Insula Nevazuta, [Jurnalul anushca] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Insula Nevazuta, [Jurnalul anushca] |
8 Aug 2006, 09:24 AM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata anushca veti putea citi in cadrul acestui nou jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
25 Aug 2006, 08:52 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 212 Inscris: 20 February 05 Din: Lemberg (DE) Forumist Nr.: 5.754 |
Ascult de câteva zile povestea unui menestrel şi totul îmi duce gândul către toamnă, greieri şi trubaduri. Am găsit pe insula chiar umbra unui vechi vis...
Pământul se învârte cu mine şi simt mirosul de paiaţă al soarelui orb şi bătrân. Aştept să fiu cumva sculptată cu primitivul obiect al gerului. Dincolo de poezie, gustul toamnei mi-a împrumutat ceva din neliniştea arborilor când aud căderea frunzei. E ca o frică. Mă simt un bătrân ţinând în palme un colţ de copilărie. Mai trece un sentiment... Uite, el e târziul "îmi eşti dragă". Zâmbesc trist. Nu, nu aştept pe nimeni. Pământul se învârte cu mine şi-n jur pe crengi, rece, trist toamna pune metal în frunze. Mai trece un sentiment... Durerile se prefac în must dulce. "Cri- cri- cri"... E dar ascultaţi mi bine povestea: Să-mi daţi un strop de vin şi pâine, ca unui menestrel hoinar. Eu doar trăiesc de azi pe mâine, de griji şi soartă n-am habar. Am fost odată om cu stare, aveam nevastă şi copii, dar m-au gonit în lumea mare, războaie crude şi urgii. Am fost în lupte, printre leşuri privind la câmpul plin de sânge, am dobândit noi înţelesuri şi am pornit pe strune-a plânge. Eu am văzut putreziciunea nenorocirii şi durere şi-am înţeles deşertăciunea vieţii fără mângâiere! A povestit întreaga seară, de vremuri aspre, de războaie, acordurile de ghitară, scânceau prin picurii de ploaie. Un strop de vin şi-un colţ de pâine i-au dat ferindu-l de şiroaie, ca oaspete de azi pe mâine în şură, pe un braţ de paie. Dormea chircit, visând pesemne la viaţa lui cea zbuciumată, şi pe obraz îi lasă semne, o lacrimă adevărată. Atât a plâns, un bob de jar cât răul din întreaga viaţă. De griji, de chinuri şi amar, el uită până dimineaţă. În zori se-nchină şi porneşte. Nu ştie unde-l duce pasul. Din loc în loc îl omeneşte, mulţimea să-i asculte glasul: - Eu nici nu cânt, doar povestesc de câte-am reuşit să strâng. Prin lumea largă rătăcesc şi traiul meu pierdut îl plâng. (Menestrelul - de pârâu) -------------------- "nicicand nu-ti va putea fi cuib causul acesta tarziu ce ascunde-amagirea"
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 06:50 AM |