Corelaţii, Coerenţă, Cauzalitate şi Conectivitate, şi confuziile dintre ele Optiuni

[Amenhotep]

Shapeshifter zice:

Era vorba despre coerenţă.. Acest tip de coerenţă este ,,space-time invariant".. coerenţa de acest tip die la nivelul unui sistem implică corelaţie cvasi-instantanee între părţile sistemului, corelaţie care la rându-i implică conectivitate la nivel de sistem care la rându-i implică prezenţa unui CÂMP DE INTERCONECTARE..

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 3 Jun 2006, 03:41 PM

[shapeshifter]

Paradoxul EPR NU ESTE similar corelaţiilor dintre evenimentele ce se produc la distanţă care pot fi înţelese în contextul ideilor clasice uzuale despre natura universului fizic.
În maniera clasică problema s-ar pune astfel: 2 mingi sunt aruncate în direcţii opuse dintr-o regiune centrală, se ştie că una dintre mingi e albă iar cealaltă e neagră. Dacă aflu apoi că mingea care apare în imediata mea vecinătate e albă pot imediat deduce că mingea care apare într-o altă vecinătate trebuie să fie neagră. În această manieră de abordare clasică nu există nici un paradox.
Dar, situaţia în cazul EPR e cu totul diferită: sistemul combinat din 2 particule separate la distanţă acţionează ca o entitate GLOBALĂ UNICĂ, în sensul că NU ESTE POSIBIL să se impună următoarea cerinţă data de legea cauzalităţii: ,,CEEA CE UN OM DE ŞTIINŢĂ DECIDE SĂ FACĂ cu o parte a unui sistem nu poate afecta în nici un fel maniera în care sistemul va răspunde la acelaşi moment de timp la o măsurătoare efectuată asupra lui la mare distanţă.”
Astfel, un sistem cuantic pare că e capabil să se comporte ca o entitate unitară: ceea ce se face cu el într-un anumit loc poate influenţa modul în care sistemul va reacţiona la o măsurătoare efectuată SIMULTAN la mare distanţă.
Numai după ce Bell a ,,pregătit terenul” cu faimoasa sa teoremă a fost limpede profunzimea şi caracterul irevocabil a ceea ce n-au recunoscut nici Einsten, nici Podolsky, nici Rosen şi anume colapsul concepţiei clasice local-reducţioniste a universului fizic.
Teoria cuantică oferă o explicaţie cantitativă imediată a transferului de informaţie cu o viteză mai mare decât cea a lumii dacă se admite faptul că funcţiile de undă reprezintă TENDINŢELE REALE ale răspunsurilor dispozitivelor sau ale observatorilor.
Aversiunea faţă de interpretarea tendinţelor reale a funcţiilor de undă E ANULATĂ DE TEOREMA LUI BELL CARE DEMONSTREAZĂ ÎN MOD EVIDENT CĂ TRANSFERUL DE INFORMAŢIE CU O VITEZĂ MAI MARE DECÂT CEA A LUMINII ESTE ORICUM CERUTĂ CHIAR DE REGULILE STATISTICE, INDEPENDENT DE INTERPRETARE.
O interpretare a tendinţelor reale ar fi următoarea: funcţiile de undă cuantice reprezintă ,,tendinţe pentru ,,evenimente” şi pentru cunoaşterea noastră a evenimentelor.”
,,Evenimentul” asociat de exemplu detecţiei unei particule cu un dispozitiv poate fi reprezentat în teoria cuantică convenţională (Copenhaga) numai printr-o modificare a funcţiei de undă sau printr-o modificare a cunoştinţelor noastre. Dar o modificare a f. de undă poate reprezenta, din nou, numai o modificare a ,,tendinţelor evenimentelor şi a cunoştinţelor noastre a evenimentelor”. Asta înseamnă că întotdeauna suntem prinşi în capcana situaţiei în care ,,evenimentul” se dizolvă întotdeauna în alte tendinţe şi nu există nici o realitate finală identificabilă, ci doar ,,cunoaşterea noastră” pe baza căreia să poată acţiona aceste tendinţe.
Însă, introducerea actelor creative reale permite ,,evenimentelor” să fie identificate cu aceste acte iar funcţiilor de undă să fie identificate ca reprezentante ale tendinţelor reale ale acestor acte.

Interpretărea universurilor multiple confundă multiplele cursuri POSIBILE ale evenimentelor dintr-un ansamblu statistic de posibilităţi cu unicul curs al evenimentelor care apare de fapt.

Amenhotep sper că eşti conştient de faptul că tranferul de informaţie cu viteze superluminice în paradoxul EPR, este O NECESITATE cerută CHIAR de regulile statistice. Nu ai cum să ocoleşti problema asta. Teorema lui Bell nu te lasă.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 13 Jun 2006, 04:06 PM