Ştiinţific şi Falsifiabil, este ştiinţifică falsifierea? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Ştiinţific şi Falsifiabil, este ştiinţifică falsifierea? |
28 Jun 2005, 01:47 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Recent m-am gāndit la următorul lucru:
Dacă admitem criteriul popperian al falsiabilităţii, atunci apare următoarea situaţie: Pornim de la o propoziţie (Ok, īn general o teorie, dar să zicem că ea poate fi exprimată printr-o propoziţie) universal afirmativă, de genul "Toţi A sunt B". Şi ne īntrebăm "Este aceasta o propoziţie ştiinţifică -- adică falsifiabilă?" Să presupunem că īn urma analizei ajungem la concluzia că da, este. Adică putem imagina un experiment care logic vorbind ar putea să falsifice propoziţia iniţială. Acest experiment ar putea demonstra deci că "Nu toţi A sunt B". Dar, ne īntrebăm, oare propoziţia "Nu toţi A sunt B" este ştiinţifică? Adică este falsifiabilă? Ce-ar īnsemna să fie falsifiabilă? Ar īnsemna să putem imagina un experiment care logic vorbind ar putea să falsifice propoziţia -- adică să aibă drept rezultat că... "Toşi A sunt B"! Asta ar īnsemna ca acel experiment să exploreze absolut toate cazurile de A şi să constate că ei chiar sunt B. Ceea ce este... principial imposibil (mai ales īn cazul cānd despre mulţimea cazurilor nu ştim dacă e finită sau nu). Ajungem la concluzia că propoziţia "Nu toţi A sunt B" (adică fix eventualul rezultat experimental negativ pe care ne bazăm cānd spunem că "Toţi A sunt B" e ştiinţifică) nu este o propoziţie ştiinţifică! Un exemplu concret: "Toate corpurile care au masă se atrag" este ştiinţifică pentru că ne putem imagina un experiment cu care eventual să demonstrăm că "Nu toate corpurile cu masă se atrag". Dar această ultimă afirmaţie nu este ştiinţifică, pentru că ar trebui să ne putem imagina un experiment care eventual să demonstreze pozitiv că "Toate corpurile cu masă se atrag". Īn concluzie, dacă o afirmaţie falsifică o teorie ştiinţifică (generală), atunci afirmaţia este... neştiinţifică! Ce părere aveţi? Greşesc pe undeva? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
1 Jul 2005, 10:16 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Aşa este. Şi eu am īnţeles chestii noi īn această discuţie. Mă bucură că mai sunt şi alţii.
Exact. Mai precis īncearcă să ofere o soluţie la mai vechea problemă a inducţiei īn ştiinţă.
Da. Numai că problema ridicată de mine nu se referă la falsifierea practică a unei teorii (să nu uităm: vorbim mereu de perioada de dinaintea deschiderii uşilor templului!). Ci la īmpărţirea propoziţiilor īn ştiinţifice şi neştiinţifice.
Mi se pare rezonabil. M-am mai gāndit şi cred că am un răspuns la obiecţia pe care am ridicat-o īmpotriva lui Popper. Răspunsul este: Se poate modifica criteriul lui Popper īncāt să admită ca ştiinţifice şi propoziţii de genul "Iată, acest A nu este B". Īn felul următor: O teorie/propoziţie/afirmaţie/teză/etc. este ştiinţifică dacă şi numai dacă: a. s-ar putea proba experimental că e falsă, sau b. s-a probat experimental că e adevărată. Dat fiind că "experimental" īnseamnă pānă la urmă "altfel decāt inductiv", acest criteriu se poate formula echivalent şi īn termeni de interzicere a metodei inductive: O teorie/propoziţie/afirmaţie/teză/etc. este ştiinţifică dacă şi numai dacă: a. s-ar putea proba că e falsă prin mijloace altfel decāt inductive, sau b. s-a probat că e adevărată prin mijloace altfel decāt inductive. Această soluţie seamănă cu ce propusese Cătălin la un moment dat, cu două diferenţe: - Nu e vorba pur şi simplu de admiterea tuturor adevărurilor īn domeniul ştiinţei, ci de admiterea adevărurilor neinductive (de exemplu găsirea unui caz "Iată că aceste două corpuri nu se atrag"). - Popper nu a spus aşa ceva. Soluţia pe care tocmai am prezentat-o are şi avantajul că nu conduce la o simetrie perfectă īntre adevăr şi falsitate, deci nu se suprapune cu teoria adevărului logic īn lumile posibile. De aceea, criteriul popperian astfel īmbunătăţit reuşeşte să facă ceea ce vroia Popper: să dea o metodă raţională imună faţă de "bolile" inducţiei. Ce părere ai? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||
|
|||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 05:00 AM |