In primul rand nu e sanatos sa te lasi afectat de parerea cuiva despre o notiune.
Linistea ta interioara e mai pretioasa decat opinia cuiva.

Daca spun acum ca iubirea nu exista, ce o sa faci? O sa mori de ciuda? O sa te imbolnavesti? Eu zic ca nu se merita.

Acum sa incerc sa detaliez notiunile.

Sa incerc niste definitii:

Indragostire = euforia inceputului cunoasterii unei persoane care ne atrage foarte mult (din varii motive).
Cand esti indragostit, iti doresti apropierea intima a persoanei respective, dar nu cunosti ceea ce iti poate aduce aceasta apropiere, ci doar presupui ca ti-ar aduce multa fericire (bucurie, satisfactie samd)

Abia cand ajungi sa materializezi aceasta apropiere (sa petreci mult timp impreuna, sa locuiesti eventual impreuna) incepi sa cunosti in amanunt persoana pe care crezi ca o iubesti. In timp s-ar putea sa observi ca ceea ce te-a atras in perioada de inceput la persoana respectiva reprezinta o calitate care nu compenseaza defectele ei, sau sa descoperi inca mai multe calitati, depinde.

Iubire materializata = persoanele implicate si-au materializat visul de iubire, adica au o relatie reala, se intalnesc, corespondeaza, lociuesc impreuna.

Iubire nematerializata = iubirea platonica; in acest caz cel ce iubeste ori nu si-a facut cunoscute sentimentele catre persoana iubita, ori si le-a facut dar iubirea i-a fost refuzata(iubire neimpartasita). Aceasta stare din punctul meu de vedere este identica cu starea de indragostire, chiar daca poate dura ani de zile sau o viata intreaga.

Iubirea neimpartasita si nematerializata este dupa parerea mea o iluzie, o stare de visare, pentru ca nu poti iubi o persoana fara sa o cunosti in amanunt; iubesti o fiinta despre care stii foarte putine iar restul il presupui, deci iubesti o persoana imaginara.
(Personal am trait o stare de iubire nematerializata timp de 5 ani.)

Sunt multe de spus, dar mai astept opinii, sa nu vorbesc singura.

Nu stiu daca ai observat dar deja subiecul ma destinde, chiar nu mai sunt deloc afectat acum imi pare rau ca am reactionat asa. Intr-adevar nu se merita

Pot fi atras de cineva, pot sa-mi doresc sa cunosc pe cineva, pot chiar sa-mi doresc apropierea intima a cuiva, pot presupune ca mi-ar aduce multa fericire, bucurie etc fara a fi neaparat indragostit. Definitia ta e insuficienta. Iar euforia inceputului cunoasterii unei persoane care ne atrage foarte mult nu spune nimic in plus.

Deci sa inteleg ca iubirea incepe o data ce corespondezi si locuiesti cu persoana respectiva. Daca eu corespondez sau locuiesc cu cineva inseamna ca o iubesc. Sau poate vrei sa spui cu cineva cu care initial am fost in faza de indragostire. Prin urmare iubirea difera de indragostire ( observi ca vorbesti intr-adevar despre sentimente prin aceea ca locuiesti sau corespondezi cu acea persoana. General spus ai o relatie reala care cantareste prea putin in raport cu defectele ei De unde le scoti?

Am priceput acum. Sa recapitulez: Iubire platonica=indragostire=cand nu ti-ai facut cunoscute sentimentele sau cand ai fost refuzat/iubire nematerializata=cand ti le-ai facut cunoscute nu ai fost refuzat si deci locuiti impreuna. Felina sincer acum m-am lamurit. A fost doar o confuzie. Chiar nu mai am nici un punct neclar. Admit distinctia. Mothman intr-adevar e o diferenta.

Sincer nu am sarit deloc in sus chiar ma destinde subiectul. Nu stiu ce te face sa crezi asta. Sincer si postarea asta am luat-o tot ca pe una ironica dar se pare ca m-am inselat din nou. Nu de data asta crede-ma ca n-am mai avut o asemenea iluzie. Recunosc in cazul meu nu e nici un fluture in burta.

Nici parerea mea nu e avizata in plus eu nu am incercat niciodata sa dau o definitie logica iubirii. Eu nu vorbesc decat despre ce postati voi. Atat. Nu am postat nimic despre trairile tale ci doar despre modul in care le prezinti cu baba-cloanta si fluturi in stomac...

Deci acum diferenta apare la nivelul acceptarii sa inteleg. Asadar diferenta este urmatoarea: indragosteala=necunoasterea partenerului/iubire=cunoasterea partenerului si acceptarea defectelor. Bun am priceput. Nu am fost suficient de atent nici la tine nici la Felina prima oara, dar acum totul imi e clar. Imi cer inca o data scuze.

Calfa.

Nasol ce consumai despre ce fel de asocieri era vorba mai exact? Sa inteleg ca faceai o comparatie in care iti descriai starile in care intrai cand te gandeai la persoana iubita cu cele avute sub influenta narcoticilor? As fi curios daca se poate sa aud cam cum ar suna o astfel de descriere de punere in paralel a celor doua stari si de compararea atributelor lor. Daca esti dragut s-o faci.
Te rog sa-mi descri cum sunt modificate lucrurile despre care vorbesti in ambele situatii care sunt asemanarile si care deosebirile. Cum au facut estimarea respectivii specialisti? Erau indragostiti sau le-au spus altii ca sunt si ca dupa un an..hopa nu m ai erau...intrasera in faza de iubire...

Mai intrebi?

Asa este iubirile e multe indragostirea e una. Asadar stari stabile si obiecte diferite.. alte diferente.... Iubirea este necesitatea legaturii cu obiectul, ca legatura stabila, beneficiu reciproc cu obiectul ( asta e tare..!) sau poate nu, precum spui...reflectarea in obiect, legatura cu el. Sa inteleg ca acestea sunt diferentele, deci indragostirea forma tranzitorie de fericire obtinuta cand consumi hasis nu beneficiaza de aceste atribute. Interesant.

Nu dam cu parul apreciem sinceritatea

As extrage o concluzie daca imi permiteti toti cei ce mizati pe aceasta diferenta si il fac din nou atent pe mothman care imi cerea motivele respingerii. Nu-mi dau eu seama poate ma hazardez daca spun ca indragosteala e iubirea fata de cel care nu ramane cu noi iar iubirea e dragostea pentru cel care ramane cu noi, distinctie de care avem nevoie, in baza careia sa putem sti cand trebuie si pe cine sa iubim ca sa nu fie...doar o indragosteala...? Gresesc?t

Poate ca definitia mea e insuficienta, nu zic ba. Te-as ruga acum sa vii si tu cu o descriere a acestui sentiment, asa cum il vezi/simti tu, cu cuvintele tale. Ca sa avem pe ce discuta.

Nu, iubirea nu incepe o data ce corespondezi si locuiesti cu persoana respectiva!
Iubirea ese un sentiment care se dezvolta in timp. Ca sa cunosti o persoana in intimitatea ei trebuie sa petreci cat mai mult timp cu ea. In timp vei descoperi ce fel de persoana e cu adevarat. Vei cunoaste majoritatea defectelor si majoritatea calitatilor. Dupa fiecare defect pe care il descoperi la persoana respectiva, in functie de gravitatea lui si de felul in care te afecteaza personal, iei decizia de a continua sau nu relatia respectiva. Dupa o perioada mai scurta sau mai lunga de timp ajungi sa iti faci o impresie clara despre omul de langa tine, nu completa, dar suficienta sa iti spui: da, in felul in care acest om se prezinta pot trai langa el, cu toate defectele lui, pentru ca imi e inca drag. Evident ca oamenii se schimba in timp, dar asta e alta poveste.

Cam asa vad eu lucrurile.

indragosteala e iubirea fata de cel care nu ramane cu noi(fata de celcare nu a fost cu noi, sau a fost cu noi, dar nu suficient cat sa-l cunoastem - altfel af fi iubire) iar iubirea e dragostea pentru cel care ramane cu noi - poate, nu pot spune ca nu poti iubi o persoana care a ales sa te paraseasca

Vezi, e destul de complicat.

Sa zicem scurt ca acum chiar vreau sa ma destind mai ales ca imi plac postarile voastre si vreau sa vad ce mai spuneti: ..iubirea ca disponibilitate totala pentru cineva..
Sentimentul respectiv dupa parerea mea nu poate fi definit ci doar descris prin metafore. Iar metaforele nu prea pot fi discutate, pot fi reusite sau nereusite .Atat. In plus repet ar insemna sa vorbesc doar despre o experienta personala pe care n-as putea s-o generalizez, in sfarsit nu cred ca forumul e locul potrivit pentru asta....Am spus ca nu pot da vreo definitie logica a sentimentului ci doar ii pot descrie cel mult o consecinta, cum am facut mai sus.

Am inteles iubirea e o chestie care tine de cunoastere. Inseamna a-l cunoaste pe celalalt....Observ tot mai mult din postarile voastre ceva....Am mai postat o data chestia asta cand i-am raspuns Marei, dar m-am referit la toti Despre ce discutam iertati-ma ca va intreb? Despre niste sentimente si diferenta dintre ele sau despre nevoia de a avea pe cineva langa noi? ....Problema ta este daca dupa ce descoperi un defect mai poti continua sau nu relatia...Pai discutam despre sentimente sau despre interese aici? Despre dorinta cuiva de a continua o relatie sau despre ce simti? Una e nevoia de a avea o relatie din varii motive si cu totul altceva e iubirea, ca poti sta si cu cineva pe care nu il iubesti sau te poti atasa si de cineva pe care nu-l iubesti pentru simplul motiv ca stati tot timpul impreuna etc...E vorba despre iubire sau despre nevoia de a avea neaparat o relatie? Poate iti e drag cineva dar asta inseamna iubire? Si eu pot indragi multe persoane asta nu inseamnna ca le si iubesc.....

alfa, eu inteleg ca te simti bine dezbatand subiectul asta, dar nu o sa te intreb ce ai consumat. Nici macar in gluma !

Vad ca (te faci ca) nu intelegi. Sa luam lucrurile sistematic ...

1. In diferite carti (de exemplu, de psihologie), pe diferite site-uri, "Am intalnit in mai multe randuri asocieri ale starilor de indragostire cu cele de "sub influenta drogurilor"". Am "experimentat" starea de a fi "indragostit", si pot spune ca e mai "puternica" decat cafeaua. Dar alte comparatii personale nu am cum sa fac.

2. "Niste "specialisti" englezi", citati de Radio BBC "estimau la 1-2 ani durata tipica a indragostirii de o persoana. Asadar, o forma tranzitorie ...." Din cate retin, au intervievat un numar mare de persoane care se declarau indragostite. Le-au monitorizat evolutiile (starile, rezultatele unor analize, etc.) si au observat ca dupa catva timp starea initiala dispare, oamenii redevin "normali". Mai multe detalii nu stiu nici eu.

3. Nu am vorbit nimic despre trecerea din starea de indragostire in cea de iubire. Probabil ca pot fi simultane, pot fi disjuncte, pot fi consecutive, ..., nu e un raspuns unic.

4. Nu uita ca in masura in care faci uz (hmm, exces ?) de ironie, e posibil ca si eu sa fac uz de ironie la adresa unora dintre ideile scrise de mine (poate le-am citit pe undeva ) dar si de auto-ironie. Este ca "e tare" "beneficiul reciproc" (ca "mutual" nu pot sa-i spun, ca cine stie ce mai intelege unul sau altul ) ? Banuiesc ca l-ai incercat, nu vorbesti din auzite.

5. Daca spui ca iti place subiectul, te rog sa ma ajuti sa nu fie deturnat, iar participantii sa nu fie atrasi in conflicte, sa nu ajunga si topicul asta sa fie inchis. Multumesc.

...Te joci...

Nu poti conditiona iubirea. Iubirea inseamna oferta dezinteresata cum i-ar zice belphegor... Deci sa inteleg asa: Iubesc doar pe cel care ramane cu mine...Conditionez sentimentul care refuza orice conditionare si mai grav....il conditionez de un interes personal care nu are nici o legatura cu disponibilitatea neconditionata fata de cineva....

Deci cum e ? Ce inseamna acel poate? Este iubire pentru cineva care te-a parasit? Da sau nu?

Ca disponibilitate, da, asta e faza de inceput. `
Ce inseamna disponobilitate? Si totala? Faci orice, te pui la dispozitia persoanei respective, orice iti cere, orice vrea...

Sunt doua cazuri distincte aici:

1. In faza de inceput, cand esti indragostit si esti total disponibil, sau de fapt crezi, vrei sa fii total disponibil pentru persoana respectiva, desi nu o cunosti, pentru ca ai face orice doar pentru a fi in preajma ei, pentru ca te atrage ca un magnet, peste vointa ta si peste puterea ta de intelegere.

2. Cand iubesti cu adevarat, cunosti bine persoana de langa tine, stii de ce esti langa ea, stii la ce sa te astepti de la ea.

Sigur poti iubi in continuare o persoana care te-a parasit.

Pacat am fi putut discuta.

Si eu am intalnit multe in carti. Aristotel spunea daca imi aduc bine aminte ca diferenta dintre o femeie si parca un cal sau cam asa ceva consta in numarul de dinti si nu era misogin ..in plus era Aristotel...

E tot a fost ceva si la tine daca era mai puternica pana si decat cafeaua... As putea spune ca si tu ai fi un bun specialist in dragoste.

Pacat chiar am fi putut discuta.

Asadar e complexa. Dar totusi distinctia e valabila.

A stai linistit nu e nici un conflict. Ne intelegem chiar foarte bine de ce sa-l inchizi?

Uite imi cer scuze daca am facut uz de ironie. Chiar cred ca era vorba de marijuana nu de hasis. Nu stiu de ce si postarea ta mi s-a parut ironica...dar (nu) e asa cum mi se pare- ai citit piesa? e `tare`...Aaaaaa apropos de droguri si cafea ca tot eram la ironie sigur nu era ness?

Nu te contrazic.

Eu fac o diferenta intre iubirea reala si iubirea imaginara.

Consider ca o iubire neimpartasita este doar o dorinta neimplinita, o dorinta de a fi iubit, nicidecum un sentiment real si sanatos.

Poti spune ca iubesti pe x, poti simti ca iubesti pe x, poti crede ca iubesti pe x, dar atat timp cat nu cunosti pe x, cat x nu te vrea, cat x nu te cunoaste, cat x te respinge, ceea ce simti tu de fapt e doar o dorinta.

Pentru mine sentimentul de iubire este iubirea infaptuita. Tot ce ramane in imaginar este doar dorinta, nicidecum iubire.

Cam asa vad eu lucrurile, nu e necesar sa am si dreptate.

Eu doar am largit putin "registrul" catre ceea ce e iubire dincolo de "iubirea dintre doua persoane". Dar m-am referit si la "iubirea dintre doua persoane".

Una e iubire fata de parinti, de exemplu, alta iubirea de frati, alta iubirea de copii. Cu fiecare esti in alta relatie.

Diferita e relatia cu prietenii, diferite sunt iubirile platonice (fata de un potential partener), diferite sunt cele neplatonice.

In plus, cum putem fi siguri ca iubirile a doua persoane "sunt la fel" ? In "fenomenul" iubirii intra uneori false idei despre iubire (din "folclor", din ce ne spun ceilalti ca ar fi iubirea). Iubirea e totusi o experienta personala, una dintre cele mai dificil de exprimat in cuvinte. Cum putem sti ca e iubire sau e o idee falsa despre ea ? Daca "imparatul" e "gol" de fapt ?

Ei, cand raspunsurile la intrebarile astea vor fi clare si unanim recunoscute ca "adevarate", atunci putem face comparatii mai de detaliu cu indragostirea. Parerea mea ...

Am inteles Felina. Tu nu poti iubi pe cineva caruia ii miros picioarele

Si a continua sa-l iubesti chiar daca el nu doreste asta cum ai spus si tu.

Sa fie fericita! Sa fac totul ca sa o pot face fericita!

Explica-mi si mie cum poate fi un sentiment ireal? Si ce anume vezi nesanatos la o iubire neimpartasita? In ce ar consta lipsa de sanatate, ca sa ma convingi ca vorbesti la obiect.

Interesant. Deci da esti in starea 1 in indragosteala cum ii zici tu si x te respinge de fapt nu esti in starea 1 adica in indragosteala ci doar in stare de dorinta. Alta distinctie interesanta.

Deci pana la urma nu poti iubi pe cineva care te respinge. Hotarasta-te! Pe acela cum spui tu doar il doresti.
Sa recapi8tulam:
1:indragosteala-fluturi in stomac si cai verzi pe pereti cand inca nu cunosti persoana ( l-ati bagat si pe Platon pe acolo etc...)
2. dorinta-faza de indragosteala cand esti respins
3. iubire -cand ajungi sa cunosti persoana si ai aflat ca nu-i miros picioarele.
Corect?

Nu mi-ai raspuns la intrebare. Nu te-am intrebat ce iti doresti tu sa ii oferi (fericirea), ci te-am intrebat ce iti doresti tu de la ea.


La restul nu raspund ca n-am ce. Daca te face pe tine fericit sa faci misto, atunci asa sa fie.

De data asta trebuie sa fiu de acord cu tot ce ai spus fara nici o ironie.


Mothman

Deci iubirea inseamna `acceptare` . Si mai interesant. Deci iubirea nu e ceva irational care nu tine de vointa ci mai mult e o chestiune in care e vorba de o alegere...cu alte cuvinte ii ingaduim persoanei iubite sa fie iubita de noi....o acceptam...Deci dupa ce nu ti se mai pune pata , ca sa revin si eu la Felina, te intrebi: Il accept ca ia uite ii miros picioarele? Daca da ii dau voie sa-l iubesc, daca nu n-are voie sa fie iubit de mine....
Dar poate nu ai vrut sa spui decat tot ceea ce s-a spus ca iubirea difera de indragosteala prin simplul fapt ca in iubire cunosti persoana.
In plus ne anunti triumfator ca iubirea e mult mai complexa. Evident ca e de vreme ce acum sti ca nu-i miros picioarele si il accepti. In sfarsit pentru a ilustra complexitatea esti primul care se incumeta sa vorbeasca despre sentimentul ca atare ca pana acum s-=a vorbit despre orice altceva ( cunoastere/necunoastere etc ) tu spui ca iubirea e foarte complexa, mult mai complexa si fara a face vreo comparatie, caci indragosteala e repede expediata ca proiectie ideala a unei imagini( deci daca eu imi proiectez mental o imagine acum inseamna ca m-am indragostit ..din ce in ce mai bine..) adaugi ca trasaturi recunostinta si atasamentul...Si niste puncte de suspensie pentru a ne lasa sa intelegem ca mai sunt multe altele. Iata iubirea: Iubire=atasament, ca ne-am obisnuit cu el cum s-a obisnuit vecina din locul de \bastina de la doi cu catelusa ei,+recunostinta ca a ramas alaturi, ca e un sprijin de nadejde in viata etc+ alte chestii despre care nu ne mai spui nimic

Totusi pari sa dai ceva si indragostelii care nefiind atat de complexa ca iubirea ca inca nu stim daca ii miros sau nu picioarele, daca ramane cu noi sau daca e o catelusa draguta care ne amuza si de care ne atasam e totusi mai intensa si probabil s-ar defini ca o proiectia mentala insotita de o explozie emotionala similara de ce nu celei resimtite de narcomani...Se leaga frumos postarile voastre.

Sigur ca are o componenta rationala: ii miros sau n u picioarele? Are bani? E cineva langa care pot trai? Va ramane alaturi de mine sa crestem copii etc? E fidel? Bea, fumeaza etc? Ma iubeste sau tine la mine cat de cat? Iata intrebari care pornesc din adancul iubirii.....
Sigur ca nu difera prea mult intre a fi sub influenta drogurilor si a iubi...Iti cer acelasi lucru pe care i l-am cerut lui Calfa si care mi-a raspuns ca a citit in carti. Si tu tot la fel?
Ia povesteste-mi cum difera chimismul creierului in cele doua cazuri. Ard de curiozitate. In rest cam aceleasi lucruri nu vad nici o idee noua.

Felina

Nu-mi doresc nimic de la ea pentru ca iubirea e oferta. Daca imi doresc ceva de la ea e dintr-un alt/ alte motive cum ar fi dorinta de a fi iubit etc. Dar legat strict de iubire care nu reclama deloc reciprocitatea, in sine, singurul lucru pe care mi-l pot dori e s-o fac cat mai fericita si sa ajung in situatia de a putea face acest lucru ( insa nu ca si conditie necesara)

Ok. Sa zicem ca afli (neimportant cum) ca pe ea ar face-o fericita un salariu de 1000€/luna. Ce ai face in acest caz?

As continua s-o iubesc.

Leonardo

Senzati tari cam ca atunci cand incerci noutatea de a sari cu parasuta de pe o stanca.

Desigur in primul rand egoism. Belphegor de ce esti tu impotriva dragostei ca e un sentiment egoist? Niste dependenti degenerati indragostitii astia...

Stadiul de obisnuinta zici. Sa inteleg ca tu nu esti de acord ca urmatorul stadiu e iubirea? Adica vreau sa spun obisnuinta e altceva decat iubirea? Pentru ca are legatura cu intrebarea topicului.

Predomina irationalul, ca in orice componenta afectiva, doar ca, spre deosebire de starea de a fi indragostit, esti constient de adevarata fata a persoanei in cauza, o acepti cu toate defectele si calitatile ei, plus ca, in ceea ce numim iubire, intervine si sentimentul acela placut, determinat de faptul ca-ti spunt impartasite sentimentele, ca voi doi formati un tot unitar, fapt ce iti da puterea sa faci si unele sacrificii, daca situatiile o impun.

Intr-un fel, da. Asa cum am spus si mai sus, in cazul asa-zisei iubiri, nu te agati doar de o imagine, un simbol, un strigat de ajutor al tuturor componentelor tale afective, ci acea persoana chiar exista in carne si oase si stie de tine - exista un feed-back. Te poti indragosti de o vedeta, de un star de cinema, prezentator de televiziune, etc. Cu toate astea, nu cred ca poti spune ca iubesti persoana in cazua. "Iubesti" o imagine.

Depinde cum ti-o proiectezi. Daca o faci voluntar, gandindu-te la cum ar trebui sa arate femeia perfecta, Nu. Daca, insa, ai zarit o tanara dom'soara care corespunde unora din caracteristicile mai sus mentionate, atunci e foarte posibil. Factorii care conduc la ceea ce se numeste starea de a fi indragostit pot fi multiplii, unii sa ne scape. De exemplu, mai pot intervenii si feromonii, care ne transmit la nivel subliminal niste informatii cu privire la compatibilitatea dintre noi si o persoana de sex opus cu care intram in contact. Repet, te poti indragosti de o imagine, si cred ca de aici se si vede diferenta dintre aceste doua trairi/sentimente/emotii, sau cum vrei sa le numesti.

Pai nu ti-ai lua 5 joburi, n-ai lucra 40 de ore/zi ca sa o faci fericita? Ma mir... mai devreme ziceai altceva.

Si inca:

Sigur nu-ti scapa ceva?

Incepem sa ne apropiem de adevar zic eu si incepem usor-usor sa vedem ca acea distincitie nu exista. De data asta sunt perfect de acord ma mir ca nu s-au referit ceilalti la postarea ta.

mothman

Si in indragosteala nu esti dispus sa faci sacrificii?

Deci o alta diferenta ar fi asta: indragosteala se poate produce si pentru Angelina Jolie sa zicem pe cand iubirea nu.

Eu incerc sa adun ca la sfarsit sa vedem ce iese din separatia asta. Deci:daca eu zaresc o domnisoara compatibila cu informatia pe care feromonii mi-o transmit privitoare la compatibilitatea dintre mine si respectiva domnisoara si compatibila cu unele caracteritici ..tasneste indragosteala.

Concluzia ar fi ca pana la urma asta e diferenta majora: Indragosteala se poate produce si pentru o imagine, iubirea nu.

Felina

Am crezut ca te refereai doar la iubire. Desigur as face toate eforturile sa-i asigur ce isi doreste. Si n-as fi singurul care face asa ceva. Nu ai auzit de cazuri in care un barbat se straduieste sa satisfaca pretentiile materiale ale unei femei?

Dannst

Eu adun: dragostea=egoism pur vs iubirea=altruism pur, dragostea=razboi, dorinta de posesie vs iubirea=afinitate

Cand topicul nu va mai prezenta interes facem suma si vedem ce a iesit mi s-ar parea chiar interesant.

Leonardo

Din nou sunt de acord cu tine. Nu inteleg de ce nu se refera si la tine cei care fac distinctia pentru ca am impresia ca esti de cealalta parte.

Ma adresam altcuiva. A postat impotriva dragostei si altruismului pe forum.

Nu vad de unde reisese ca aceasta distinctie nu exista. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Simplu fapt de a convietui cu cineva, nu inseamna ca acolo exista iubire. Nici eu nu sunt de acord cu asta.

Ba se prea poate, dar asta in cazul in care esti pentru prima data indragostit si ti-a luat mintile cu totul. Daca, insa, stii ca sentimentul de a fi indragostit poate sa dispara la fel de repede cum a venit, nu stiu cat mai esti de dispus sa te sacrifici. Sunt persoane care se indragostesc foarte des, fara a ajunge sa cunoasca persoanele in cauza. De asemenea, se vorbeste de acea "dragoste" la prima vedere. Este dovada de naivitate, zic eu, sa te sacrifici pentru o persoana pe care nici nu o cunosti, doar ca ai vazut-o de cateva ori in tramvai si ti s-au aprins calcailele dupa ea. Te sacrifici - daca imprejurimile o cer - pentru persoana cu care ai o relatie in care exista si reciprocitate. Alminteri, te posti sacrifica pentru o persoana care nu da doi bani pe tine. Caz putin probabil, dar nu exclus.

Corect. Cred ca sunt sufieciente cazuri relevante in privinta asta. Sa nu uitam de lesinurile provocate de un Michael Jackson sau de alte asemenea vedete, ce au produs adevarate isterii. Se prea poate ca unii sa pretuiasca mult ceea ce simt ei pentru o vedeta, si daca situatia o impune, sa se si sacrifice. Dar chiar si asa, asta sa fie iubire, asa cum o intelegem noi ? Eu ma indoiesc, sincer.

Recunosc ca ai o viziune interesanta asupra sentimentelor. Deci eu stiu ca poate sa dispara repede sentimentul si stiind acest lucru nu mai sunt dispus sa fac sacrificiile pe care chiar sentimentul le reclama ca disponibilitate. E si logica treaba pe de alta parte.

Ai un mod original de prezentare in continuare.... Deci mai adaug pe lista:indragosteala e faptul de a ti se aprinde calcaiele dupa o tipa in tramvai prin urmare si sacrificiul facut pentru aceasta persoana nu poate fi decat o dovada de naivitate.

Cu siguranta. Una e sa te sacrifici cand exista reciprocitate si cu totul altceva cand nu exista. Pai te sacrifici ca fraierul numai tu? Ori se sacrifica amandoi ori niciunul iata o dovada intr-adevar de foarte multa dragoste ( cu scuze iubire ).....Regula sacrificatul: sacrificatul se sacrifica inteligent numai atunci cand persoana pentru care se sacrifica il apreciaza cu adevarat si cand exista reciprocitate. ( ceva in genul sinucidere in masa ? ). Recunosc ca intr-adevar conditionand sacrificiul tau de al celuilalt sau de aprecierea celuilalt dam dovada de multa iubire.

Dar cum crezi ca as fi putut uita lesinurile provocate de Michael Jackson. Exact la ele ma gandeam cand vorbeam despre dragoste...Sincer nu stiu de ce dar si eu ma indoiesc ca sacrificiul pentru Michael Jackson e o dovada de iubire. Dar lesinul cine poate sti ...o fi indragosteala.

N-am facut misto deloc. Tu ai simtul umorului si sunt convins ca nu te-ai suparat cu atat mai mult cu cat toate cuvintele aparent la misto va apartin...eu doar le-am preluat si le-am ..recontextualizat. Nu ati vorbit voi de fluturi in stomac, cai verzi pereti, droguri, cafele, punerea petei, aprinderea calcaielor, indragosteala in tramvai si mirosirea picioarelor? Daca da, imi cer scuze in cazul in care, atunci cand eu am folosit acesti termeni si nu cand ati facut-o voi, care ati vorbit de lesinul dupa Michael Jackson, a parut misto.

E importanta definitia asta pentru ca scoate in relief inexistenta unei diferente calitative intre cele doua singura diferenta fiind ca atunci cand dureaza mai putin o numim dragoste si atunci cand dureaza mai mult numim iubire.

Nu mi se pare consistenta definitia. Trairi intense ca atunci cand esti 'indragostit' (sa pastrez clasificarea de aici) poti avea si mai tarziu, atunci cand tu spui ca deja e iubire si o traim mai putin intens.
Un exemplu concret: presupune ca sotia sau prietena ta de x ani pe care 'simti ca o iubesti dar de care nu mai esti indragostit' (nu va suna aiurea asta?) a fost plecata pentru o perioada mai lunga si revine. Ti-a lipsit ca om pe care-l apreciezi, esti un tip fidel si ti-a lipsit si fizic. Daca zici ca o iubesti crezi ca n-ai avea o sclipire a sentimentelor asemanatoare definitiei date de tine indragostirii?

Atractia fata de noutate mi se pare altceva, e surpriza placuta oferita de ceva ce vezi prima oara si-ti place.

Altfel: cand iubesti pe cineva de mai multi ani e incorect sa spui 'sunt indragostit'? E vreo diferenta intre a spune 'imi iubesc prietena/sotia' si 'sunt indragostit de prietena/sotia' mea?

PS: sincer vorbind mie mi-a fost mereu greu sa spun cuvintele astea cu voce tare, mi se pare fals, banal, ca o impietate intr-un templu. Mi s-a parut intotdeauna esential sa arat asta, sentimentele mi se par mai presus de cuvinte. Discutia e frumoasa, dar ramane doar un exercitiu de oratorie pentru noi.

Indragostit(a) poti fi la inceput, cand e noutatea.

Daca e deja iubire (cu un nivel stabil de trairi interioare, de intensitate mai mica decat in prima faza a indragostirii), dupa cum am spus, reinnoirea aceea ar fi o intensificare a iubirii. Pe care o poti asimila unei "reindragostiri".

"Suna aiurea" ? Pai nu am spus deja ca discutam experiente personale interioare, greu de exprimat, greu de generalizat ? Pare firesc sa spui ca e cam "aiurea" sa le discuti. E o ... hazardare.

In timp ce tu adaugai asta, eu scriam ce vezi mai sus.

Sunt discutii ... cam din aceeasi mare familie cu ... argumentarile credintelor [personale, religioase, etc.] (discutiile despre "dreapta credinta", de exemplu).