Viciile Lumii Postmoderne, "Doreste si ti se va da! Suna acum!" Optiuni

[denise]

Mai zilele trecute, incercam sa-i spun cuiva (altminteri bine intentionat) de ce nu vreau sa imi fac un card de credit, in ciuda conditiilor avantajoase si a aparatului foto primit cadou, ca nu-mi trebuie nici creditul, nici aparatul, ca nu mai vreau inca o funie care sa ma lege de inca o banca (pe langa celelalte doua pe care nu le-am putut evita). Am incercat sa-i explic ca ma simt agresata de multimea de reclame, de oferte si 'hyperoferte', puncte si carduri de fidelitate, de toti cei care stiu mai bine ca acel produs e cel mai bun pentru mine, sa ma convinga ca imi trebuie acel produs, ca viata mea e goala fara el ... Toti iti spun ce sa mananci, unde sa iti bagi banii, ce deodorant sa folosesti, ca detergentul 'obisnuit' folosit de tine nu e cel care ti se potriveste ... Ii spuneam ca insasi metoda de a veni acasa pentru intocmirea actelor mi se pare agresiva ... sau fluturasii varati in mana pe strada, feliutele de salam pe care trebuie sa le gusti in supermarketuri. Nu cred ca am fost foarte coerenta, pentru ca pozitia mea nu era 'impotriva' acestor lucruri (inteleg notiunea de reclama), ci 'in defensiva', simteam ca se reduce din ce in ce spatiul meu vital, ca prea mi se spune ce sa simt si cum sa gandesc, ca inca mai vreau sa spun eu de ce am nevoie sau nu, si nu personajele cu zambete perfecte din reclame, ca nu trebuie sa mi se aduca totul sub nas ... In fine, reactia era intr-o mare proportie instinctiva, nu analizasem prea mult problema la acea ora (dar nu inseamna ca nu o observasem de ceva vreme si nici pretentia ca sunt singura care m-am gandit la asa ceva nu o am).

Am dat intamplator de articolul scris de Gheorghe CRACIUN, din care dau un fragment mai jos si ma gandeam ca reda, cel putin in parte, ceea ce ma straduiam eu sa explic.

Viciile Lumii Postmoderne. Doreste si ti se va da! Suna acum!
de Gheorghe CRACIUN

[....]
"Lumea e impinzita de tentatii si dirijata de posibilitatea de a-ti satisface imediat fantasmele secrete. Efortul e minim. Aproape ca esti obligat sa devii un om lenes si mofturos. Nu mai trebuie sa cauti tu. Ai oricind la dispozitie motoare de cautare, reclame enorme care acopera fatadele blocurilor, reviste de promovare, posibilitati nelimitate de informare. Doreste si ti se va da! Suna acum! Nu ezita sa intri in competitia aproprierii instantanee! Fast food. Café instant. imprumuturi pe loc. Oferte imediate si irezistibile, care-ti celebreaza impulsurile achizitive. Preliminariile actului de alegere au fost suspendate. Esti pus in situatia de a face comparatii intre alegerile posibile. Te informezi pentru a nu fi luat pe nepregatite. Drumul spre obiect nu mai exista, spiritul tau a fost scutit de efortul si obligatia de a construi acest drum.
Dispare astfel una dintre facultatile esentiale ale umanului: facultatea constructiva. Viata oricarui individ e o constructie rezultata din proiecte, izbinzi si esecuri. in lumea postmoderna nu mai exista esecuri, ci doar proaste alegeri. Aparent, responsabilitatea ta creste. Traiesti intr-o lume a binelui programat, in care intimplarea, hazardul au devenit amintiri urite. Peste scena infruntarilor reale s-a tras cortina. Ramine psihologia infruntarii care, pentru a fi satisfacuta, poate fi transferata in spatiul jocurilor pe calculator si al scenariilor filmice, pe stadioane si in romanele de consum. Postmodernitatea isi aroga astfel rolul de inamic al asperitatilor vietii. Transformat intr-un individ care traieste in virtual, in musafirul unei lumi asistentiale, simti ca incercarile vietii dispar, isi pierd timpul lor propriu de existenta. in lumea jocurilor electronice, totul e repede si violent. Jocurile sint niste concentrate de conflicte vitale.

Cind ai la dispozitie surogate de conflict, stari general-umane, ca suferinta, rabdarea, indoiala de sine, speranta, sint puse sub semnul intrebarii. Filmul, televiziunea, competitiile sportive, happening-ul cu subiect cotidian substituie viata, o reduc la o bidimensionalitate linistitoare. Scenele vietii reale sint inlocuite de scheme. Succesul e garantat 100%. Concretul vietii se ritualizeaza. Fiecare cu stereotipiile lui."
[...]

articolul


Orice avantaj care pare ca ne usureaza viata are un pret. Suntem constienti ca il platim? Vom ajunge prea tarziu la concluzia ca 'mai binele e dusmanul binelui'?

Acest topic a fost editat de denise: 21 Nov 2006, 02:38 PM