Cronica De Carte A Lui Tinkerbell Optiuni

[Mihai]

Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Tinkerbell pe marginea cartilor pe care le-a citit!

[Tinkerbell]

@ kumarbi:
Multumesc pentru vizita.

Vreau sa pun aici la pastrare citeva bijuterii pe care le-am descoperit recent, autorul este George Almosnino:



singuratatea serii

prin
fereastra
deschisa
caldura unui evantai



punct

un tipat
deschide
multe ferestre
fereastra lui
inchisa



respiratie pe geamul inghetat

pietre
mangaiate noaptea
de maini singuratice
insistenta
de a-ti apropia
concretul cu un abur



stari critice

si perdelele
ca femeile
in fata ferestrei
deschise
tremurand



remember

noaptea
stau
si astept
intoarcerea
noptii



uimire

cand rana se usuca
te gandesti
la scoarta copacului
si te miri
ca poti umbla



sa-i spunem nostalgie

seara
aceasta vanataie
care dispare
a doua zi



confesiunea unui timid

totdeauna m-am gandit:
gura e o usa
daca eliberez
tipatul
se prabuseste
casa



contrapunct iluzoriu

anonimatul
indarjita
tacere
a nemarginirii



incapatanare

sa incerci
noapte de noapte
cu indarjirea
unui caine speriat
sa spui adevarul

cuiva care trece strada



culpa

citesc
recitesc
nimic nou
cameleonul
e in mine



exercitii de a deveni obiect

privesc picioarele scaunului
inutile miscarii
imi simt muschii
incleindu-se
lent



sfidare

sunt pedepsit
sa stau in casa
si sa scriu

ah, grohaitul purceilor
primavara



capcanele culorilor

speriat
privesti zorile
rosii
ca o palma
indarjita
de frig



semn de carte

as vrea
un om
atat de drept
ca linistea
intr-o cladire gotica



in labirint

de la un timp
tot caut
dincolo de ceea ce se vede
nu inceputul
nu sfarsitul
doar o usa



vesti din tara indepartata

si ingerii trec uneori

incerc sa dorm
cu ochii larg deschisi



micile farse ale naturii

o pasare
voios colorata
langa un pian spart

urma pianistului
cicatrizandu-se



saltul in imediat

cand nu mai ai ochelari
te intrebi
poate cineva
sa treaca
peste propria sa tacere



intre doua oglinzi

singuratatea
ochiului
unde
au fost
muntii
ramane doar un nor



infractorul nevazut

pana la urma
voi afla secretul
dulapului
unde intunericul
imi incearca
palariile



o aproximativa descriere a vesniciei

unde
nu e culoare
orice intalnire
e posibila



George Almosnino, sotul scriitoarei de succes Nora Iuga, a fost cultivat de prieteni, desigur, pe merit.
A trecut prin „scoala oniricilor”, poezia si proza sa au ceva crepuscular, fantastic si pregnant,ca un vis-cosmar.

Existentialist solitar, precum Strainul lui Camus, el a strabatut o cariera fara multa galagie, precum participari la cenacluri,
festivaluri etc. Fara a fi un intimist, dimpotriva, era un mare „mestesugar”,un „aurar”, un slefuitor de lentile pentru eul poetic, original, neancorat la nici un curent modern, dar nici la „realismul socialist”, atit de pagubos pentru evolutia multor scriitori.

Titlurile volumelor publicate: Laguna(1971), Nisipuri miscatoare (1979), Omul de la fereastra (1982), Poemele
din fotoliul verde (1984), Marea liniste (1995 - postum).

S-a nascut la 17 iulie 1936, la Bucuresti, a absolvit Facultatea de Istorie, a practicat diverse meserii, a
publicat rar in presa literara, dar la Cartea Romaneasca, datorita lui Florin Mugur i-au aparut patru carti de poezie in circa un deceniu (1971-1982).
A murit la 24 noiembrie 1994. In 1999 a aparut o antologie, in colectia „Scriitori români”, cu poeme de Almosnino.
Creatii ale sale au fost traduse la Viena, Luxemburg, Basel. I-au fost prieteni si au scris despre el Florin Mugur, Constantin Abaluta, Miron Radu Paraschivescu (care l-a debutat la „Ramuri” – „Povestea vorbei”), Dinu Flamând, Gh. Grigurcu, Alex Stefanescu, iar postum, l-au cultivat Aura Christi, Octavian Soviany, Mariana Marin, Daniel Banulescu, Valeriu Mircea Popa, unii dintre ei revendicandu-se de la poezia „domnului Nino”, cum i se spunea in viata.
Regretata Mariana Marin scria:”Pentru a-si pastra memoria si identitatea, poezia româneasca contemporana a avut nevoie de umarul stabil si puternic al seniorilor discretiei.
George Almosnino a fost si este unul dintre ei.”
(extras dintr-un articol semnat Boris Marian si aparut in decembrie 2006)

Citeva articole dedicate, din Observatorul cultural:

Constantin Abaluta despre Almosnino

Octavian Soviany despre Almosnino

Forta si intelepciunea unui timid

si sotia:


Nora Iuga

Nora Iuga din nou