Copilaria, e greu de amintit? Optiuni

[Cla]

Prieteni, am dat peste niste persoane care au uitat cum a fost sa fii copil...
Eu mai stiu si imi aduc aminte de cum a fost atunci, de adolescenta, de toate.
Observ ca multi oameni de varsta mea ar vrea sau au reusit sa uite cum a fost, lucrul principal fiind o masina pe langa casa, chestii materiale si copiii cresc cumva ca: "Taci ma, nici eu n-am avut, nevasta, adu-mi berea..."
Nu e de mirare din cauza asta ca oamenii tineri au o aversiune fata de generatia mea, dar ma intreb ca de ce trebuie sa fie asa?
De ce cred unii ca s-au nascut deja "maturi"??
Pentru ca daca ma uit la ei si ii aud, numai maturi nu sunt...

Eu mi-am dat seama ca am ajuns la adevarata maturitate doar pe la vreo 35 de ani, pe cand am patit nenumarate, una dupa alta...
Si atunci mi-am dat seama ca eram si mai inainte istet, dar in alt fel, nu asa.
In anii tineri credem ca am fi io stiu ce de adulti si cu asta doar vrem sa ascundem nesiguranta noastra...

Si totusi, ce-i determina pe unii sa creada ca s-au nascut adulti, au uitat ce-i aia sa faci prostii, sa stii ce e sa fii copil??

Am avut de-a face cu un tanar de 22 ani, ne-am inteles super, imi zice: " Nu-mi vine sa cred, sa stii ca in mod normal am cu generatia ta razboi" ... am fost...

Chestia e ca sa intelegem pe oamenii tineri cum gandesc si ce vor, ei mai au visele noastre de candva...

Ganditi-va si poate ma lamuriti de ce unii dintre noi "au uitat" ce a fost pe vremuri...

V-ati uitat prima dragoste de candva??

[Cla]

Prieteni, voi toti ati pus-o la punct cumva
La asa o rezonanta nici nu m-am asteptat.
Pe cuvant ca nu-mi dau cu pumnul in piept, asta sa aprecieze altii daca as fi matur sau nu, nu-i ressort-ul meu...
Conflictul intre generatii exista si intotdeauna va exista, daca "omenirea" nu invata ca din copii traim si existam... mai devreme sau mai tarziu
Cei prea tineri se dau maturi (parerea mea) ca sa se faca "mari", cei "mari" la fel, ca sa nu para imaturi...
Si eu am fost la fel, asa ca sa nu fie discutii...
Daca un om tanar zice ca "vedem mai tarziu ce va fi", e OK, dar noi sa ne simtim responsabili sa ii luam deoparte si sa zicem: "Uite, am gandit si eu ca tine si acum regret ca n-am facut asta si asta la timpul potrivit..."
Si noi, "adultii"... N-are rost sa incerci sa dai timpul inapoi, fiecare varsta are calitatea sa, trebuie doar sa stii ce vrei si ce faci. Fara un t(z)el in viata nu merge.
Si sa-i acceptam pe cei tineri asa cum sunt, au multe de invatat in viata, dar sa fim alaturi de ei la nevoie, de multe ori ii ajuta doar un zâmbet intelegator...

Si sa nu uitam cum am fost noi...