Corelaţii, Coerenţă, Cauzalitate şi Conectivitate, şi confuziile dintre ele |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Corelaţii, Coerenţă, Cauzalitate şi Conectivitate, şi confuziile dintre ele |
3 Jun 2006, 02:01 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Shapeshifter zice:
Era vorba despre coerenţă.. Acest tip de coerenţă este ,,space-time invariant".. coerenţa de acest tip die la nivelul unui sistem implică corelaţie cvasi-instantanee īntre părţile sistemului, corelaţie care la rāndu-i implică conectivitate la nivel de sistem care la rāndu-i implică prezenţa unui CĀMP DE INTERCONECTARE.. Acest topic a fost editat de Amenhotep: 3 Jun 2006, 03:41 PM -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
9 Jun 2006, 12:47 AM
Mesaj
#2
|
|||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Păi aici e buba: că asta nu-i nici o minune. E o banalitate. Minunea (răspunzătoare de ciudăţenia mecanicii cuantice) e cu totul alta. Reiau explicaţia: După cum a prezentat Shapeshifter problema, considerăm două particule A şi B care au interacţionat īn trecut. Interacţiunea se consideră astfel īncāt o mărime ce se conservă (de exemplu momentul cinetic, adică "cantitatea de rotaţie") are valoarea zero pe ansamblul perechii de particule. (Mă rog, īn loc de condiţia asta el o spunea pe-aia cu "să fi fost īn acelaşi sistem de coordonate"; nu mai explic de ce o astfel de condiţie e... inutilă.) Cel mai simplu e să gāndim că īn trecut particulele au fost unite īntr-un singur ansamblu X, ansamblu ce a explodat dānd naştere la două fragmente A şi B. Şi mai considerăm că după separare, particulele nu interacţionează cu nimic altceva. Īn aceste condiţii, particulele A şi B pot ajunge la distanţă foarte mare una de alta. Pot ajunge să fie separate spaţial: [Notă: Pe astfel de diagrame, orice dreaptă care-i mai orizontală de 45 de grade reprezintă o deplasare cu viteză mai mare decāt a luminii; o dreaptă mai verticală de 45 de grade īnseamnă viteză mai mică decāt a luminii; şi, evident, dreptele la 45 de grade reprezintă viteza luminii.] După cum se vede, cauza lor X se află īn zona de intersecţie a conurilor cauzale trecute. Dar evenimentul A = "măsurăm momentul cinetic al primei particule" şi evenimentul B = "măsurăm momentul cinetic al celei de-a doua particule", dacă ar fi legate printr-o legătură cauzală directă, ar trebui ca aceasta să fie nonlocală -- adică interacţiunea, informaţia să călătorească cu viteză mai mare decāt a luminii. (Asta īnseamnă expresia "separate spaţial".) Bon, deci avem două particule separate spaţial (care nu se pot influenţa una pe alta decāt dacă comunică cu viteză mai mare decāt cea a luminii). Şi măsurăm momentul cinetic al uneia, respectiv al celeilalte. Şi ne dă că suma lor e zero. Asta e o corelaţie foarte puternică. Care se menţine pe timpi oricāt de lungi (cu condiţia să respectăm condiţiile experimentului -- adică particulele să nu mai interacţioneze cu nimic altceva). Iar corelaţia este absolut in-stan-ta-ne-e. Nu cvasi-, nu pseudo-, nu semi-instantanee. Bineīnţeles, totul depinde de decalajul de timp dintre momentele cānd ne hotărām să facem măsurătorile celor două particule: dacă acest decalaj e mic, vom concluziona că corelaţia e mai rapidă decāt nu ştiu ce viteză. Dacr dacă le vom face simultan, vom concluziona că corelaţia este efectiv instantanee. Īntrebarea lui Shapeshifter e: cum e posibil ca această corelaţie să se menţină, īn ciuda separării spaţiale a particulelor? Oricare ar fi răspunsul la ea (răspuns care-i banal şi n-are rost să-l detaliez aici), important este că acest răspuns n-are nici o legătură cu mecanica cuantică. Nu ăsta-i elementul paradoxal din experimentul EPR. Problema expusă mai sus nu are nimic specific mecanicii cuantice: exact acelaşi lucru se īntāmplă şi dacă particulele sunt pietre, sau camioane, sau vapoare. Tot experimentul şi diagrama şi explicaţiile de mai sus sunt exact aceleaşi. Totul poate fi explicat unui elev de clasa a şasea, care habar n-are de mecanică cuantică (şi nici nu va avea, după această explicaţie -- vezi exemplul lui Shapeshifter ). Concluzia: indiferent de răspunsul la īntrebarea de mai sus, nu īn asta constă "minunea" mecanicii cuantice. (Şi dacă totuşi cineva o acceptă ca pe o "minune", īi va fi apoi foarte uşor să afirme că şi pietrele, camioanele sau vapoarele "se comportă cuantic, din acest punct de vedere"... Dar totul se bazează pe o greşită īnţelegere a ciudăţeniilor cuantice, pe o identificare a "minunii" acolo unde nu e.) a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 9 May 2024 - 11:29 PM |