Insula Nevazuta, [Jurnalul anushca] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Insula Nevazuta, [Jurnalul anushca] |
8 Aug 2006, 09:24 AM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata anushca veti putea citi in cadrul acestui nou jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
22 Nov 2006, 11:20 AM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 212 Inscris: 20 February 05 Din: Lemberg (DE) Forumist Nr.: 5.754 |
...era pe inserat, soarele se strecura printre copaci de pe creasta si aurea, asfintind, zidul vechi.
Parca-l vedeam stand cu capul aplecat si asfintitul ii juca in apele ochilor amplificand lumina aceea misterioasa. M-am asezat pe un pietroi turtit, cu genunchii la gura si cu bratele inel in jurul genunchilor. Nu puteam sa vorbesc, nu puteam sa ma misc. Dealurile se topeau domoale in limpezimea amurgului. Parca nu se potriveau zidurile aspre cu verdele dealurilor. Ma scotea din mine si ma facea sa ma privesc dinafara, neinsemnata, anulata de timp, simplu gest al punerii pietrei peste piatra... Nu mi-a fost greu să te recunosc Un greier îmi cânta pe gene-n amurg de la capăt de lume Ningea cu petale de zarzăr şi nu ştiu când am învaţat să plâng de fericire Din zăpadă-n zăpadă deveneam o singură tinereţe Vara mirosea a lut ars şi-a abur de sulfină mergeam în susul apelor lăsam ofrandă anii mei şi culegeam roadele trupului şi-ale dragostei Apoi toamna, cerul părea mai îngust frunzele ardeau în castan şi simţeam că universul întreg devenise al meu şi albastru Iar într-o zi, ţi-am spus: am învăţat să te cunosc dintre fulgi şi inima-mi bătea la fel ca la-nceput Şi ce dacă aici e capâtul lumii ...îl vom alunga mai departe cât să câştigam o clipă în care să ningă cu petale de zarzăr şi noi să nu ştim c-am învaţat să râdem mereu plângând de fericire Ma incovoiau sub apasarea lor ascuns cuvintele, incepeam sa simt ce inseamna timp- acela scurs peste pietrele mute... -------------------- "nicicand nu-ti va putea fi cuib causul acesta tarziu ce ascunde-amagirea"
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 09:42 PM |