Cronica De Carte A Lui Tinkerbell Optiuni

[Mihai]

Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Tinkerbell pe marginea cartilor pe care le-a citit!

[Tinkerbell]

Dubravka Ugresic - Ministerul durerii
Ed. Polirom 2010
Trad. Octavia Nedelcu

Am ajuns la cartea asta căutînd o alta (tot a ei), "Muzeul capitulării necondiţionate", la care ajunsesem eu de aici. Sau de aici, nu mai ştiu, că am vizitat multe locuri pe net atunci.

Incredibil de tristă poveste.
Nici nu mă aşteptam la altceva, fiind vorba despre refugiaţi din fosta Iugoslavie care încercă să-şi refacă vieţile prin alte părţi ale lumii.
Pot spune că stilul de povestitoare al Dubravkăi Ugresic e simplu, direct, fără ocolişuri, taie ca lama unui cuţit bine ascuţit. Simţi că te afli în prezenţa unei femei excepţionale, inteligente, educate, care-ţi spune cum e
să-ţi recompui viaţa din cioburi după ce ai pierdut tot: locurile dragi, familia, prietenii din copilărie, limba în care te-ai născut. Cum e să trăieşti tot timpul cu urma unei palme pe faţă.
Se întreabă din cînd în cînd cine e vinovat de destrămarea fostei Iugoslavii, cine e cel care a transformat un popor întreg într-o mare de umbre rătăcitoare prin lume.
Numai cei din boxa acuzaţilor, dacă au avut ghinionul să fie prinşi? Nimeni nu se socoteşte vinovat, normal.

"Mă întrebam ce se întîmplase cu sutele de mii de oameni anonimi, fără sprijinul cărora războiul nu ar fi avut loc. Oare ei nu se simţeau vinovaţi?
Ce era cu panica aceea generală care i-a cuprins pe politicieni, diplomaţi, înalţi funcţionari şi militari străini de au dat năvală în ţara noastră? Erau plătiţi regeşte, în afară de bani, au dobîndit şi aura salvatorilor, iar apoi şi accesul pe o treaptă superioară în ierarhia instituţională a ONU sau oricare alta. Iar Croaţia şi Bosnia erau simple locuri de muncă cu multiple avantaje. Hotelurile nu erau chiar atît de proaste, mîncarea era bună, litoralul Mării adriatice aproape.
Oare ei se simţeau în vreun fel vinovaţi?
Şi ei îşi făceau pur şi simplu treaba.
Criminalul acela din munţi, lunetistul care a împuşcat o femeie de pe o stradă oarecare din Sarajevo, şi el îşi făcea treaba.
Foto-reporterul străin care filmase femeia- fără să-i dea prin gînd să cheme o ambulanţă (ca să primească ulterior pentru imaginile sale incitante premiul întîi la concursul pentru fotografia de război a anului)- şi el îşi făcea treaba.
Sărmana femeie care se chircea pe trotuar în vreme ce din ea gîlgîia sîngele, chiar şi ea, fără să ştie, îşi făcea treaba în spectacolul autentic al războiului."

Am citit-o greu, cu hopuri, am închis-o cu sentimentul că ar trebui să ne mai gîndim cînd ne simţim nemulţumiţi de viaţa noastră. Noi măcar putem alege.

[pelicanul]

Salutari
Dupa subtirimea acestui topic, ne putem da seama ca putina lume se mai oboseste sa citeasca. Media a cam acaparat (din pacate) totul..
As fi interesat si eu in continuare sa aflu ce merita cumparat si citit. Daca imi permiteti, pentru cei pasionati de genul turism extrem-aventura, as incerca sa fac si eu o recomandare - "Luptand cu imposibilul" de Mike Horn. Editura RAO. As fi curios de niste recenzii la aceasta carte...