pentru ca despre invatamant primar era topicul, nu?), sa va mai ponderez...
Nu este adevarat ca abunda textele pesimiste! Bineinteles ca este loc de mai bine, dar programa din ultimii ani s-a mai imbogatit si cu texte din literatura universala, (chiar si "Colt Alb", despre care spunea cineva!) . "Puiul" este o nuvela sensibila care are si ea rolul ei, s-a incercat, cred eu, introducerea unor texte pentru toate gusturile, sa zicem. Problema e ca tanara generatie nu mai citeste, gasesc de-a gata subiecte la TV si nu-si mai bat capul sa citeasca ca pe vremea cand nu era alternativa televizorului sau a calculatorului! Daca unele texte sunt sangeroase, altele greoaie ca limbaj ("Amintiri din copilarie") nici de Tom Sawyer n-au fost incantati,bineinteles cu cateva exceptii (care au citit totusi si le-a placut).
La gimnaziu au alternativa, de exemplu la roman, pot alege intre "Baltagul" si "La Medeleni"...Ideea e ca nu citesc niciuna, gasesc referate pe net despre ele si gata!
Eu cred ca e o falsa problema...Copiilor nu li se mai citesc povesti in copilarie(chiar cu gheonoaie! ), nu mai au modele apropiate care sa citesca si...Imi amintesc ca pe vremea cand nu aveai ce vedea la TV, toata lumea citea! Fiul meu avea si el pe noptiera cartea lui si daca pana la 7-8 ani se uita pe poze, dupa aceasta varsta citea cu placere, ajungand sa citesca cu lanterna sub plapuma, dupa ora cand ar fi trebuit sa stinga lumina ! Nu acelasi lucru s-a intamplat cu fiica mea, nascuta in 1990...Ea n-a mai citit decat literatura obligatorie si asta pentru ca am vegheat sa citeasca si sa nu ia referate de-a gata de pe net!
Daca e sa gasim nod in papura...gasim la orice!

E clar, dascalito
Dar stii ce m-ar interesa?
Astia daca chiulesc de la scoala si se duc la film, ei oare mai citesc ce-i subtitrat, sau deja înteleg engleza?
Ar fi totul bine daca ar întelege fara sa citeasca, dar ce te faci daca în loc de Hollywood vine Bollywood?

Nu cred ca mai au "antrenamentul nostru de pe vremuri", când citeam si vedeam într-una...
Vedeam si cu coada ochiului pe militieni care intrau la cinema sa ne ia la rost dupa numarul de imatriculare...
Ne mai ramasese si reflexul de-a o sterge pe lânga

Traducătorul are un rol f insemnat, care de cele mai multe ori este subestimat. Dacă despre "Puiul" sînt sigur că aşa a fost scrisă de către autor, despre Odiseea, de exemplu, nu sînt sigur că aşa a fost scrisă. Ar trebui s-o citesc în original pentru ca să-i prind mesajul intact. Cu literatura universală apare şi această mică problemă...

Si in ziua de azi ma gandesc cu groaza la Gandacelu .
Oare chiar nu exista teme luminoase cu care copiii pot face cunostiinta in anii fragezi trebuie sa le prezantam povesti de groaza asa de devreme ? Vin ele si astea mai repede decat ne asteptam.

Caa: total de acord cu tine daca discutam despre literatura. Daca discuti despre texte literare de introdus in manualele de literatura romana pentru invatamantul general parca e altceva. Nu stiu daca e cazul sa fie aici arta literara la superlativ sau arta literara de baza, care sa te determine sa citesti, sa te faca sa intelegi sa judeci o opera liteara. E nevoie de texte accesibile si cat mai variate pentru a nu-ti impune un anumit stil, pentru a nu-ti bloca gusturile. Nu stiu daca D'annunzio sau Joyce de ex. sunt de manual de invatamant general in tarile lor dar m-as mira.

Si ar fi simplist sa ramanem cantonati numai in influenta asupra celor ce invata; se mai pune problema cum atragi mai multi spre citit dintre ceilalti, cu mult mai multi? Mergand pe firul logic putem spune ca invatamantul romanesc creaza adulti destepti dar tristi si prostime multa vesela si inculta (aici putem identifica mai multe nivele). Parca, parca se identifica o tzara cu realitatea din teren: elitele romanesti sunt mai degraba pesimiste si nu au rol de a genera mare entuziasm catre mase si exista un grup de nivel cultural si profesional bun (includ aici orice om cu cultura generala medie, nu neaparat doar cu studii superioare) care e captiv intre primii si prostime. Grupul asta de mijloc ar trebui sa fie motorul societatii, astia ar trebui sa atraga de partea lor din grupul de jos. Dar nu se intampla asa ceva, astia sunt cei care cedeaza primii. De ce? Nu stiu, 'gaselnita' asta gazetareasca poate fi una dintre cauze. Nu o strang la piept dar nu pot sa o resping din start pentru ca spre deosebire de multe alte gaselnite are ceva sambure de adevar. E o parere, suntem aici sa o discutam. De ce n-ar fi corecta? spune-ti parerea.



PS: Si raspunsul: n-am realizat niciodata, dar asta nu inseamna ca era ceva evident sau ca sunt un produs al scolii romanesti care debordeaza optimist. Nu stiu in ce masura mi se trage asta de la educatia literara, dar stiu ca am lucrat destul la a-mi modifica modul fatalist de a gandi.
Cert e ca suntem un popor cam fatalist pe ansamblu si nu cred ca ne-ar strica sa rupem traditia asta. Cum? Poate ca si invatamantul ar putea avea rolul sau.

Am citit tot ce ati scris aici si nu pot sa spun decat ca orice exagerare nu e binevenita. Nu(mai) sunt la curent cu textele din manualele de scoala primara, dar nu mi se pare exagerata existenta "Gandacelului" in acele manuale. Da, e o poezie trista, dar care poate sa sensibilizeze, aspect nu tocmai de neglijat in societatea postmoderna.

Presupunand ca ai nostri copii nu au auzit de moarte sau de ce inseamna moartea sau atitudinea omului in fata mortii pana in scoala primara (desi ma indoiesc !), eu consider ca e cazul sa fim realisti si sa afle ca oamenii mai si mor si ca se nasc altii etc. Si nu cred ca textele abunda in morbiditati.

Ok, cu "Miorita" e alta problema, insa ea (din ce imi amintesc) nu se studiaza in scoala primara. Si mie mi se pare ca incurajeaza fatalismul si am spus-o de nenumarate ori.

Revenind la invatamantul primar, repet, nu consider ca e o trauma pentru copii, cel putin din punct de vedere al textelor cuprinse in manual. Traume ar putea fi multe altele (de la batutul copilului ca a uitat sa isi faca tema sau ca a luat un "Suficient" in loc de "Foarte bine" si pana la atitudinile de atatea ori discriminatorii ale invatatoarei sau colegilor).

Cum bine s-a spus, copiii postmoderni vin la scoala ca sa faca act de prezenta (de cele mai multe ori), abia asteptand sa se intoarca la bataliile de pe calculator sau la desenele animate oribile de la TV sau la tot felul de monstri agatati pe peretii camerei.

Copiii postmoderni devin tot mai insensibili, fiind luati de "valul" violentei mediatice si cred ca generatia lor nu va fi una fatalista, ci lenesa. Atata tot.

Insa cel mai important lucru mi se pare a fi MODELUL COMPORTAMENTAL din familie, societate, scoala. Degeaba incearca scoala sa ii dezvolte anumite abilitati, daca familia i le ignora complet (si invers).

Degeaba are numai texte cu floricele roz in carte, daca ii moare bunicul si el nu stie ce se intampla, ba, mai mult, merge la inmormantare, la sat, unde vede vreo 10 babe bocitoare care il baga in sperieti.

Degeaba invata el la scoala ce e bine si ce nu, daca acasa singurul lui program e uitatul la TV, in fiecare zi, seara si in week-end, pentru ca asa e mai comod pentru parinti.

Degeaba i se dau teme pentru acasa daca i le fac parintii in timp ce el mai omoara un monstru pe calculator (ca deh, e comoara mamei si trebuie sa se simta bine).

Degeaba i se dau teme de gandire daca mereu gandesc altii in locul lui.

Degeaba e pus in fata unor probleme daca mereu se dau altii cu capul de pereti ca sa il protejeze pe el.

Traumele copiilor nu sunt numai cele vizibile, (cateva le-am pomenit mai sus), cat, mai ales, cele invizibile: atunci cand, ca adult, nu va sti sa munceasca, nu va sti sa ajute, nu va sti sa isi petreaca timpul liber si nu va sti sa comunice.

Iar de lucrurile astea nu poate fi (numai) el acuzat.

Iar am scris mult. Si cu siguranta si putin off-topic. Dar trebuia sa imi spun punctul de vedere,nu ?

Leonardo:
stop literatura depresiva in programa scolara, cine doreste e liber sa citeasca in particular.impreuna cu alte masuri de rafinare a procesului de invatamant eu cred ca se poate schimba in bine mentalitatea natiei (inclusiv salarii decente profesorilor pentru a se concentra mai bine la procesul educational). si sigur ca, intrand in viata mai optimisti, ne vom apuca sa zugravim blcurile gri din Bucuresti in culori mai vesele. sa umblam la cauza si nu la efecte.


Părerea mea e că tu tot pe efecte te axezi. Ba o dai puţin şi pe Socrate, care în dialogul lui Platon "Republica" argumenta de ce nu trebuie lăsaţi în cetate cei care cântă lucruri plângăcioase...

Dacă vrei într-adevăr să schimbi acest "fatalism" de care vorbeşti mai degrabă trebuie să ştii să le insufli copiilor idealuri morale, pe care să le poată "modela" ei înşişi când vor creşte. Tu te exprimi în general ca şi cum copilul este o sumă a activităţilor educative prin care trece şi atât. Or nu-i deloc aşa, cea mai importantă latură a omului e cea prin care poate depăşi ceea ce-a primit numai pe calea învăţării.

Eu cred că fatalismul apare mai probabil din faptul că noţiunile predate în şcoli atârnă de multe ori ca nişte pietre de moară de gâtul oamenilor, şi asta-i împiedică să aibă şi o dezvoltare individuală mai târziu. Ce vreau să spun e că atunci când devii adult trebuie să poţi avea o oarecare flexibilitate a minţii, iar dacă nu o poţi obţine, vei resimţi în mod inconştient ca o povară "sacul" de concepte rigide primite în şcoală, pe care tre' să-l cari zi de zi după tine.

Adica intre unii care invata si devin adulti cu gandire rigida si unii care nu invata, devenind adulti needucati, nu exista si alte categorii? Nu sunt si adulti needucati cu gandire rigida? Nu sunt si elevi care invata si devin adulti educati cu o gandire flexibila?
Nu sunt si adulti cu gandire creatoare? Si nu tot din scoala romaneasca provin toate categoriile de adulti romani?

E drept ca poate ar trebui analizat impactul emotional al unor scrieri si corelata mai bine programa cu varsta, dar sa nu fim ipocriti, dramele fac parte din viata cotidiana si copiii trebuie sa fie pregatiti sa le infrunte.
Ma intreb, dupa mintea jurnalistei, care ar fi varsta la care un copil ar suporta fara probleme impactul emotional al Caprei cu trei iezi? Ma gandesc si daca n-ar trebui data o lege impotriva cartilor cu final nefericit.

Maine-poimaine se gaseste unul sa ceara ca orele de sport sa se faca numai pe calculator si numai cu jocuri la care castiga toata lumea, ca pe terenul de fotbal s-ar putea sa se impiedice Gigel, traumatizandu-si astfel genunchii si respectul de sine.

Mda, americanii sunt permanent cu zambetul pe buze, cu ganduri pozitive in cap si mai ales angrenati intr-o continua competitie. Nenorocirea apare cand se izbesc de o problema neprevazuta si li se accidenteaza grav self esteem-ul. Atunci pun mana pe pusca si trag in colegi, profi, sefi, rude sau trecatori inocenti. La urma isi baga un glont in cap si "game over". Din pacate, comanda "reload" e dezactivata la stadiul asta al jocului.
Cand apar situatii din astea te gandesti daca nu era cumva mai bine ca indivizii in cauza sa fi fost dotati si cu o oarece doza de fatalism si sa accepte ca in viata poti s-o mai dai si in bara, dar nu-i cazul sa-ti bagi neaparat gheara in gat ca pitigoiul. Mai bine stai oleaca, iti tragi sufletul si p-orma incerci sa treci prin viata luand-o pe alt drum.

Cica la nastere, fatul trece prin dureri cel putin la fel de mari ca mama. Aia da trauma. Daca ne mai gandim si la cat de grea si complexa e viata extrauterina ne dam seama ce nostalgie ii impinge pe romani sa foloseasca cel mai mult o anumita injuratura.

Bravo Leonard! Frumos spus
Fratilor, noi toti de aici suntem produsul scolii romanesti, si din cate vad eu lucrurile nu au iesit prea rau.
Nu cred in traumele provocate de literatura scolara. Si cum spunea cineva mai sus, este vorba mai mult de o sensibilizare binevenita in societatea de astazi. Daca ni se pare sangeroasa Capra cu Trei Iezi, ar trebui sa ne uitam mai des la desenele animate cu Tom si Jerry. Copiii nu percep lucrurile la fel ca noi.
Ce ar fi de schimbat in invatamantul romanesc este mentalitatea dascalilor (modul in care este abordata literatura) si bineinteles remuneratia. Daca elevii ar fi pusi mai mult sa gandeasca in loc sa li se explice, "comenteze" de catre profesor operele respective, spiritul lor s-ar dezvolta mult mai armonios si orientat spre actiune. Eseurile si discutiile pe marginea operelor pot aduce mai multe foloase decat "ingurgitarea informatiilor" venite de la profesor. Sa invatam sa gandim liber pentru a actiona in consecinta.
In rest nu este nimic in neregula nici cu Gandacelul, nici cu Caprioara, iar Miorita nu este deloc fatalista (poate numai pentru cine o priveste superficial, fara suparare).

wow, a renascut subiectul asta vechi

revenind la subiect, recunosc faptul ca am fost un pic prea radical in exprimare, dar ideile de baza cred ca raman:
1. invatamantul primar trebuie sa atraga majoritatea elevilor prin modul in care este alcatuita programa pentru ca rolul sau este de a pregati cultura generala a societatii romanesti viitoare si nu de a crea un grup restrans de studiosi si o masa mare de elevi ce renunta prea devreme in a acumula cunostinte.
2. desi articolul este exagerat in a evidentia latura depresiva a lecturilor incluse in manuale, ceva dreptate are: suntem un popor depresiv, ce pleaca de la premisa ca tot ceea ce i se intampla este mai degraba rau decat aducator de bine. Modul in care abordam viata este mai degraba pesimist decat increzator. Poate ca si modul in care suntem educati contribuie la acest fel de a privi lucrurile.

Nu spuneam ca Gandacelul, Puiul, Moartea caprioarei sunt opere literare second-hand sau ca ar trebui interzise. Dar daca materia scolara abunda in astfel de literatura in mod cert nu poate deveni atractiva pentru copii, ii stimuleaza mai putin la lecturi ulterioare. Programa scolara cred ca ar trebui sa fie echilibrata si poate ca intre timp chiar a devenit asa (nu cunosc felul in care se prezinta astazi). Stiu sigur ca la scolile primare din alte tari europene in primele clase au texte create special pentru copii si pentru a-si spori gradual bagajul de cunostinte din limba respectiva. Nu sunt neaparat opere literare. Nu sunt in masura sa spun eu cum e mai bine dar stiu ca e mult mai atractiv pentru copii si mult mai usor de asimilat. In clasele mai mari treptat incep sa apara si opere literare consacrate, dar atunci cand elevii au ajuns in stadiul de a avea un vocabular suficient, de a avea suficienta abilitate de a incepe sa sesizeze figuri de stil si alte arabescuri literare.

Din pacate, tot tocilari, ca si generatia noastra. Macar Gandacelul, Puiul si altele le mai educa sensibilitatea. Si asa sunt reci ca parintii, calculatoarele, desenele animate pe care le vad toata ziua.
Cel mai tare ma ingrijoreaza absenta aproape toatala a orelor de sport. Sunt fie slabanogi, fie obezi, nu merg nici doua statii pe jos si a revenit moda sa faca matematica in timpul oreler de Educatie Fizica.

Gata cu moda asta ! De anul acesta la ciclul primar educatia fizica o predau profesori calificati si asta e un lucru bun! Invatatoarele nu vor mai putea face alte activitati in timpul orei de sport!

http://www.preterhuman.net/texts/education...st%20School.pdf




Nu imi amintesc nimic din scoala generala, din liceu foarte putin. Tot ce am invatat in 12 ani a fost sa scriu, si sa citesc, si sa fac niste calcule matematice. Cam mult 12 ani pentru asta. Scoala nu incurajeaza copii sa gandeasca pentru ei deloc.

Ce am tinut minte a fost ce am citit eu pentru ca asa am vrut, alte carti decat cele de la scoala, scoala nu mi a dat nici o cultura generala, si nu va da nimanui. Daca unui om ii place sa citeasca va citi daca nu nu, scoala nu inseamna nimic

Mai mult, caracterul obligatoriu pe care il au cele mai multe lecturi scolare poate sa genereze o repulsie fata de citit.

Asa e. Si eu as avea niste carti pe care daca as fi profesor as vrea ca elevii sa le citeasca neaparat. Dar pana si eu imi dau seama ca nu pot sa zic "citeste asta sau iei 4", si sa ma astept sa imi multumeasca apoi ca i-am luminat. Nu merge asa