 Corelaţii, Coerenţă, Cauzalitate şi Conectivitate, şi confuziile dintre ele |
 |
|
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Dezbateri Filosofie
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
 3 Jun 2006, 02:01 PM
Mesaj
#1
|
|
 Cronicar  Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862  |
Shapeshifter zice:
Era vorba despre coerenţă.. Acest tip de coerenţă este ,,space-time invariant".. coerenţa de acest tip die la nivelul unui sistem implică corelaţie cvasi-instantanee între părţile sistemului, corelaţie care la rându-i implică conectivitate la nivel de sistem care la rându-i implică prezenţa unui CÂMP DE INTERCONECTARE.. Acest topic a fost editat de Amenhotep: 3 Jun 2006, 03:41 PM -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
 |
 
|
 |
Raspunsuri
|
4 Jun 2006, 12:45 PM
Mesaj
#2
|
|||||||
 Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.473 Inscris: 6 November 05 Forumist Nr.: 7.211 |
bullshit man.. asta e definiţia coerenţe clasice din fizică.. am mai explicat asta pe un alt forum. UIte reiau: Coerenţa descoperită în ziua de azi implică O STARE SINCRONIZATĂ CVASI-INSTANTANEU, CU CONEXIUNI NECONVENŢIONALE ÎNTRE PĂRŢILE CARE ALCĂTUIESC UN SISTEM ŞI ÎNTRE SISTEME ŞI MEDIUL LOR EXTERN. Asemenea conexiuni par să se obţină peste toate distanţele finite şi timpii finiţi şi ele sugerează faptul că ,,nonlocalizarea” descoperită în domeniul microscopic al lumii cuantice se extinde în domeniile macroscopice ale vieţii, minţii şi cosmosului. Natura apare azi ca fiind compusă dintr-o ierarhie cuibărită (,,nested”) de sisteme coerente conectate nonlocal. Coerenţa invariantă spaţio-temporal ce iese azi la iveală în diverse domenii de observare şi experimentare sugerează noi ipoteze fundamentale despre natura realităţii. Ca o sugestie pentru început: spaţiul este văzut acum ca nefiind un vacuum ci un plenum iar informaţia de fapt in-formarea este văzută acum ca fiind la fel de fundamentală ca şi energia şi la fel ca aceasta şi ea se conservă. Descoperirea coerenţei la diferite scări de mărime şi complexitate în natură, de la cuante, cele mai mici unităţi identificabile ale lumii fizice, la macrostructurile galactice, cele mai mari unităţi, nu este descoperirea formei standard a coerenţei care se cunoaştea până azi. Forma standard se observă în experimentele optice de interferenţă. Sursele obişnuite de lumină sunt coerente – ele prezintă un pattern de interferenţă – pe o distanţă de câţiva metri, deşi coerenţa de fază a radiaţiei de la aceeaşi sursă durează doar 10 ns. Laserele, microundele şi alte surse tehnologice de lumină rămân coerente mai mult timp şi deci pe distanţe mai mari. Dar forma de coerenţă care iese la iveală în zilele noastre este mult mai complexă şi remarcabilă decât forma standard, chiar dacă în această formă, de-asemenea relaţiile de fază rămân constante iar procese şi ritmurile sunt armonizate. Forma de coerenţă care iese azi la iveală arată o corelaţie cvasi-instantanee a părţilor sau elementelor unui sistem în spaţiu precum şi în timp. Toate părţile unui sistem de o asemenea coerenţă sunt corelate într-o asemenea măsură încât ceea ce se întâmplă într-o/unei parte/părţi a sistemului se întâmplă de asemenea în/la toate celelalte părţi şi deci se întâmplă în/la sistemul luat ca întreg. În consecinţă părţile răspund ,,restului lumii” ca un întreg, se menţin ca un întreg, şi se schimbă şi evoluează ca un întreg. Acest fel de coerenţă se obţine de asemenea în sfera minţii. Ea este recunoscută în fizica cuantică, deşi aceasta nu are nici o explicaţie realistă şi este în principal un tip de anomalie la nivel macroscopic: paradigma curentă a acţiuni şi interacţiunii locale nu o poate explica. În continuare va fi analizată coerenţa care iese la iveală azi în diferite domenii: fizica cuantică, cosmologia fizică, lumea biologică, câmpul de cercetare al conştiinţei.
bullshitt man.. mediul acvatic al unui acvariu este unul în care există fricţiune.. în plenum nu există fricţiune.. uită-te la principiul sonarului.. plenumul este un mediu superdens şi superfluid în care nu există fricţiune.. ce se întâmplă în zilele liniştite cu apa mării? ea rămâne modulată timp de ore şi chiar zile.. ----- Nu, nu implică, pentru că corelaţia (coerenţa) nu dovedeşte conectivitate fizică. "Câmpul" cu pricina este o iluzie datorată neînţelegerii acestor noţiuni. ---- ce vorbeşti? te referi cumva la propria neînţelegere? nu există plenumul? păi eşti retardat rău de tot în ceea ce priveşte ultimele experimente din fizică şi nu numai.. uite câteva: efectul Casimir, deplasarea Lamb, efectul Davies-Unruh, experimentele lui Alain ASPECT, Gisin, experimentele recente de teleportare din 1997, 2004.. Efectul Casimir este prima dovadă irefutabilă a existenţei acelor fluctuaţii ale vidului.. fără aceste fluctuaţii nu am fi fost aici acum să vorbim despre vid..
păi haha.. este una informaţională.. şi există teorii primiţătoare cu experimente care vorbesc despre plenumul fizic.. unde de torsiune..
Ia explică feneomenul sonolominescenţei? cineva care nu a citit ce scrie mai jos ţi-ar da dreptate că de tu eşti moderatorul leu de pe han de la secţiunea filozofie.. dar ia uită-te mai jos.. COERENŢA ÎN LUMEA FIZICĂ Coerenţa la nivel microscară: Fenomenul de nonlocalizare cuantică Coerenţa cuantică înseamnă coerenţa dintre pachete cuantizate de materie-energie numite cuante. Comportamentul curios al cuantelor este legendar. Cuantele luminii şi energiei care apar din faimoase experimente din fizică nu se comportă ca echivalente de scară mică ale obiectelor familiare. Până când un instrument sau un act de observare nu le înregistrează, ele nu au nici o locaţie unică şi nici o stare unică. Starea unei cuante este definită de către funcţia de undă care encodează superpoziţia tuturor stărilor potenţiale pe care cuanta le poate lua. Atunci când cuanta este măsurată sau observată, această funcţie de undă de superpoziţie colapsează într-o stare deterministă a unei particule clasice. Până atunci cuanta are proprietăţi şi de unde şi de corpusculi adică complementaritate undă-particulă. Aşa cum indică principiul nedeterminării a lui Heisenberg, variatele sale proprietăţi nu pot fi măsurate în acelaşi timp. Atunci când este măsurată o proprietate, proprietatea complementară devine neclară, sau valoare sa se duce către infinit. Starea de superpoziţie a cuantei rezistă explicaţiei normale. Această stare se obţine dintr-o stare cuantică deterministă şi o alta în absenţa observaţiei, măsurării sau altei interacţiuni. Această perioadă în timp – care variază de la o milisecundă în cazul unui pion care se dezagregă în 2 fotoni (un atom de uraniu dezagregându-se după 10.000 ani) la 11 miliarde de ani, timp după care un foton poate atinge retina unui observator uman – este luată ca o bătaie a unui ceas cuantic fundamental: bătaie-q (de la q-tick). Conform interpretării standard (Copenhaga), realitatea nu există pe timpul unui q-tick, ci doar la sfârşitul acestuia, atunci când funcţia de undă a colapsat şi cuanta a trecut de la starea de superpoziţie nedeterminată la starea determinată clasică. Nu este clar, totuşi, ce proces face ca funcţia de undă să colapseze. Wigner a speculat că asta se datorează actului observării: conştiinţa observatorului interacţionează cu particula. Chiar şi instrumentul prin care se face observarea ar putea da impulsul crucial, caz în care tranziţia s-ar produce chiar dacă ar fi prezent sau nu un observator. Heisenberg a afirmat ambele variante (1955, 1975). Faptul că funcţia de undă a particulelor ar colapsa în urma interacţiei a fost demonstrată în experimentele conduse de Young la începutul sec. XIX. Young a făcut ca lumina coerentă să treacă printr-o suprafaţă cu două fante. A plasat un ecran în spatele acelei suprafeţe pentru a recepţiona lumina care penetra prin fante. Apoi a apărut un pattern de interferenţă de unde pe ecran. O explicaţie este aceea că fotonii au proprietatea de unde: ei trec prin ambele fante. Acest lucru devine problematic atunci când sursa de lumină este aşa de slabă încât doar un foton este emis la un moment dat. Un asemenea pachet de energie luminoasă ar trebui să treacă doar printr-o fantă. Totuşi atunci când sunt emişi fotoni aparent corpusculari unul după altul, se naştere un pattern de interferenţă pe ecran şi asta este posibil doar dacă fotonii sunt unde. Într-un alt experimen, întreprins de către John Wheeler, fotonii sunt emişi câte unul la un moment dat, ei sunt făcuţi să călătorească de la tunul emiţător la un detector care face ,,click” atunci când un foton îl loveşte (Wheeler 1984). O oglindă semi-argintată este introdusă de-alungul căii fotonului, aceasta desparte fasciculul, dând naştere probabilităţii ca 1 din 2 fotoni să treacă prin oglindă şi 1 la fiecare 2 fotoni să fie deviat de către aceasta. Pentru a confirma această probabilitate, se plasează numărătoare de fotoni care fac ,,click” atunci când sunt lovite de către un foton, aceste numărătoare sunt plasate şi în spatele oglinzii şi în unghiuri drepte faţă de aceasta. Expectativa este aceea că în medie 1 din 2 fotoni vor călători pe o rută şi celălalt pe cea de-a doua rută. Acest lucru este confirmat de către rezultate: cele 2 numărătoare înregistrează în număr egal de click-uri – adică de fotoni. Atunci când se introduce o a doua oglindă în calea fotonilor care au fost nedeviaţi de către prima, cineva s-ar aştepta încă să audă un număr egal de ,,click”-uri la ambele numărătoare: fotonii emişi individual ar avea doar destinaţiile schimbate. Dar această expectanţă nu se confirmă în experiment. Doar unul dintre cele două numărătoare face ,,click”, niciodată celălalt. Toţi fotonii sosesc la una şi aceeaşi destinaţie. Reiese faptul că fotonii interferă unul cu altul ca şi unde. Deasupra uneia dintre oglinzi interferenţa este destructivă – diferenţa de fază dintre fotoni este de 180 de grade – astfel încât undele fotonice se anulează una pe alta. Sub cealaltă oglindă interferenţa este constructivă – faza de undă a fotonilor este aceeaşi şi ca o consecinţă undele fotonice se întăresc una pa alta. Fotonii care interferă unul cu altul atunci când sunt emişi cu un moment în urmă în laborator interferă unul cu altul şi de asemenea interferă unul cu altul chiar dacă au fost emişi în natură la intervale considerabile de timp. Versiunea ,,cosmologică” a experimentului lui Wheeler implică şi martorul. În acest experiment fotonii sunt emişi nu de către o sursă artificială de lumină, ci de către o stea depărtată. Într-un experiment, sunt testaţi fotonii unui fascicul de lumină emis de către un quasar dublu numit 0957+516A,B. Acest obiect depărtat cvasi-stelar se crede a fi o stea mai degrabă decât două, dubla imagine se datorează devierii luminii sale de către o galaxie situată la aproximativ o pătrime faţă de distanţa până la Pământ (prezenţa masei, conform teoriei relativităţii, curbează spaţiul-timp şi deci şi calea fasciculelor de lumină care se propagă prin el). Devierea care se datorează acţiunii acestei ,,lentile gravitaţionale” este destul de mare pentru a aduce împreună cele două raze de lumină emise cu miliarde de ani în urmă. Din cauza distanţei în plus străbătute de către fotonii care au fost deviaţi de către galaxia care se interpune, aceşti fotoni au călătorit 50.000 ani în plus faţă de cei care au ajuns pe o rută mai directă. Dar, în ciuda faptului că au fost emişi din aceeaşi sursă originară acum miliarde de ani şi au ajuns separaţi de un interval de 50.000 de ani, fotonii interferă unii cu alţii ca şi cum ar fi fost emişi la interval de secunde în laborator. Reiese faptul că, chiar dacă fotonii sunt emişi la intervale de câteva secunde în laborator, sau la intervale de mii de ani în univers, aceia care au fost emişi din aceeaşi sursă interferă unul cu altul. Interferenţa fotonilor şi a altor cuante este extrem de fragilă: orice cuplare cu un alt sistem o distruge. Experimente recente indică faptul că atunci când orice parte a aparatului experimental este cuplată cu sursa de fotoni, franjele care pun în evidenţă interferenţa dispar. Fotonii se comportă ca şi particule clasice. De exemplu, în experimente realizate pentru a determina prin care dintre fante trece un foton dat, un detector ,,care-cale” (,,which-path detector”) este cuplat la sursa de emisie. Ca rezultat franjele devin mai slabe şi în ultimă instanţă dispar, indicând interferenţă. Procesul poate fi calibrat: cu cât puterea detectorului ,,care-cale” e mai mare cu atât dispar mai multe franje. Experimentul condus de către Mordechai Heilblum, Eyal Buks şi alţi colegi la Institutul Weizmann din Israel, a folosit un dispozitiv mai mic de un micrometru, care creează un flux de electroni de-alungul unei bariere de pe una dintre cele două căi (Bucks & alţii, 1998). Căile focalizează fluxurile de electroni şi permit investigatorilor să măsoare nivelul de interferenţă dintre fluxuri. Cu detectorul pornit pentru ambele căi, franjele de interferenţă dispar aşa cum era de aşteptat. Dar cu cât detectorul este reglat pentru o senzitivitate mai mare, cu atât rămân mai puţine pattern-uri de interferenţă. Reiese că un factor fizic intră în joc: cuplarea aparatului de măsură cu sursa de lumină. Această cuplare este mai apropiată decât s-ar aştepta cineva: în unele experimente franjele de interferenţă dispar de îndată ce aparatul detector este citit – ba chiar şi atunci când aparatul nu este pornit. Experimentul de interferenţă optică al lui Leonard Mandel pune acest lucru în evidenţă (Mandel 1991). În experimentul lui Mandel, două fascicule de lumină laser au fost generate şi li s-a permis să interfereze. Atunci când un detector este prezent, detector care permite determinarea căii luminii, franjele dispar. Ele dispar indiferent dacă este întreprinsă sau nu determinarea. Reiese faptul că simpla existenţă a detectorului ,,care-cale” distruge starea de superpoziţie a fotonilor. Această descoperire a fost confirmată în experimentele întreprinse în 1998 la Universitatea din Konstanz (Durr & alţii 1998). În aceste experimente franjele de interferenţă au fost produse de către difracţia unui fascicul de atomi reci de către unde staţionare de lumină. Atunci când nu există nici o încercare de detectare pe care cale o apucă atomii, interferometrul afişează franje de contrast înalt. Totuşi, atunci când informaţia este encodată în atomi spunându-le pe ce cale să apuce, franjele dispar. Deşi instrumentul însuşi nu poate fi cauza colapsării – el nu dă un ,,impuls” suficient. Calea de acţiune inversă a detectorului este cu 4 ordine de magnitudine mai mică decât separaţia franjelor de interferenţă. În orice caz, pentru ca pattern-ul de interferenţă să dispară etichetarea căilor nu e nevoie să fie de fapt determinată de către instrument: este de ajuns faptul că atomii sunt etichetaţi astfel încât calea pe care o vor urma SĂ POATĂ fi determinată. Aceste experimente pot fi întreprinse indiferent dacă cineva priveşte: în consecinţă înlătură teoria conform căreia ar fi nevoie de existenţa unui observator conştient pentru ca funcţia de undă să colapseze. De asemenea aceste experimente arată faptul că interacţiunea fizică măsurabilă nu este o condiţie necesară a colapsării: aceasta are loc şi în absenţa observatorului. Un tip similar de corelaţie intrinsecă printre particule iese la iveală în aşa numitul experiment EPR (thought experiment, 1935). În acest experiment o particulă este divizată în două, şi celor două jumătăţi li se permite să se separe şi să călătorească pe o distanţă finită. Apoi o măsurătoare este făcută asupra unui aspect al stării cuantice a unei jumătăţi – precum starea de spin – şi o măsurătoare a altui aspect al stării celeilalte jumătăţi. Einstein a propus faptul că deoarece stările cuantice ale particulelor sunt identice, s-ar putea atunci şti ambele aspecte ale stării lor în acelaşi timp. Acest lucru ar arăta faptul că principiul nedeterminării al lui Heisenberg nu oferă o descriere completă a realităţii. Atunci când în anii 80 au fost disponibile aparate suficient de sofisticate pentru a testa experimentul lui Einstein, a reieşit faptul că măsurarea, de exemplu, a componentei de spin a particulei A, are un efect instantaneu asupra particulei B: face ca funcţia de undă a componentei de spin a lui B să colapseze într-o stare care are componentă de spin opus (stările permise de spin sunt ,,sus” sau ,,jos” de-alungul axelor x,y şi z). Particula B manifestă diferite stări atunci când se fac diferite măsurători asupra particulei A – efectul depinde de ce anume se măsoară la particula A. De aceea, măsurătoarea asupra particulei A nu arată numai o stare deja stabilită a lui B: ea produce acea stare. Într-un anume fel A ,,ştie” când B este măsurată, şi cu ce rezultat, ea asumându-şi propria stare în consecinţă. Aici iese la iveală o conexiune nonlocală între particulele A şi B. Experimente empirice întreprinse prima dată la începutul anilor 80 de către Alain Aspect şi colaboratorii, şi frecvent repetate de atunci încoace, arată faptul că această conexiune ESTE INTRINSECĂ PARTICULELOR ŞI NU SE DATOREAZĂ SEMNALELOR TRANSMISE DE APARATUL DE MĂSURARE. (Aspect & alţii, 1982, Aspect & Grangier 1986, Selleri 1988, Duncan & Kleinpoppen 1988, Hagley & alţii 1997, Tittel & alţii 1998) Aceste experimentele au implicat mai multe particule pe distanţe mai mari, de fiecare dată cu aceleaşi rezultate. Reiese faptul că separaţia nu divide particulele una de alta. Nu este necesar ca particulele să aibă aceeaşi stare cuantică originară, experimentele arată că oricare două particule, fie ele electroni, neutroni, sau fotoni care pot apărea în diferite puncte în spaţiu şi timp - pot rămâne corelate odată ce şi-au asumat aceeaşi stare cuantică, adică au fost parte al aceluiaşi sistem de coordonate. Rezultatele pot fi extrapolate pentru a arăta faptul că corelaţiile dintre cuante sunt invariante în ceea ce priveşte distanţa şi timpul. Cuantele care la un anumit moment dat şi anumit loc au ocupat aceeaşi stare cuantică pot fi la ani lumină în spaţiu unele de altele şi separate de mii de ani temporal şi totuşi ele rămân corelate. Corelaţiile care transcend spaţiul-timp nu sunt explicate de presupunerea că un semnal cu viteză finită (chiar şi superluminică) ar conecta particulele. Starea cuantică este nonlocal intrinsecă. Deja în presupunerea lui Schrodinger în legătură cu experimentul EPR, acesta a susţinut faptul că particulele în starea cuantică nu au stări definite individual: stările lor sunt fundamental ,,entangled” una cu cealaltă. Starea de superpoziţie colectivă se aplică la două sau mai multe proprietăţi ale unei singure particule, la fel ca şi în cazul unui set de câteva particule. Nu particula singură sau proprietatea singură a unei particule este cea care poartă informaţia asupra stării cuantice, ci funcţia de undă colectivă a sistemului de coordonate în care particulele participă. O specificare matematică a stării colective a particulelor din cadrul unui sistem cuantic a fost pusă la punct de către Ke-Hsueh Li de la Academia de Ştiinţe Chineză (Li 1992, 1994, 1995). El a arătat că principiul de incertitudine al lui Heisenberg este o abordare alternativă pentru a explica proprietăţile de coerenţă ale câmpurilor şi particulelor. Conform lui Li, interferenţa dintre diferite amplitudini de probabilitate, şi deci proprietate de coerenţă a pachetelor de probabilitate, trebuie să fie înţeleasă conform cu ,,spaţiul-timp de coerenţă”. Timpul de coerenţă este timpul în care există interferenţă între pachete, iar lungimea de coerenţă (sau volum) este spaţiul în care asemenea interferenţe au loc. Coerenţa de spaţiu corespunde lărgimii funcţiei de undă care este regiunea în care materia (mai exact câmpurile materiei) şi radiaţia (câmpurile de forţă) sunt distribuite statistic. Pattern-urile de interferenţă se formează doar în cadrul spaţiu-timp de coerenţă, dincolo de el, informaţia de fază se pierde. În acest ,,spaţiu-timp de coerenţă” se pot întâlni viteze superluminice şi nonlocalizarea este regula. Particulele şi câmpurile constituie un întreg indivizibil. Deşi natura nonlocalizării şi entanglement-ului nu sunt încă definitiv determinate, este deja clar faptul că aceste fenomene există şi că duc la o formă de coerenţă printre cuante care transcende spaţiul şi timpul. Întreaga lume cuantică este marcată de către această coerenţă – un element major pe care Feynman l-a numit ,,misterul central” al fizicii. Acest topic a fost editat de shapeshifter: 4 Jun 2006, 01:07 PM -------------------- Keep calm and host yourself.
|
||||||
|
|
|
||||||
Mesaje in acest topic
Amenhotep Corelaţii, Coerenţă, Cauzalitate şi Conectivitate 3 Jun 2006, 02:01 PM
Amenhotep QUOTE Era vorba despre coerenţă... Acest... 3 Jun 2006, 02:03 PM shapeshifter Coerenţa la nivel macroscară: Fenomenul ... 4 Jun 2006, 01:10 PM Catalin QUOTE
O STARE SINCRONIZATĂ CVASI-INSTANTANEU... 4 Jun 2006, 06:25 PM IoanV Corelatiile cuantice au o natura inca necunoscuta,... 6 Jun 2006, 12:01 PM shapeshifter http://www.physics.helsinki.fi/~matpitka/tgdbooks.... 6 Jun 2006, 02:04 PM Catalin QUOTE
Corelatiile cuantice au o natura inca necun... 7 Jun 2006, 01:47 PM shapeshifter cam cum au sugerat şi făcut alţii d... 7 Jun 2006, 03:25 PM Amenhotep QUOTE Corelatiile cuantice au o natura inca necuno... 7 Jun 2006, 03:50 PM shapeshifter QUOTE Păi... natura a orice lucru/fenomen est... 7 Jun 2006, 04:04 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 7 Jun 2006, 05:04 PM) aceste... 7 Jun 2006, 04:31 PM shapeshifter QUOTE Nu este adevărat că punctul de ve... 7 Jun 2006, 04:41 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 7 Jun 2006, 04:25 PM)Se... 7 Jun 2006, 05:22 PM shapeshifter pui problema greşit.. particulele au propriet... 7 Jun 2006, 05:41 PM IoanV QUOTE Apropo, cam cum ai proceda tu daca ai vrea s... 7 Jun 2006, 05:48 PM shapeshifter QUOTE Filozofic e imposibil sa studiezi ceva necun... 7 Jun 2006, 05:53 PM Catalin QUOTE
Se iau 2 particule aflate în aşa numit... 7 Jun 2006, 08:49 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 7 Jun 2006, 06:41 PM)Pa... 8 Jun 2006, 10:44 AM shapeshifter QUOTE Asta-i o prostie. Sistemul de coordonate poa... 8 Jun 2006, 11:33 AM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 8 Jun 2006, 12:33 PM) cum s... 8 Jun 2006, 11:48 AM shapeshifter QUOTE Aparatul de măsurare este un sistem fi... 8 Jun 2006, 12:12 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 8 Jun 2006, 01:12 PM)Ap... 8 Jun 2006, 01:20 PM shapeshifter nici pe tine nu te va ajuta respingerea nonlocalit... 8 Jun 2006, 01:37 PM shapeshifter [EDITAT. Off topic.]
,, How the brain functions [... 8 Jun 2006, 04:03 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 8 Jun 2006, 02:37 PM)ni... 8 Jun 2006, 06:12 PM shapeshifter nu mai am nimic de spus atîta timp cît editezi cum... 8 Jun 2006, 06:46 PM Catalin Shape, daca respinge cineva musterii, acela esti t... 8 Jun 2006, 09:13 PM shapeshifter bine uite un românaş care lucrează cu Ah... 8 Jun 2006, 09:27 PM IoanV QUOTE (Amenhotep)Lucrând cu această interpret... 8 Jun 2006, 09:54 PM Amenhotep QUOTE (IoanV @ 8 Jun 2006, 10:54 PM)Prin ce m... 9 Jun 2006, 12:47 AM Catalin Amenhotep, problema, din cate stiu eu, era alta: a... 9 Jun 2006, 06:05 AM IoanV Amenhotep,
daca explicatia ar fi asa simpla cum s... 9 Jun 2006, 08:39 AM Amenhotep QUOTE (IoanV @ 9 Jun 2006, 09:39 AM)daca expl... 9 Jun 2006, 12:11 PM Catalin Mda, in fine, se pare ca noi doi am inteles diferi... 9 Jun 2006, 12:32 PM IoanV Credeam ca vreti sa discutati despre corelatiile c... 9 Jun 2006, 05:20 PM shapeshifter teoriile realismului local precum chaotic ball nu ... 9 Jun 2006, 06:08 PM Catalin Shape, degeaba scrii cu caps concluziile, nu sunt ... 9 Jun 2006, 09:40 PM shapeshifter QUOTE coerenţa de acest tip die la nivelul un... 11 Jun 2006, 01:15 PM shapeshifter în continuare shapeshifter îi va pune pe butuci te... 11 Jun 2006, 02:53 PM Amenhotep QUOTE (IoanV @ 9 Jun 2006, 06:20 PM)Credeam c... 11 Jun 2006, 03:15 PM shapeshifter amenhotep:
QUOTE Ceea ce afirmi aici contrazice f... 11 Jun 2006, 03:30 PM shapeshifter Uită-te aici dragul meu amenhotep..
Quantita... 11 Jun 2006, 04:43 PM Catalin Si presupun ca ideea era ca intre articolele astea... 11 Jun 2006, 06:31 PM IoanV Amenhotep,
cum poti spune ca corelatiile sunt toa... 11 Jun 2006, 08:26 PM Amenhotep QUOTE (IoanV @ 11 Jun 2006, 09:26 PM)cum poti... 11 Jun 2006, 11:01 PM Catalin QUOTE
Eu am tot cerut să-mi arate cineva dif... 11 Jun 2006, 11:25 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 11 Jun 2006, 02:15 PM)1... 11 Jun 2006, 11:59 PM Amenhotep QUOTE (Catalin @ 12 Jun 2006, 12:25 AM)Amenho... 12 Jun 2006, 01:29 AM Amenhotep Ca să lămurim odată bâlciul cu non-... 12 Jun 2006, 01:38 AM Catalin QUOTE
Păi da, dar nu de către Shapeshif... 12 Jun 2006, 07:59 AM IoanV QUOTE IoanV (care îmi pare că a căzut î... 12 Jun 2006, 08:42 AM Amenhotep Aşadar, să recapitulăm. Raţion... 12 Jun 2006, 11:08 AM shapeshifter QUOTE Corelaţia cvasi-instantanee (cvasi-... ... 12 Jun 2006, 01:02 PM shapeshifter Paradoxul EPR NU ESTE similar corelaţiilor di... 13 Jun 2006, 03:50 PM Amenhotep QUOTE (shapeshifter @ 12 Jun 2006, 02:02 PM) acele... 13 Jun 2006, 05:37 PM shapeshifter QUOTE Tocmai de aceea greşeşte cine afir... 13 Jun 2006, 06:29 PM shapeshifter http://www22.pair.com/csdc/car/carhomep.htm 18 Jun 2006, 03:14 PM Octavi QUOTE Nu numai că densitatea de materie a uni... 28 Jun 2006, 06:07 AM shapeshifter [EDITAT (Off topic, fără subiect, f... 28 Jun 2006, 04:06 PM Octavi Imi place de tine shape, când încetezi sa torni ab... 28 Jun 2006, 04:16 PM shapeshifter greşeşti man modelul ciclic tinde s... 28 Jun 2006, 04:17 PM Octavi QUOTE greşeşti man modelul ciclic tinde ... 28 Jun 2006, 05:07 PM shapeshifter QUOTE e mai mult decat cretin sa faci ratzii într... 28 Jun 2006, 06:29 PM Amenhotep Vă rog să reveniţi on topic.
a 28 Jun 2006, 07:20 PM Octavi QUOTE e mai mult decat cretin sa faci ratzii într... 28 Jun 2006, 11:49 PM Amenhotep Vă invit să deschideţi un nou topic... 29 Jun 2006, 10:35 AM shapeshifter http://news.softpedia.com/news/Casimir-Eff...ple-8... 5 Jun 2008, 01:38 PM
axel Ba baiatu', e foarte usor sa faci lucrurile sa... 5 Jun 2008, 04:04 PM |
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 10 May 2024 - 01:44 PM |