Cronica De Carte A Lui Tinkerbell |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Cronica De Carte A Lui Tinkerbell |
24 Nov 2005, 05:49 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!
Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Tinkerbell pe marginea cartilor pe care le-a citit! -------------------- |
|
|
18 Jan 2007, 05:40 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 534 Inscris: 1 November 05 Din: Arad, RO Forumist Nr.: 7.178 |
Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata, Humanitas 2006
"Sa nu incercati sa treziti fata, pentru ca orice ati face, ea nu se va trezi. Doarme adanc si nu stie nimic din ce se petrece", ii spune femeia de la pensiune batranului Eguchi. Dar casa cu greu poate fi numita pensiune. Nu are nici macar firma afara, poate din cauza secretului pe care il ascunde. Sunt cinci nopti in care batranul intra aici si doarme alaturi de o fecioara goala, cu neputinta de trezit. Si poate ca somnul lui e o ispasire urnita de sub povara si tristetea vietii. Intre multele romanele erotice scrise vreodata, acesta e, poate, cel mai straniu si mai frumos. Densa si grea ca un parfum care staruie indelung in amintire, este cuprinsa in jocul subtil dintre patru cuvinte: viata, vis, moarte, somn”. Despre autor: Yasunari Kawabata Am citit ceva articole despre cartea aceasta (Dora Pavel a scris unul destul de dur), aud ca s-a dezbatut si la emisiunea lui Ioan T. Morar, pacat ca n-am vazut. „Cartea de capatai a hedonistilor”, am mai auzit pe cineva. Marquez a ales fraza de inceput ca motto pentru „Povestea tarfelor mele triste” si a descris o experienta asemanatoare pe care a trait-o foarte intens intr-o calatorie cu avionul, langa o femeie frumoasa care dormea profund. Povestea, pe scurt, este despre o casa de oaspeti din indepartata Japonie (nu chiar „lupanar”….) in care batranii cu dare de mana pot sa isi petreaca noptile admirand fete tinere care dorm un somn „ca de moarte”, goale pusca, iar acest spectacol vizual le reinvie amintiri dragi despre barbatia lor pierduta si le alunga teama de apropiatul moment al trecerii in lumea de dincolo. Eroul nu face parte dintre clientii obisnuiti ai casei, are 67 de ani si mai are pana sa fie atins de decrepitudine, ar putea incalca regulile casei, este tentat sa o faca dar rezista pentru ca treptat, de-a lungul celor cinci nopti petrecute in acel loc in compania tineretii devine mai interesat de retrospectiva propriei vieti, in timp ce sentimentul desertaciunii il acapareaza. Sunt cateva insertii cu valoare de simbol care dau culoare si atmosfera: fluturii albi, bambusii argintii, copacul cu camelii care merita un drum lung doar pentru a fi contemplat, vuietul muntelui, zgomotul valurilor care rupe linistea acestui loc suspendat intre pamant si cer, rosul intens al draperiilor grele reflectandu-se pe albul pielii fetelor adormite, si as putea continua. Desi e destul de descriptiva (vizual, olfactiv, tactil…restul il face imaginatia) nu mi s-a parut nimic sordid si nici nu mi-a provocat senzatii dezagreabile de rau la stomac. Pot spune insa ca am avut sentimentul neplacut inca de la inceput ca ceva rau se va intampla, inevitabil, si toata povestea e gradata minutios chiar in acest scop. E scrisa frumos, am inchis-o fara sa regret timpul pe care i l-am acordat. Acest topic a fost editat de Tinkerbell: 18 Jan 2007, 05:44 PM -------------------- "Nu există pustiu, doar neputinţa noastră de a umple golul în care trăim."
[Octavian Paler] last.fm user profile |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 07:40 PM |