"Secret De Fabricaţie", - metode personale - Optiuni

[denise]

Având în vedere ca avem deja destui pasionaţi ai condeiului, poate discutăm si despre lucruri "mici cu efecte mari".
Cum scrieţi?
Cu creionul, pixul, stiloul, direct la calculator?
În picioare, plimbându-vă prin cameră, în vârful patului, la birou sau la bucătărie?
Ce vă inspiră? Cum apar ideile? Privind tavanul, cerul înstelat, verdeaţa din parc, foaia albă de hârtie, un anumit chip, o amintire? (sau cum povestea cineva pe aici - pe tron )
Aveţi o anumită "normă"? - Unii scriitori spun că scriu un anumit număr de pagini pe zi orice ar fi , alţii lucrează intens câte o săptămână, apoi iau o pauză pe termen nelimitat.
Noaptea sau ziua? Pe fond muzical (de care?) sau în linişte mormântală?
Pentru plăcerea proprie sau pentru ceva ori cineva anume? Ori poate în scop terapeutic?
Cum îndepartaţi binecunoscutele blocaje?

Gata, mă opresc aici cu întrebările, aţi priceput ideea - nu există o reţetă standard, dar ar fi interesant să vedem cum decurge procesul creaţiei pentru fiecare. Eventual, poveşti despre scriitori cunoscuţi (vezi plicurile galbene ale lui Georges Simenon).

[eyes_wide_shut]

Scriu aproape din prima orice text, folosind diacritice si foarte multe paranteze, ascult muzica (cateva melodii mai speciale, secret de fabricatie) si prefer semiobscuritatea cu riscul de a tasta gresit (de unde si concluzia ca scriu direct pe sau in calculator). Scriu noaptea mai bine si mai cursiv, sunt mai ironic cand soarele imi bate in monitor si am tendinta de a fi patetic daca am vreo migrena. Imi pierd mereu sirul gandurilor, nu pot reinnoda o fraza intrerupta, iar sensurile textelor mele se pierd mereu sau ating mereu exact starea clipei cand pun punct. Sunt dependent de scris in sensul comun al afirmatiei, sperand sa ma fac mai usor inteles (ce iluzie!) si sunt dispus sa apelez la orice truc pentru a ma apropia mai usor de sensuri. Atunci cand asez un text intr-un loc public (exemplu concret, aici) inlocuiesc diacriticele, sterg jumatate din comentariile din paranteze, schimb cateva cuvinte si adaug cateva semne de punctuatie. Textele mele sunt inteligibile toamna, ironice vara si au un aer confuz primavara. Iarna scriu rar pentru cineva, mai mult amintiri.

Eliade, parca, scria doar cu un creion perfect ascutit pe coli albe, Sebastian avea program strict si o norma de pagini autoimpusa, Eco isi nota ideile pe spatele cutiilor de chibrituri, Balzac, saracul, scria doar noaptea... si daca imi mai aduc aminte mai scriu.