Minuni, Minunile sunt pentru cei care cred |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Minuni, Minunile sunt pentru cei care cred |
13 Feb 2006, 03:22 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.191 Inscris: 24 September 03 Forumist Nr.: 835 |
Am vrut mai demult sa lansez acest subiect, dar poate alte indeletniciri ma impiedicau. Am vorbit fiecare despre un Dumnezeu real, nu ipotetic, si voiam sa va rog daca cunoasteti, ati trait lucruri pe care le-ati categorisi minunile Lui Dumnezeu. Este foarte adevarat, multe minuni trec neobservate, cum spunea si parintele Dumitru Staniloaie, insa unele intamplari ies din cotidian.
Am sa va povestesc o intamplare care a trait-o un cunoscut, insa care iese din obisnuit. I s-a intamplat prin studentie. Era intr-un parc si vazut in iarba un musuroi de furnici. Tipul era credincios, insa poate nu excela. S-a aplecat asupra lor si scormonind in musuroi, unele s-au urcat pe el si l-au ciupit. Enervat, a calcat in picioare tot musuroiul. Pana cum nimic neobisnuit. A plecat din parc, si seara tarziu a ajuns acasa. Nu era nimeni acasa. A vrut sa deschida usa, s-a cautat in toate buzunarele dar cheile nu le-a gasit. Si-a dat seama ca le-a pierdut in parc cand a omorat acele furnici. A cautat si recautat cheile, dar degeaba. Era destul de obosit si s-a asezat pe scara blocului. S-a gandit ca a omorat acele vietati degeaba, fiindca ele nu i-au facut nimic rau. I-a parut rau. A strans pumnii. Cand i-a deschis in mana dreapta avea cheile de la apartament. Intamplarea l-a marcat profund, deoarece dupa aceasta intamplare a plecat la manastire. Rog ateii sa se abtina de la comentarii de genul ca le avea in mana, ca i s-a parut, etc. Nu ma intereseaza parerea lor. Acest topic a fost editat de abureala: 13 Feb 2006, 03:23 PM -------------------- "Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."
Petre Tutea |
|
|
13 Feb 2006, 07:03 PM
Mesaj
#2
|
|
Umil servitor la Han Grup: Moderator Mesaje: 4.051 Inscris: 2 December 03 Forumist Nr.: 1.345 |
Draga Flori,
Intr-adevar minunat ! Si daca tot suntem la dezvaluiri, desi initial nu am vrut sa scriu despre ce mi s-a intamplat, doresc totusi sa spun ca si cu mine a facut Dumnezeu niste minuni, din pacate abia ultimele doua m-au intors si m-au intarit in credinta... Odata, eram la munte in Fagaras, cu un grup sportiv intr-un cantonament... La un moment dat, trebuia sa traversam o coama, iar pentru ca urcusul era foarte anevoios, grupul a decis sa ocoleasca destul de mult... Evident eu, sa fac pe grozavul, am zis ca nu merg cu ei, ci ca voi trece direct in partea cealalta urcand versantul...Evident ca ceilalti, desi sportivi experimentati, mi-au spus ca este imposibil sa escaladez acel versant fara nici un fel de echipament, dar eu nu si nu... Si am inceput sa urc, zicand ca ei sunt fricosi... Ei...cu chiu cu vai am urcat vreo 10 metrii, desi stanca se faramita destul de rau, dar la un moment dat, nu mai aveam de ce sa ma tin ca sa urc, peretele fiind vertical si neted, si m-am blocat... Cand m-am uitat in jos, am vazut o prapastie care m-a ingrozit, in sus mai aveam inca pe atat de urcat, dar imi era imposibil sa mai fac un pas, in laterale si in jos nu se mai putea merge... asa ca m-am gandit ca mi-a venit sfarsitul doarece ma sprijineam doar pe varfurile picioareleor si in degete, iar stanca se faramita la fiecare miscare, si nici nu mai gaseam alte prize, iar incheieturile imi obosisera si tramuram din ele... In asemenea momente te gandesti la o moarte cat mai rapida... Grupul se departase mult si nici nu-i mai vedeam, si oricum nu aveau cum sa ma ajute, eu nemaiputand rezista nici macar 2 minute acolo, in special din cauza ca imi amortisera degetele... Prin urmare situatia era fara iesire, si cu un singur deznodamant sigur... Dar, nu stiu ce s-a intamplat, ca in momentul de care imi amintesc imediat dupa aceea, eu eram chiar in varful crestei, cu trupul relaxat, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic... Nu stiu cum am ajuns acolo, nu stiu cat timp a durat... Evident ca am iesit inaintea grupului, ...dar acolo s-a intamplat ceva, si habar nu am ce... Pentru mine este o minune acum, dar atunci, cu toate acestea, acest incident, nu m-a facut sa cred in Dumnezeu Oricum ma simteam ca si cum meritam sa traiesc... si ca deci, era normal ca traiesc, chiar daca nu stiam cum se intamplase ca eram sus si nu jos strivit de stanci... Deci, faptul ca acum scriu aici, se datoreaza si acestei minuni, dar si inca altor doua, dar despre acelea nu doresc sa vorbesc... -------------------- Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre. (Isaia 55:8.9) Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire... |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 13 May 2024 - 03:37 AM |