Domnitor
Grup: Membri
Mesaje: 4.959
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763
|
Si alte opinii ale unor specialisti in legatura cu sarbatoarea de Craciun :
QUOTE | 3 Sărbătoarea Naşterii īnainte de creştinism
3.1 Data naşterii lui Hristos (ca om), nu e precizată destul de clar (5.1, p. 90), şi nu se ştie īn ce lună şi īn ce zi s-a născut Hristos, nici chiar īn ce timp al anului (5.1, p.92).
Evangheliile nu mărturisesc nimic privitor la data naşterii lui Hristos, iar īn primele ei secole Biserica Creştină nu a avut o astfel de sărbătoare.
3.2 Cu toate acestea, noroadele prăznuiau, de milenii, o sărbătoare a Naşterii, la 25 decembrie, cum vom arăta pe scurt īn continuare.
a. Naşterea Soarelui nebiruit (Sol invictus) era sărbătorită la 25 decembrie, după Calendarul Iulian data solstiţiului de iarnă, de la care zilele īncep să crească. Soarele (re)naşte. Īn ritualul sărbătorii, la miezul nopţii, credincioşii ieşeau din temple şi strigau: Fecioara a născut, lumina creşte. Noul născut era personificat, la unele popoare, ca un prunc, care era arătat mulţimii, ca prilej de bucurie (v. 4.3, p.136).
b. Īn antichitate, se răspīndise īn mai tot imperiul Roman Cultul lui Mithra, care reprezenta duhul luminii dumnezeieşti, al adevărului şi al bunei credinţe.
Fundamentele creştinismului sīnt, īn cea mai mare parte, identice sau similare cu ale mithraismului. De aceea, principala piedică īn răspīndirea creştinismului n-au reprezentat-o religiile politeiste, zise păgāne (de la paganus=ţăran), ci mithraismul, ceea ce l-a făcut pe E. Renan (v. Marc Aurčle et la fin du monde antique, 1883, p. 579) să afirme: si le Christianisme eūt été arreté dans sa croissance par quelque maladie mortelle, le monde eūt été mithraiste, formulă pe care M. Eliade a preluat-o şi a folosit-o ca titlu al capitolului 218 din Istoria credinţelor şi ideilor religioase.
Răspīndirea mithraismului a fost prodigioasă: din Scoţia pīnă īn Mesopotamia, din Afirca de Nord şi Spania pīnă īn Europa Centrală şi Balcani. Majoritatea sanctuarelor au fost descoperite īn vechile (??, G.G.) provincii romane din Dacia, Panonia, Germania (32.2, p. 318).
La Roma, cultul lui Mithra ajunsese chiar religie a curţii imperiale. Naşterea lui Mithra era prăznuită la 25 decembrie, cānd lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruieşte forţele īntunericului (1, p. 42).
c. Īn Roma veche, la 25 decembrie se sărbătoreau Saturnaliile, īn cinstea lui Saturn (Deus Daciae), o foarte veche zeitate agricolă. Este o sărbătoare prea cunoscută, aşa că nu vom insista.
d. Naşterea lui Dionysos (Dion/ysos) s-a īntāmplat la 6 ianuarie, cānd pămāntul, luānd chip de femeie, l-a zămislit prin trimiterea ploii din cer
iar izvoarele cele sfinte au ţīşnit vin tămāios īn loc de apă obişnuită (1, p. 38).
Īn īnchipuirea celor dintīi creştini, naşterea lui Dion/ysos coincidea cu naşterea lui Iisus. Episcopul Epiphaniu, care a păstorit īn Salamina Ciprului (367-403), spune că de 6 ianuarie apa izvoarelor şi rīurilor s-a transformat īn vin. Această veche legendă a lui Dion/ysos el o pune pe sema lui Iisus, spunīnd că Domnul s-a născut īn adevăr la 6 ianuarie, şi că, după 30 de ani, a schimbat, la Nunta din Cana Galileii, apa īn vin. Minunea din Cana Galileii, nemenţionată īn Evangheliile după Matei, Marcu şi Luca, atribuită de mitologie lui Dion/ysos, a fost trecută de Ioan (cap. 2/1-10), care era grec, pe seama lui Iisus (1, p. 39-40). Gnosticii serbau vechile taine ale lui Dion/ysos la 6 ianuarie, dată la care cinsteau şi naşterea lui Iisus, alcătuirile exterioare ale sărbătorii creştine fiind strīns legate de cele păgāne (1, p. 38-40).
Biserica creştină veche a pus īn ziua de 6 ianuarie nu numai minunea din Cana, ci şi botezul lui Iisus, prin care a ajuns Māntuitorul lumii. Pentru gnostici, această zi de botez era o adevarată zi a naşterii lui Iisus, deoarece, din această zi, cānd s-a pogorīt Duhul sfīnt peste dānsul şi a fost botezat de Ioan Botezătorul, s-a născut īn Iisus dumnezeirea (1, p.38).
Sărbătorirea naşterii lui Iisus, la 6 ianuarie, n-a fost acceptată de Biserica occidentală, fiind practicată, parţial, numai īn Biserica orientală.
e. Din relatările de mai sus, rezultă că īnainte ca biserica creştină să instituie sărbătoarea naşterii lui Iisus, existau cel puţin patru zeităţi ale caror naşteri erau prăznuite (pentru trei dintre ele) la 25 decembrie, iar a patra la 6 ianuarie (Dion/ysos).
Īn toate cazurile, este vorba de zeităţi care mor şi īnvie.
4 Creştinarea sărbătorii naşterii
4.1Cea mai veche menţiune a unei sărbători creştine a naşterii pe care o cunoaştem (un papyrus al unui cor bisericesc din Egipt īn care este preamărit Iisus cel născut īn Betleemul Iudeii), este din secolul IV (1, p. 40).
4.2 Din numeroasele opinii privitoare la creştinarea sărbătorilor păgāne ale naşterii, s-o cităm pe aceea a lui A. Bayet. Nici īmpăraţii, nici Biserica nu pot să modifice brusc modul de gāndire şi de viaţă instituit de acţiunea lentă a secolelor. Rezultatul: īn drept, imperiul se face crestin, īn fapt, creştinismul se face păgān (12, p. 59). Teologii repetă mereu că-i păcat a celebra ziua solstiţiului de iarnă, sărbătoarea zeului solar Mithra (a Soarelui, a lui Saturn etc. n.n. G.G.), dar cum toată lumea continuă s-o serbeze, Biserica face din ea sărbătoarea naşterii Domnului. Astfel, creştinismul triumfă īn lege, iar păgānismul triumfă īn fapte (12, p. 62).
4.3 Interdicţiile şi canoanele promulgate de Concilii şi Sinoade nu dau rezultate, pentru că fără sărbători, faţă de care īşi etapizau existenţa, oamenii nu-şi puteau concepe şi organiza viaţa personală. Văzānd că īn pofida tuturor interdicţiilor, credincioşii continuă să prăznuiască sărbătorile tradiţionale, Biserica renunţă la politica de mānă forte, recurgīnd la diplomaţie: se dă coloratură creştină vechilor sărbători aşa-zise păgāne. Treptat, Biserica ajunge să canonizeze o bună parte din practicile rituale şi sărbătorile religiilor multiseculare cărora creştinismul li se substituie cu īncetul (v. şi 4.3, p.142).
Pe lāngă creştinarea sărbătorii naşterii, de care ne ocupăm, au mai fost creştinate: sărbătoarea }ăranului, a īnceputului campaniei agricole, botezată Sfīntul Gheorghe (de la gheorgheea = agricultură), Rosalia a fost īnlocuită cu Rusaliile (v. 13, p. 46 etc.), sărbătoarea Apei, celebrată la solstiţiul de vară, a devenit a Sfīntului Ioan Botezătorul, sărbătoarea Dianei, īn august, a fost īnlocuită cu a Sfintei Maria (Mare), Sāmbăta morţilor, īn noiembrie, continuă o veche sărbătoare păgānă a morţilor etc. (v. 4.3, p.140).
A se vedea şi ref. 48 (p.7), scrisă de un preot: biserica creştină a păstrat datinile şi obiceiurile păganeşti, atīt de īnrădăcinate īn viaţa poporului , cu haina religiunii creştine. |
--------------------
|