Cronica De Carte A Lui Tinkerbell |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Cronica De Carte A Lui Tinkerbell |
24 Nov 2005, 05:49 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!
Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Tinkerbell pe marginea cartilor pe care le-a citit! -------------------- |
|
|
7 Aug 2010, 11:05 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 534 Inscris: 1 November 05 Din: Arad, RO Forumist Nr.: 7.178 |
Max Frisch – Numele meu fie Gantenbein Editura Polirom, 2003 Trad. Ondine- Cristina Dăscăliţa Aceasta ar putea fi -cumva- povestea adevărată a lui Filemon şi a preaiubitei lui soaţe, Baucis, văzuta prin globul de cristal al tuturor posibilităţilor. Filemon şi Baucis -ştiţi deja- sunt cei doi soţi care s-au iubit pâna la moarte şi dincolo de ea, cerându-i lui Zeus fericirea ultimă, aceea de a închide ochii în aceeaşi clipă, astfel ca niciunul dintre ei să nu fie nevoit să suporte nicio clipă de viaţă fără celălalt. Şi au căpătat nemurirea, aşa e legenda. Cartea lui Frisch face un portret mişcat al vieţii de cuplu, o imagine incompletă a câtorva poveşti de iubire cu aromă de Wong Kar Wai, fragmentată de dese şi derutante hiaturi. Femeile lui Wong Kar Wai: siluete învăluite în mister, parfum fin şi foşnet de mătase. Bărbaţii... Aici ne rupem de film. Avem naratorul, care în atotputernicia-i auctorială începe fiecare scenariu cu un intransigent ”Îmi imaginez...”, după care aruncă datele problemei aşa cum ai arunca zarurile, aşteptând să hotărască hazardul. Dacă ar fi fost aşa? Sau aşa? Ce ar fi să mai avem o variabilă aici? Pentru el e chiar interesant să urmărescă noul curs al poveştii (”probez poveştile ca pe haine!”) desprinzându-se cumva din fiecare personaj ca un alter-ego critic, o variantă care se arată de cele mai multe ori dezamăgită de fragilitatea originalului. Relaţia primordială dintre bărbat şi femeie, cum funcţionează , ce legi o guvernează şi cum face din noi nişte fiinţe pe care nu le mai înţelegem- cam de aici începem, aici e capătul firului. Avem un domn care ajunge cândva printr-un concurs de împrejurări să poată alege dacă îşi va continua viaţa aşa cum îl ştie toată lumea sau... ca orb. Nimeni nu ştie că de fapt, el nu e orb, aşa că poate vedea lumea în alt fel, exact aşa cum e ea când nu ştie că cineva observă. Numele lui fie Gantenbein. E suficient atât. Fascinantă treabă, să vezi fără să fii bănuit că vezi. Totul şi toate în jur se arată cu adevărata faţă, nemaiavînd grija măştii. Prietenii, rudele, oamenii de care te loveşti tot timpul, femeia iubită, tu însuţi- câţi vor trece testul adevărului? Mai avem câteva figuri masculine dintre care cea a lui Enderlin se detaşează, el fiind genul de intelectual rasat, discret, elegant, care din principiu evită complicaţiile existenţiale şi care se simte irepresibil atras de o femeie necunoscută, într-o seară ploioasă, într-un bar slab luminat, rupt parcă din „Reconstruction”-ul lui Boe, sau dintr-un film de Wong Kar Wai: aceasta e una dintre (im)posibilele poveşti create de mintea lui Gantenbein cu şi despre soţia lui, despre care îşi imaginează că inevitabil va găsi la altul ceea ce nu are, sau nu este Ganteinbein. Dar dacă nu e aşa? Ar putea fi la fel de bine doar povestea unei experienţe, spusă de un barman unui domn necunoscut care aşteaptă pe cineva, într-o seară ploioasă. -------------------- "Nu există pustiu, doar neputinţa noastră de a umple golul în care trăim."
[Octavian Paler] last.fm user profile |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 03:49 AM |