Mai zilele trecute, incercam sa-i spun cuiva (altminteri bine intentionat) de ce nu vreau sa imi fac un card de credit, in ciuda conditiilor avantajoase si a aparatului foto primit cadou, ca nu-mi trebuie nici creditul, nici aparatul, ca nu mai vreau inca o funie care sa ma lege de inca o banca (pe langa celelalte doua pe care nu le-am putut evita). Am incercat sa-i explic ca ma simt agresata de multimea de reclame, de oferte si 'hyperoferte', puncte si carduri de fidelitate, de toti cei care stiu mai bine ca acel produs e cel mai bun pentru mine, sa ma convinga ca imi trebuie acel produs, ca viata mea e goala fara el ... Toti iti spun ce sa mananci, unde sa iti bagi banii, ce deodorant sa folosesti, ca detergentul 'obisnuit' folosit de tine nu e cel care ti se potriveste ... Ii spuneam ca insasi metoda de a veni acasa pentru intocmirea actelor mi se pare agresiva ... sau fluturasii varati in mana pe strada, feliutele de salam pe care trebuie sa le gusti in supermarketuri. Nu cred ca am fost foarte coerenta, pentru ca pozitia mea nu era 'impotriva' acestor lucruri (inteleg notiunea de reclama), ci 'in defensiva', simteam ca se reduce din ce in ce spatiul meu vital, ca prea mi se spune ce sa simt si cum sa gandesc, ca inca mai vreau sa spun eu de ce am nevoie sau nu, si nu personajele cu zambete perfecte din reclame, ca nu trebuie sa mi se aduca totul sub nas ... In fine, reactia era intr-o mare proportie instinctiva, nu analizasem prea mult problema la acea ora (dar nu inseamna ca nu o observasem de ceva vreme si nici pretentia ca sunt singura care m-am gandit la asa ceva nu o am).

Am dat intamplator de articolul scris de Gheorghe CRACIUN, din care dau un fragment mai jos si ma gandeam ca reda, cel putin in parte, ceea ce ma straduiam eu sa explic.

Viciile Lumii Postmoderne. Doreste si ti se va da! Suna acum!
de Gheorghe CRACIUN

[....]
"Lumea e impinzita de tentatii si dirijata de posibilitatea de a-ti satisface imediat fantasmele secrete. Efortul e minim. Aproape ca esti obligat sa devii un om lenes si mofturos. Nu mai trebuie sa cauti tu. Ai oricind la dispozitie motoare de cautare, reclame enorme care acopera fatadele blocurilor, reviste de promovare, posibilitati nelimitate de informare. Doreste si ti se va da! Suna acum! Nu ezita sa intri in competitia aproprierii instantanee! Fast food. Café instant. imprumuturi pe loc. Oferte imediate si irezistibile, care-ti celebreaza impulsurile achizitive. Preliminariile actului de alegere au fost suspendate. Esti pus in situatia de a face comparatii intre alegerile posibile. Te informezi pentru a nu fi luat pe nepregatite. Drumul spre obiect nu mai exista, spiritul tau a fost scutit de efortul si obligatia de a construi acest drum.
Dispare astfel una dintre facultatile esentiale ale umanului: facultatea constructiva. Viata oricarui individ e o constructie rezultata din proiecte, izbinzi si esecuri. in lumea postmoderna nu mai exista esecuri, ci doar proaste alegeri. Aparent, responsabilitatea ta creste. Traiesti intr-o lume a binelui programat, in care intimplarea, hazardul au devenit amintiri urite. Peste scena infruntarilor reale s-a tras cortina. Ramine psihologia infruntarii care, pentru a fi satisfacuta, poate fi transferata in spatiul jocurilor pe calculator si al scenariilor filmice, pe stadioane si in romanele de consum. Postmodernitatea isi aroga astfel rolul de inamic al asperitatilor vietii. Transformat intr-un individ care traieste in virtual, in musafirul unei lumi asistentiale, simti ca incercarile vietii dispar, isi pierd timpul lor propriu de existenta. in lumea jocurilor electronice, totul e repede si violent. Jocurile sint niste concentrate de conflicte vitale.

Cind ai la dispozitie surogate de conflict, stari general-umane, ca suferinta, rabdarea, indoiala de sine, speranta, sint puse sub semnul intrebarii. Filmul, televiziunea, competitiile sportive, happening-ul cu subiect cotidian substituie viata, o reduc la o bidimensionalitate linistitoare. Scenele vietii reale sint inlocuite de scheme. Succesul e garantat 100%. Concretul vietii se ritualizeaza. Fiecare cu stereotipiile lui."
[...]

articolul


Orice avantaj care pare ca ne usureaza viata are un pret. Suntem constienti ca il platim? Vom ajunge prea tarziu la concluzia ca 'mai binele e dusmanul binelui'?

In primul rand multumiri ca te-ai decis sa treci din nou pragul acestei odai, denise !

Interesaaant subiect. Revin cu comentarii.

Denise eu am si card de credit. Si nu dintr-un moft, nu am primit nici o camera foto sau alta mica atentie atasat de ea. Am ajuns la concluzia ca nu stii ce aduce ziua de maine, si daca se intampla o tragedie sau ceva acasa (in ro) si eu tocmai nu am bani in cont ca sunt inainte de salariu sau ca si ca... si poate e chiar weekend si bancile sunt inchise sau pur si simplu nu am vreme sa astept pana deschide banca si-mi da mie cat am nevoie etc etc.

Cat despre oferte eu le gasesc super interesante. Imi muncesc banii cu greu si departe de casa asa ca musai sa-i pretuiesc ca doar am investit timp al vietii mele castigandu-i. Asa ca daca pot sa dau X-5 lei pe un lucru de care am decis ca am nevoie, n-o sa dau X sau X+5 doar pentru ca sunt reticenta la publicitate.

Nu stiu ce legatura are cuvantul "vicii" cu toata treaba asta, traim intr-o lume in care avem mai multe posibilitati sa ne adaptam. Unii decid sa pastreze nivelul cerintei la minimum, altii se intind mai mult decat le e plapuma, fiecare cum doreste.

Concluzia mea: a poseda carduri si a te informa despre preturi si avantaje in momentul in care cumperi ceva nu este un viciu.

Si eu am 2 carduri. Nu de card e vorba.. de aici a pornit discutia.
Citeste tot articolul. E vorba de alegeri ... de faptul ca altii aleg, gandesc si actioneaza in numele tau, de cantitatea mult prea mare de informatii care ti se vara pe gat (si cat de importante si reale?) fara sa le mai analizezi, de conditionari ... de faptul ca poate nu ai nevoie chiar de tot ce ti se ofera, dar esti convins de altii ca da ...

De paradoxul ca pe masura ce lumea iti invadeaza intimitatea, esti tot mai izolat.

PS. Multumesc, calfa

Da, am putea spune ca unul din viciile lumii 'post'moderne esete comoditatea. Comoditatea de a lua ce ti se ofera, fara sa mai stai sacauti tu, sa te informezi tu. Informatia vine intradevar nepoftita si in casa, si in cutia postala, si pe strada si in magazin.

Pentru mine abundenta de informatie e un avantaj enorm. De ce? Pai dau un exemplu mic: imi cumpar deodorantele de pe net, cu 15 euro in loc de 30 euro cat costa in magazinul din centru (sa zicem O de la Lancome, exemplu concret). Si inca unul nu tocmai mic: am un credit card de pe care pot consuma bani fara sa platesc nici o dobanda in decurs de o luna. Intotdeauna ii pun la loc pana la sfarsitul lunii (de fapt ii pune banca, am setat o optiune pe o cerere si banii se duc automat lunar, fara sa ma coste nimic nici macar tranzactia in sine). Ma folosesc de ei chiar daca am bani in contul curent. De ce? Simplu, ma scuteste sa umblu cu cash la mine. Avantaj eu 100%.

Evident, pentru asta trebuie sa fii super-extra-informat, nu doar informat, adica sa renunti la comoditatea respectiva si sa citesti, cam la asta se rezuma.


Punctele de fidelitate? La inceput am zis si eu ca e un efort inutil sa stai sa scoti cardul de fiecare data cand stai la casa, dar m-am convins ca nu-i chiar asa. O data la tri luni primesc 5-8 euro de cheltuit de la ambele supermarketuri la care imi fac cumparaturile zilnice; de la farmacie am pe cardul de fidelitate 20de euro pana acum pe care planuiesc sa-i cheltui pe un produs electronic pe care mi-l doresc de mult. Sigur, nu e farte mult, dar sunt bani pe care ii iei, nu ii dai. De ce sa nu te folosesti de ei?

Mai, am spus ca nu impotriva reclamei sunt eu ... ma refeream la aspectele psihologice (de aia am postat aici) nu comerciale.
problema e ca nu mai functioneaza pe principiul cerere - oferta. Apare oferta si iti e indusa ideea ca ea raspunde unei necesitati, apoi apare si cererea.

Dispare capacitate de filtrare a informatiilor, pierdem anumite abilitati personale ... cam functioneaza totul pe sistemul patului lui Procust. Se creaza o retea de dependente false.

Repet, suntem la psihologie. Cititi, va rog, articolul.

In sfarsit ... unde vreau sa ajung.

Partea trista e ca nici nu realizam, cei mai multi dintre noi chiar nu stim cum e 'altfel', ca este posibil sa te construiesti, etapa cu etapa, nu sa te 'ajustezi' in functie de oferta si chiar sa fii recunoscator. Ca pierdem multe renuntand la cautari.

Cred (nu sînt sigur, e prea multă "literatură" în articolul cu pricina pt a putea fi sigur) că prin "viciu" autorul acelui mesaj vrea să înţeleagă încapacitatea noastră de a mai gîndi cu propriul neuron, de a face o alegere plecînd de la nişte opţiuni iniţiale ale noastre.

Cred că vrea să spună că "murele în gură" cu care sîntem îmbiaţi pe diverse căi nu sînt aşa de dulci cum par, ducînd în timp la alterarea subiectivităţii proprii. Ca să folosesc şi cuvintele mele proprii, cred că autorul vrea să avertizeze asupra pericolului unei imbecilizări treptate a individului implicat trup şi suflet în dinamica societăţii de consum contemporane.

Acum, nu am înţeles ce remediu propune. Omul nu mai stie cum sa ramina singur sau nu mai simte acest impuls - zice. E bine şi... nu e bine să fii singur...

După luarea la cunoştinţă a problemei rămîn în continuare nedumerit: care ar fi soluţia pentru a obţine eventualul echilibru atît în interiorul individului cît şi în exterior, prin raportarea lui corectă/concretă la ceea ce reprezintă "cultura" şi ceea ce reprezintă "civilizaţia"...

@Felina Mai citeste-l o data.

Tema pentru acasa - analiza pe text:

@caa, e si literatura, e chiar un text dintr-o revista culturala. L-am vrut doar ca tema a discutie, nu ca ... model. Dar ridica niste probleme interesante. Si in mare le-ai sesizat

eu cred ca orice dezbatere a subiectului trebuie sa porneasca de la nevoie, nevoi primare, nevoi secundare, false nevoi, nevoi specifice, nevoi artificiale etc...unele "nevoi" fundamentale sunt de fapt niste interese obiectivizate, si treaba noastra in lumea asta este de a le internaliza corect si de a actiona in conformitate cu stimului matricei...nu sunt foarte original, dar spre exemplu, cred ca 'nevoia fundamentala " a omului de a comunica poate fi realizata nu neaparat prin cel mai performant telefon mobil Nokia, si nu neaparat prin dialoguri (cele mai dese replici ale utilizatorilor de telefonie mobila) de genul: Ce faci? Nimic, tu?, eu la fel nimic. hai, la revedere...etc

Aici cred ai atins miezul:

Eu cred ca e o problema falsa. Nu asaltul informational iti violeaza intimitatea denise, el e in linii mari la acelasi nivel de activitate ca intotdeauna, poate chiar intrun mic regres. Pentru taranul care isi biciuia boii pe camp proptit in coarnele plugului a fost cu certitudine un efort colosal sa acepte tractorul si sa il inteleaga, si sa il foloseasca cum trebuie..La fel ne-am simtit in fata televiziunii, a radioului, a autoturimului.....Acelasi lucru se intampla azi cu tine cu acele carduri, punctele de fidelitate, si cu atacul publicitar din fiecare zi.

E iarasi extrem de fals ca te poti feri sau proteja cumva de publicitate. Ea a devenit omniprezenta si n-ai cum sa ii scapi...Exemplul ala cu Coca-Cola e la fel de nefericit...Poti sa nu vrei sa bei Coca-Cola cu toata forta de care esti in stare daca cineva isi propune cu adevarat sa te faca sa o bei ai sa o bei...Ba ai sa mai si spui la sfarsit cat a fost de buna..si nu ma refer aici doar la metodele subliminale de reclama...Poti umbla pe strada cu capul intro punga de hartie, tot n-ai cum sa scapi de violenta panourilor, a masinilor cu megafon, a ecranelor imense si viu coloratate..e deja parte integranta din noi publicitatea..si a fost dintotdeauna..poate nu mereu asa de agresiva.


Am sa iti spun o poveste scurta si adevarata. Detin o editura/tipografie si in ultima parte a verii lucrurile au mers destul de prost. Am stabilit sa imi fac niscaiva reclama, si am apelat la un amic specialist in domeniu. El mi-a spus fa atatea pliante, atatea afise, atatea note si atatea banere...toate astea au sa iti aduca intro luna exact atatia clienti...daca nu se intampla asa inseamna ca cei care au raspandit fluturasii, cei care trebuiau sa lipeasca afisele, sau cei care trebuiau sa se ocupe de banere nu si-au facut treaba cum se cuvine. Ca sa nu imi asum nici un risc, campania m-a costat ceva, am raspandit materialele singur.

Ma gandeam mereu la modul in care eu insumi arunc la cos fara sa citesc toate hartiile pe care le gasesc in cutia postala si nu imi puneam prea mari sperante in toata povestea asta...si sti ce s-a intamplat ??? am primt exact numarul de clienti indicat de colegul meu. Campania a functionat perfect...ceea ce insemna ca factorul uman a reusit sa fie introdus in ecuatii si controlat matematic...dar asta nu ne afecteaza cu nimic libertatea de decizie...Nu am bagat mana in buzunarul nici unuia din clientii pe care mi-ia adus reclama...au venit singuri, pentru ca au acceptat acest joc. Cata vreme traiesc in inima orasului inseamna ca am ales sa fac parte din el si asta este unul din lucrurile care apartin acestui mod de viata..Pot sa ma mut in Tanganica, sau in Volta Superioara si sa imi schimb problemele astea pe altele ce tin de cultura bananelor, purtatul frunzelor de baobab sau a cornetelor protectoare pentru penis...


Eu cred ca omul modern trebuie sa ii traga mereu in sus pe semenii lui arierati...pentru ca "viitorul suna bine", viitorul e avantajos si plin de promisiuni: o viata mai lunga, boli mai putine si tratabile, un echilibru social, stabilitate...Trebuie ca cel care a inteles astea sa il aduca langa el pe cel care mai ara cu plugul...sa il forteze sa avanseze mai degraba decat sa ii menajeze comoditatea

Repet a nu stiu cata oara, nu e vorba doar de reclama, ci de valul de informatii, facilitati, oferte (reale sau mincinoase), solutii miraculoase, ... tot ceea ce se presupune ca iti face viata mai usoara - reclama e doar varful eisbergului, e cea mai evidenta, mai usor de detectat, mai ales ca din ce in ce mai des e 'mincinoasa'. Altele se insinueaza mult mai subtil in viata noastra, si nu neaparat sa faca rau ... dar, e mai 'sanatos' sa ne inconjuram de puf, sa ne amortim simturile, gandirea? E mai placut ... nu zic.


Si iar repet,nu e vorba de a fi 'anti' ci de a a realiza toate aspectele 'beneficiilor', de realizat ca ...calul de dar poate fi troian, si poate ar trebui cautat la dinti.

Ca am ajuns sa ne definim prin aceste 'beneficii'.

Exemplul cu tractorul e fortat. Nimeni nu spune sa ne intoarcem la sapa si la opait. Progresul e bun, necesar, dar... progresul tehnic, informational, nu ar trebui sa devina un scop in sine - ar trebui sa ramana un mijloc. Pentru ce? o viata mai buna? (Desi, uneori e disconfort, cum spuneam, prea ti se ofera 'binele' cu forta). O viata mai buna se rezuma la confort? Nu am pierdut ceva pe drum?

Cum se face ca in epoca vitezei, e tranzactiilor rapide, a detergentilor care spala repede si bine, a masinilor automate care se descurca si fara noi .... avem mai putin timp ca niciodata? Ne repezim spre solutii rapide, ca sa castigam timp sa facem ...CE?

PS. Eu beau Coca- cola, acum .

De ce crezi ca avem mai putin timp ca niciodata?

In era lui 'time is money' .....tu ce crezi?

Cred ca in nebunia de a ne usura drumul ... am uitat unde vrem sa ajungem .

Cred ca trecem in era Information is money.

Voila! Ce facem cu atatea informatii? (Nu sariti, sunt pentru libera circulatie a informatiilor - stiu cat de insemnate pot fi)

Cum le sortezi? Cum le verifici? Cum le 'rumegam'? Cum le asimilam? Cum le dam de o parte pe cele ca nu ne sunt folositoare? Cum ne dam seama? Nu cumva am devenit simpli receptori?

Poate ca ar fi bine sa analizam acest fenomen si dintr-un alt unghi ... persuasiune , NLP, pirghia psihologica a deciziei de cumparare .

denise, eu cred ca tu esti ingrijorata din alte motive. Poate ca te-a marcat neplacut experienta aia cu cardul, poate ca ti s-a facut lehamite asa cum ni se face tuturor din cand in cand..Da eu zic ca nu trebuie sa iti concretizezi temerile intro singura directie si nici sa amplifici nejustificat presiunile informationale.


Exemplul meu cu tractorul nu e nici superficial, nici fortat, nici fals. Pentru tine astazi aparitia pe piata a unui calculator mai performant e o informatie colaterala de minima insemnatate pentru ca tu ai deja o cultura a calculatoarelor..pentru taranul ala, care in noaptea de Sfantul Andrei inca isi mai anina in geam cateva ghirlande de usturoi a fost o revolutie fundamentala.
Altcineva zicea ca pe vremea aia informatia era mai rara si mai redusa canditativ, dar si asta este fals...Odata cu tractorul aparusera tot felul de alte lucruri revolutionare: gramofonul (iti dai seama ?? sa poti auzi o voce inregistrata ???) banalul bec, trenul, sexy clubul si bingo-ul... ...navele transatlantice, lamele de ras....

Astea toate s-au petrecut mereu in istorie si nu cantitatea sau volumul informational ne copleseste ci felul in care am ales sa il percepem...Tu treci acum printro pasa mai proasta si de aia il simti dureros...cum probabil ca judeci in exces si alte situatii, insa o criza ca cea pe care ai anuntato tu aici a avut loc si a fost intens dezbatuta filozofic. Ea il are in centru pe Marshall Mcluhan si celebra lui concluzie profetica : "Mediul este mesajul"...Mcluhan a anticipat impactul mediatic al secolului XX si a prezis chiar ca ca mijloacele media vor transforma lumea intrun "sat global". Teoria lui este extrem de interesanta si iti recomand sa citesti macar "Galaxia Gutenberg"...iti va risipi repede starea de acum.


P.S. denise , in postul asta m-am adresat un pic prea personal..Sper sa nu te deranjeze lucrul asta nici pe tine nici pe altii..sti ca am o usoara forma de manie a persecutiei daca totusi ceva te-a deranjat, sau a deranjat imi cer anticipat scuze

nu informatia este de vina, ci forma in care este oferita ea...inchipuiti-va un castel in care lucrurile sutn aranjate in camere, in dulapioare: doresc o carte, merg in camera cartii, doresc un film merg in alta camera, etc... ideea este ca informatia este aranjata si eu decid ce tip de informatie imi este necesar la moment...lumea noastra, nu doar cea postmodernista, este lumea in care publicitatea pluteste dezordonat in lume, sub toate mijloacele: audio, video, text etc...asta e problema: sa plutesti intr-o lume poluata, sa nu poti iesi din ea pentru a te distanta...or, distanta, intervalul , indepartarea sunt necesare pentru a surpinde un fenomen, pentru a-i ghici sensul..fiind bombardati de informatie nu reusim si nu ni se da posibilitatea sa luam distanta necesara...chiar manastirile, locul de asceza, sunt un brand pentru era informatiei...daca nu accepti rolul de consumator al bunurilor produse de lume si pleci la o manastire sa te departezi de lume, nu faci mare lucru, caci treci in cealalta categorie: de la conumator la bun consumat...asta ar fi tragedia...

Agresivitatea reclamelor ma irita si pe mine. Nu e suficient ca le primesti la posta, pe mail, ti le baga in ochi pe tot ecranul cateva secunde, fara sa iti dea posibilitatea sa treci peste ele. Chiar si pe teletext citeam de curand si brusc tot ecranul a fost blocat cateva secunde cu o reclama. Nu atat reclama e iritanta cat faptul ca te obliga sa o vezi, nu te lasa sa iti faci treaba, te intrerupe din ce faceai. Mai ales ca sunt un client atipic, imi vine sa le trimit un mesaj sa-i avizez ca din posibil cumparator m-au transformat in adversar al produsului respectiv.
Dar astea nu sunt vicii. Astea sunt agresiuni. Esti fortat sa le accepti.
Ca ceva sa fie viciu trebuie sa il faci de buna voie, in exces si sa iti aduca prejudicii.
Cartea de credit, uite un viciu modern. Cunosc un caz in care familia a trebuit pur si simplu sa-i ascunda cartile de credit pentru ca ajunsese sa isi vanda casa. Evident ca nu toti cei ce au carte de credit cad in acest pacat asa cum nu toti cei ce intra intr-un chiosc isi cumpara tigari.
Televizorul, alt viciu modern. Citim mai putin din cauza lui, ne afecteaza vederea in timp.
Nu mai vorbesc de internet, am auzit de cupluri destramate pentru ca unul din ei avea viciul internetului. Sau jocurile video.
Shopping - cate o zi intreaga la MALL.
Masina - cand si cele mai scurte deplasari le facem la volan desi nu am mai iesit la o plimbare pe jos de saptamani.

Dude, nu e vorba nici de criza, nici de pasa mai proasta. Buna impresie trebuie ca ti-am facut daca crezi ca ma las "marcata" de povestea cu cardul (iar daca folosesti chestia asta ca argument ... e cam lame). A fost pretextul discutiei, , cand nu mai e vorba de utilitate ci de ... complicatie inutila. Ma uit la TV, vorba lui vitalic, care descrie bine 'poluarea' (uita-te in jur) ... nu ma retrag la manastire. Dar cand mi se spune 'ia-ti asta, ca e ceea ce-ti face viata mai buna' , mai am inca discernamantul sa spun:nu ASTA imi face mie viata mai buna. Da, e vorba si de o reactie gen - dar mai lasati-ma, ca stiu mai bine. Problema e ca cei mai multi nici nu mai au aceasta reactie.

Repet - nu se compara cu taranul si tractorul. Acolo e vorba de descoperiri revolutionare, utile, care nu iti 'agresau' intelectul, nu-ti induceau 'lenea in gandire'

The Dude

the Dude

Esti mult prea circumspect...si un picut solipsist..Nu e o conspiratie mondiala impotriva ta, iar turismul rural nu atinge cotele zonelor izolate...ar fi o contradictie in termeni.

Te poti proteja de "toatalitarismul informational", te poti proteja de reclama si pubilcitate...noi cei care te vanam ne temem cel mai mult de asta...si e un pericol mult mai concret decat iti inchipui

Felina, cum am mai spus, nu fac o pledoarie anti- modernism, doar si eu ma bucur de beneficiile lui. Cu atat mai putin nu pledez pentru intoarcerea la vremurile cand oamenii erau asupriti. Dar ... riscam sa schimbam o sclavie cu alta, cea a spiritului. Sclavii noului tip de 'vicii'. Un jug 'dulce' in care ne complacem.

Te legi de amanunte ...(am si experienta practica, stiu ca nu erau bomboane) ... si pierzi esentialul. Da, exact la un tip de conditionare ma refer.