Indragostire Vs Iubire, dedicat lui alfa |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Indragostire Vs Iubire, dedicat lui alfa |
25 Oct 2005, 01:15 PM
Mesaj
#1
|
|
bulina Grup: Membri Mesaje: 10.490 Inscris: 19 January 05 Forumist Nr.: 5.473 |
Dezbaterea a pornit de la o parere de-a mea despre iubire exprimata simplist:
Indragostirea nu este una si aceeasi cu sentimentul de iubire. E adevarat ca se confunda des, dar cine a fost si indragostit si a si iubit, cunoaste diferenta. In faza de indragosteala tinzi sa idealizezi persoana respectiva doar pentru a-ti convinge creierul ca e bine sa te focusezi pe ea. Iubirea e un sentiment care ia nastere si se dezvolta in timp, dupa ce aburii indragostelii s-au risipit, cand adevaratele calitati si adevaratele defecte se vad clar si sunt acceptate ca atare. Cam asta e iubirea, sa doresti prezenta persoanei respective, cunoscand clar si fiind constient de defectele si calitatile ei. alfa considera ca prin exprimarea mea simplista si ne-poetica iau in deradere sentimentul de iubire. Astept pareri! -------------------- "Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume. A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn. |
|
|
27 Oct 2005, 12:16 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||
Dregator Grup: Membri Mesaje: 783 Inscris: 30 July 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 4.160 |
Ai inteles gresit. Era vorba de distinctia a fi indragostit - a iubi, care este altceva. Dragoste/iubire, reprezeinta cam acelasi lucru. A fi indragostit, insa, sustin ca se diferentiaza intr-un fel sau altul.
Eu nu ti-am prezentat nici o teorie, am prezentat niste concluzii gasite la atatea studii intreprinse in biologie, neurologie, neuropsihologie, psihologie, etc. Tu vorbesti prin prisma celui care are deja un doctorat in cel putin una din stiintele astea, si spui ca experiemntele nu sunt relevante, ca teoriile nu stau in picioare, etc. Mai bine te apuci si studiezi, si apoi vi cu obiectiile. Nu asa e friresc ?
E dreptul tau sa crezi ce vrei, numai ca realitatea s-ar putea sa fie alta. Faptul ca noi dispunem de o masina biologica extrem de complexa (creierul), nu cred ca mai este de mult o simpla ipoteza, alminteri, nu vad rostul neurochirurgiei, al medicinii in general. Ce argumente cu adevarat convingatoare ai dori sa primesti ? Faptul ca implantarea unor electrozi in anumite regiuni ale creierului pot stimula anumite functii psihice este un argument ? Daca acest creier este responsabil pentru gandire, constiinta, in general (chestie pe care presupun ca nu o negi), de ce n-ar fi implicat si in procesele afective ? Sau pe acestea le localizezi in pompa numita inima, doar pentru simplu fapt ca atunci cand avem o traire intensa, au loc si niste reactii vegetative asupra sa. (orice emotie isi lasa amprenta si asupra functionarii organelor - chestie pe care presupun ca o cunosti si ai experiementat-o si la examene - se datoreaza sistemului nervos simpatic sau parasimpatic, dupa caz)
Repet, nu a facut nimeni demonstratii aici. Ele exista in alta parte (literatura de specialitatea), noi aici - cel putin eu - am postat niste concluzii. Daca nu esti de acord cu ele, ia-te la tranta cu savantatii respectivi, nu cu mine
D.p.d.v al psiholoiei, reprezinta un proces psihic reglator, care este responsabil cu reglarea si energizarea organismului. Omul, prin senzorii cu care a fost inzestra, primeste niste informatii (intrarile de care vorbeam), iar acestea se concretizeaza in senzatii, perceptii, reprezentari. NU este de ajuns. Unele informatii isi lasa amprenta asupra noastra, sunt analizate valoric, inseamna ceva pentru noi. Cu alte cuvinte, "ne atasam" de unele lucruri. Afectivitatea poate fi privita ca o interfatza intre datele oferite de cognitie si motivatie, un alt proces psihic reglator. Aspectul teleologic al psihicului este adaptarea. Psihicul este un instrument al adaptarii, iar la aceasta adaptare contribuie felul in care ne raportam la lume, la obiecte, pe care le introducem in niste clase de valori, prin amprenta pe care si-o lasa aupra noastra. Tu, insa, mi-ai cerut explicatii din nuropsihologie. Cred ca citatul de mai jos e in masura sa te lamureasca - chiar si partial - de unele lucruri, chiar daca si in postul anterior am mai adus vorba de aceste aspecte. Citez : "Intr-o prima aproximatie, starile afective se situeaza pe o dimensiune cuprinsa intre placere si suferinta, intre placut si neplacut. Aceasta plolarizare defineste principiul hedonic, care asigura adaptarea si chiar supravietuirea individului si speciei [......] O serie de experiemnte de neurofiziologie au permis identificarea in seistemul nervos central a unor grupe neuronale a coror excitare produce placere si a altora care genereaza neplacere cand sunt excitate cu ajutorul unor electrozi implantati in neuropil [.....] Cartografierea punctelor a aratat ca majoritatea lor se gaseste in sistemul limbic, iar o minoritate in hipotalamus [......] Induvidualizarea acestor dispozitive neuronale ale emotiilor sau starilor afective a fost facuta si in planul biochimic al neurotransmitatorilor si neuromodulatorilor. Pentru fenomenul de placere intervin endorfinele (ca substanta de baza), serotonina si GABA (ca factori de relaxare), dopamina (ca principal generator de placere) si oxitocina (in orgasm). Pentru fenomenul de aversiune intervin noradrenalina (mai ales in cele generatoare de anxietate) si vasopresina (ca factor de agresiune). Aceste aspecte sunt importante pentru farmacoterapia starilor afective patologice" - NEUROPSIHOLOGIA POSTMODERNISTA, de la mecanica cuantica la dinamica haosului - Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici si dr. Camelia Florea Voinea Acest topic a fost editat de mothman: 27 Oct 2005, 12:16 PM -------------------- The decision to build artilects or not, will be the toughest decision that humanity will ever have to make.
Personally, I'm glad to be alive now - Hugo de Garis |
||||||||||||
|
|||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 12 May 2024 - 07:49 AM |