Insula Nevazuta, [Jurnalul anushca] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Insula Nevazuta, [Jurnalul anushca] |
8 Aug 2006, 09:24 AM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata anushca veti putea citi in cadrul acestui nou jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
20 Apr 2007, 10:42 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 212 Inscris: 20 February 05 Din: Lemberg (DE) Forumist Nr.: 5.754 |
Sunt nori negri pe insula mea si am chef de scris (ma repet). Privesc norii si vad partea neagra a lucrurilor. Ma obsedeaza ideea minciunii. Cred ca atunci cand sunt stresata imi amintesc cele mai tampite lucruri
Ma intrebam de ce in prima perioada a unei legaturi totul merge bine ca apoi... Nu ma gandesc acum la iubire ci... la orice fel de relatie. Oare oamenii se schimba in bine, in rau? Nu am convingerea asta. Cred ca admiram un om, vrem sa ni-l apropiem si ne mulam un timp dupa ceea ce realizam ca el considera valoros, ceea ce instinctiv stim ca este corect chiar daca nu suntem corecti. Mai cred ca desi totul are culori apropiate de roz, intuim cumva ca suntem mintiti. Rememorand intamplarile din viata mea imi dau seama ca mereu am simtit ceva gresit. Daca am simtit intr-un moment de atentie, sau nu eram la randul meu admiratoare a persoanei respective, m-am ferit sa ma implic. Uneori insa am admis. Am admirat ceva si m-a dus valul pana cand... Am un gust amar dar stiu ca sunt singura vinovata. Ceva a inceput cu stangul si mi-am pus atunci intrebari. E ciudat ca le-am pus, e ciudat ca s-a raspuns cu o minciuna frumoasa, e ciudat ca am continuat desi am stiut ca era minciuna. Dar poate nu-i nimic intamplator in lumea asta. Am un gust amar dar in acelasi timp ma simt bine. Mi-am clarificat ceea ce era in subconstient si pot merge mai departe. Stiu pentru ce am fost admirata, stiu slabiciunile omului de langa mine si mai ales stiu pana unde ma pot baza pe el. Stiu ca l-am iubit cu tot cu aceasta latura negativa, stiu ca nu am vrut sa-l schimb pentru ca instinctiv am simtit ca nu se poate. Nu mai am decat foarte putine intrebari Ramane obsedanta intrebarea de ce oamenii nu se arata cum sunt mai ales cand aleg sa imparta mai mult de o zi alaturi de tine. De ce nu admit ca daca tu le arati cum esti, daca le arati ce simti atunci pot fi ei, se pot comporta firesc. Cand sunt nori pe insula mintea imi zboara la lucruri banale. Viata e o telenovela ieftina... Iubesc ploaia care spala pacatele acestei lumi. Dar pe insula inca nu ploua. Cargo ne canta:"daca ploaia s-ar opri/Si din cer n-o sa mai cada lacrimi...", dar eu astept ploaia, ploaia care spala pacatele acestei lumi -------------------- "nicicand nu-ti va putea fi cuib causul acesta tarziu ce ascunde-amagirea"
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 10:46 PM |