"Secret De Fabricaţie", - metode personale - Optiuni

[denise]

Având în vedere ca avem deja destui pasionaţi ai condeiului, poate discutăm si despre lucruri "mici cu efecte mari".
Cum scrieţi?
Cu creionul, pixul, stiloul, direct la calculator?
În picioare, plimbându-vă prin cameră, în vârful patului, la birou sau la bucătărie?
Ce vă inspiră? Cum apar ideile? Privind tavanul, cerul înstelat, verdeaţa din parc, foaia albă de hârtie, un anumit chip, o amintire? (sau cum povestea cineva pe aici - pe tron )
Aveţi o anumită "normă"? - Unii scriitori spun că scriu un anumit număr de pagini pe zi orice ar fi , alţii lucrează intens câte o săptămână, apoi iau o pauză pe termen nelimitat.
Noaptea sau ziua? Pe fond muzical (de care?) sau în linişte mormântală?
Pentru plăcerea proprie sau pentru ceva ori cineva anume? Ori poate în scop terapeutic?
Cum îndepartaţi binecunoscutele blocaje?

Gata, mă opresc aici cu întrebările, aţi priceput ideea - nu există o reţetă standard, dar ar fi interesant să vedem cum decurge procesul creaţiei pentru fiecare. Eventual, poveşti despre scriitori cunoscuţi (vezi plicurile galbene ale lui Georges Simenon).

[Erwin]

Bine ai revenit eyes_wide_shut!

Interesant acest subiect!
Am început demult tare, să scriu cu creionul într-o agendă, un creion cu mina moale, apoi cu stiloul, dar cel mai des cu creionul... Scriam repede şi mic, îmi place alunecarea minei pe hârtia velină... Asta până când am învăţat să dactilografiez... aţi ghicit, pe calculator. Acum nici nu prea mai ştiu să scriu de mână, greşesc frecvent când o fac, dar scriu bine pe tastatură indiferent că e noapte sau zi, chiar şi pe telefonul mobil am început de la o vreme să scriu, bineînţeles, doar texte scurte... Când mă chinuie talentul nu prea contează ambianţa, pot fi în maşină, acasă, la birou sau lungit în pat, cu sau fără muzică, contează starea sufletească... Am stări în care cuvintele îmi vin aproape de la sine, dar şi stări în care nu le găsesc... Memoria mă cam fentează... Cele mai potrivite ore sunt noaptea, când nu vine nimeni să mă întrerupă. N-am nici o normă şi nici consecvenţă, mi s-a întâmplat să nu mai reiau niciodată lucrul la o scriere întreruptă... De obicei, dacă recitesc un text neterminat după suficient timp ca să uit de el, fie îmi place şi îl continui, fie îl abandonez şi îl rescriu de la început. Inspiraţia vine dintr-o mulţime de locuri, de la oameni sau întâmplări, din discuţii banale sau mai aparte, nu există nimic premeditat sau prestabilit, nu fac scheme sau proiecte dinainte, scriu cum gândesc atunci. Motivaţia e iarăşi diversă, dar de cele mai multe ori creaţiile reprezintă expresia unui complex de trăiri, sentimente, raţionamente ş.a.