Ştiinţific şi Falsifiabil, este ştiinţifică falsifierea? Optiuni

[Amenhotep]

Recent m-am gândit la următorul lucru:

Dacă admitem criteriul popperian al falsiabilităţii, atunci apare următoarea situaţie: Pornim de la o propoziţie (Ok, în general o teorie, dar să zicem că ea poate fi exprimată printr-o propoziţie) universal afirmativă, de genul "Toţi A sunt B". Şi ne întrebăm "Este aceasta o propoziţie ştiinţifică -- adică falsifiabilă?" Să presupunem că în urma analizei ajungem la concluzia că da, este. Adică putem imagina un experiment care logic vorbind ar putea să falsifice propoziţia iniţială. Acest experiment ar putea demonstra deci că "Nu toţi A sunt B".

Dar, ne întrebăm, oare propoziţia "Nu toţi A sunt B" este ştiinţifică? Adică este falsifiabilă? Ce-ar însemna să fie falsifiabilă? Ar însemna să putem imagina un experiment care logic vorbind ar putea să falsifice propoziţia -- adică să aibă drept rezultat că... "Toşi A sunt B"! Asta ar însemna ca acel experiment să exploreze absolut toate cazurile de A şi să constate că ei chiar sunt B. Ceea ce este... principial imposibil (mai ales în cazul când despre mulţimea cazurilor nu ştim dacă e finită sau nu).

Ajungem la concluzia că propoziţia "Nu toţi A sunt B" (adică fix eventualul rezultat experimental negativ pe care ne bazăm când spunem că "Toţi A sunt B" e ştiinţifică) nu este o propoziţie ştiinţifică!

Un exemplu concret: "Toate corpurile care au masă se atrag" este ştiinţifică pentru că ne putem imagina un experiment cu care eventual să demonstrăm că "Nu toate corpurile cu masă se atrag". Dar această ultimă afirmaţie nu este ştiinţifică, pentru că ar trebui să ne putem imagina un experiment care eventual să demonstreze pozitiv că "Toate corpurile cu masă se atrag".

În concluzie, dacă o afirmaţie falsifică o teorie ştiinţifică (generală), atunci afirmaţia este... neştiinţifică!

Ce părere aveţi?

Greşesc pe undeva?

a

[Amenhotep]

Revin cu o analogie pentru cititorii care nu ştiu ce-a zis Popper, dar sunt totuşi interesaţi de subiect:

Să ne imaginăm un meci de paintball (jocul acela în care se utilizează arme care trag cu bile cu vopsea în loc de gloanţe). Regulile de eliminare nu sunt neapărat aceleaşi pentru toate echipele: o echipă zice "Aici e reduta noastră; dacă cineva ne capturează steagul, ne recunoaştem învinşi"; altă echipă zice "Dacă vor fi atinşi cu vopsea mai mult de jumătate dintre noi, ne recunoaştem învinşi"; alţii zic "Dacă unul singur dintre noi e atins cu vopsea, ne recunoaştem învinşi"; etc.

Dar undeva în colţ stă o echipă care nu zice nimic.

- Măi, voi ăia de-acolo! Voi în ce condiţii vă recunoaşteţi învinşi?

Tăcere.

- Dacă vă capturăm steagul, sunteţi învinşi?

- Nu!

- OK, dar dacă reuşim să vă mânjim pe toţi cu vopsea?

- Nici atunci!

- Hmmm... Bon, există vreo situaţie pe care să ne-o puteţi descrie şi dacă acea situaţie s-ar realiza, voi să vă declaraţi învinşi?

Tăcere...

Ei bine, Popper spune că o astfel de echipă nu are ce căuta în jocul numit "Ştiinţă" -- se poate duce să joace alte jocuri, dar nu acesta. O teorie al cărei autor nu precizează (şi nici discipolii/adepţii săi nu fac asta) vreo situaţie imaginabilă, vreun rezultat al unui experiment imaginabil astfel încât să spună "În cazul că aşa ceva s-ar constata... eu voi admite că teoria aceasta e falsă", o astfel de teorie deci se numeşte neştiinţifică.

Teoria "Toate corpurile sunt verzi" este ştiinţifică -- pentru că îi putem ataşa de exemplu condiţia "Dacă se face un experiment de vizualizare a unui corp şi se constată că e mov cu picăţele galbene, atunci recunosc că teoria mea e falsă". (Atenţie, eşecul de a face experimentul descris NU constituie dovadă că teoria e adevărată! Observaţia asta-i valabilă pentru toate teoriile ştiinţifice în sens popperian.)

Teoria "Toate lebedele sunt albe" este şi ea ştiinţifică -- şi ei îi putem ataşa "Dacă se ia o lebădă şi se constată că e altfel decât albă, atunci voi admite că teoria e falsă".

Dar teoria "Există o lebădă neagră" nu e ştiinţifică -- pentru că nu îi putem ataşa vreo declaraţie de genul "Dacă s-ar face următorul experiment şi ar ieşi următorul rezultat, atunci aş admite că teoria e falsă".

La fel şi teoria "Există undeva în afara spaţiului perceptibil un pitic cu scufie roz care stă în cap, fumează narghilea şi ştie tot ce face fiecare dintre noi" -- nu e imaginabil că autorul acestei teorii ar putea spune "Dacă se va face experimentul cutare şi vor ieşi rezultatele cutare, voi recunoaşte că teoria mea e falsă".

Aşa funcţionează criteriul lui Popper.

a