Minuni, Minunile sunt pentru cei care cred |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Minuni, Minunile sunt pentru cei care cred |
13 Feb 2006, 03:22 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.191 Inscris: 24 September 03 Forumist Nr.: 835 |
Am vrut mai demult sa lansez acest subiect, dar poate alte indeletniciri ma impiedicau. Am vorbit fiecare despre un Dumnezeu real, nu ipotetic, si voiam sa va rog daca cunoasteti, ati trait lucruri pe care le-ati categorisi minunile Lui Dumnezeu. Este foarte adevarat, multe minuni trec neobservate, cum spunea si parintele Dumitru Staniloaie, insa unele intamplari ies din cotidian.
Am sa va povestesc o intamplare care a trait-o un cunoscut, insa care iese din obisnuit. I s-a intamplat prin studentie. Era intr-un parc si vazut in iarba un musuroi de furnici. Tipul era credincios, insa poate nu excela. S-a aplecat asupra lor si scormonind in musuroi, unele s-au urcat pe el si l-au ciupit. Enervat, a calcat in picioare tot musuroiul. Pana cum nimic neobisnuit. A plecat din parc, si seara tarziu a ajuns acasa. Nu era nimeni acasa. A vrut sa deschida usa, s-a cautat in toate buzunarele dar cheile nu le-a gasit. Si-a dat seama ca le-a pierdut in parc cand a omorat acele furnici. A cautat si recautat cheile, dar degeaba. Era destul de obosit si s-a asezat pe scara blocului. S-a gandit ca a omorat acele vietati degeaba, fiindca ele nu i-au facut nimic rau. I-a parut rau. A strans pumnii. Cand i-a deschis in mana dreapta avea cheile de la apartament. Intamplarea l-a marcat profund, deoarece dupa aceasta intamplare a plecat la manastire. Rog ateii sa se abtina de la comentarii de genul ca le avea in mana, ca i s-a parut, etc. Nu ma intereseaza parerea lor. Acest topic a fost editat de abureala: 13 Feb 2006, 03:23 PM -------------------- "Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."
Petre Tutea |
|
|
11 Oct 2006, 03:27 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.191 Inscris: 24 September 03 Forumist Nr.: 835 |
Imi aduc aminte de un fapt petrecut demult. Eram student si abia incepusem sa cred in existenta Lui Dumnezeu. Cunosteam foarte putine lucruri despre credinta, sau mai pe romaneste , habar nu aveam, nu ca as avea acum, dar atunci eram complet nauc. Prin acele vremuri se practica cu deosebit succes moda talk-show-urilor .
Ca si acum, si pe atunci veneau tot felul de indivizi , care mai de care mai luminati. Ii urmaream cu interes si aveam simpatie sau antipatie fata de unul sau altul. Intr-o seara pe la tele 7 abc, daca imi aduc bine aminte , a fost invitat un tip, Mircea Toma de la Academia Catavencu. Parea un tip destul de citit , si in exprimare destul de lucrat, era in mod evident peste medie, din ceea ce vazusem pana atunci pe la TV. La un moment dat se aduce vorba despre Dumnezeu. Eu am fost dintr-o data mai atent. Eram si eu la inceput, eram chiar atent la ce spunea un tip care parea destul de citit. Moderatorul il intreaba "Ce parerea aveti despre Dumnezeu?" La care Mircea Toma se opreste, incepe sa zambeasca si tace cateva secunde. "Dati-mi voie sa ma abtin", spune el razand, dar din atitudine , din zambet se vedea clar ca nu credea, ci considera credinta ceva primitiv, iar el un om citit, cult nu putea adera. In acea clipa cand a zambit si s-a dat pe spate cu scaunul s-a petrecut un lucru straniu. Cum stateam eu aproape de televizor si ma uitam, am simtit cum dintr-o data, in spatele televizorului , o fiinta gigantica statea si privea fara sa spuna nimic. Doar tacea. Insa acea fiinta care statea si in spatele televizorului meu, dar si in spatele lui Mircea Toma nu era ceva obisnuit. I-am simtit mintea, caci doar prin minte o puteam accede. Avea o minte cutremurator de inteligenta, parea ca un singur gand te putea strivi. Simteam cum mii de ganduri se generau pe secunda si simteam profunzimea acelei fiinte. Care statea si decat privea, fara sa faca nimic. Parca era un imens cap de tigru, ascuns in intuneric, iar Mircea Toma era precun un ursuletz de plus de o palma ce se balansa pe scaun. Putea fi inghitit intr-o clipa de acea forta ascunsa. Dar acea forta nu facea nimic, decat tacea. A durat cateva secunde aceasta contemplare, si am inteles ca acea fiinta era Dumnezeu. Era Dumnezeu care se uita si privea la acel om care il nega. Acel om il nega, iar Dumnezeu privea la el. M-am inchinat, si speriat am schimbat postul. Desi a trecut mult timp, nu voi uita niciodata cat de taioasa si puternica era acea minte ascunsa in intuneric, cata forta avea, si cum era Mircea Toma in fata ei, desi el pentru mine si multi este un om deosebit. Era precum un pui de gaina in mana tigrului. Era nimic. Am gasit in Scriptura descris cel mai bine ceea ce s-a petrecut. "Infricosat lucru este a cadea cineva in mana Dumnezeului celui Viu". -------------------- "Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."
Petre Tutea |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 12 May 2024 - 09:43 PM |