Analiza Literara Optiuni

[mărăcine]

Am avut de curand o discutie din care mi-a ramas o tema in minte, despre care as fi curios sa intreb pe subforumul asta.

Imi amintesc ca, atunci cand eram eu la liceu, ma deranja uneori foarte mult ceea ce este denumit "analiza literara". Resimteam ca pe un fel de profanare atunci cand aveam o scriere care imi placea in mod deosebit, si eram pusi sa o disecam in felurile cele mai ciudate. Uneori mi se parea ca e ca-ntr-o formula matematica, daca aveam o poezie in care aparea cuvantul "alb", imediat trebuia sa fie vorba de puritate, daca era "albastru" de nemarginire s.a.m.d. De cele mai multe ori aveam sentimentul ca scrierea isi pierde tot farmecul atunci cand cauti simboluri si semnificatii, in ceva ce in fond ar trebui doar simtit...

A mai avut cineva un sentiment asemanator?

[mdA!]

in scoala generala am avut si eu cosmarul "comentariilor literare" - proba impusa. caiete peste caiete cu niste texte prelungi si complicate, al caror sens, cu tot vocabularul meu, il pierdeam adesea. nu stiu exact cum am trecut de admiterea in liceu, care, daca va aduceti aminte (acum zece ani, cel putin) includea la proba de limba romana si ceva analiza.
in liceu am cam scapat de asta, dar doar pentru ca profesorul meu de limba romana era o tipa extraordinara, capabila sa sustina o discutie si sa o pastreze la subiect indiferent de ideile celor 30 de capete din clasa. si ce idei aveam pe vremea aceea..
pe de alta parte stiu ca a fost doar bafta faptului ca am avut un profesor bun si deschis, pentru ca altfe probabil ca treceam prin sedinta doi de indobitocire. si ce mi se pare cel mai nepotrivit, curata ipocrizie, este sa incerci sa explici, ca profesor, ca trebuie sa iti spui parerea ta despre ... ca este vorba despre interpretarea pe care tu o dai unui text sau altuia... ca este un exercitiu de sinteza.. si alte... l**e triste.
in concluzie - m'a scos din minti povestea comentariilor, in primii ani. mai tarziu am avut voie sa gandesc si sa spun ce gandeam despre unul sau altul despre subiecte. iar atunci imi placea. poate ca ma dadeam desteapta (prost obicei, stiu), dar imi placea sa transform in cuvinte ceea ce vedeam citind. sa apuc cu gandul o idee, si sa ma duc pe dansa. asta imi placea.