Prieteni, am dat peste niste persoane care au uitat cum a fost sa fii copil...
Eu mai stiu si imi aduc aminte de cum a fost atunci, de adolescenta, de toate.
Observ ca multi oameni de varsta mea ar vrea sau au reusit sa uite cum a fost, lucrul principal fiind o masina pe langa casa, chestii materiale si copiii cresc cumva ca: "Taci ma, nici eu n-am avut, nevasta, adu-mi berea..."
Nu e de mirare din cauza asta ca oamenii tineri au o aversiune fata de generatia mea, dar ma intreb ca de ce trebuie sa fie asa?
De ce cred unii ca s-au nascut deja "maturi"??
Pentru ca daca ma uit la ei si ii aud, numai maturi nu sunt...

Eu mi-am dat seama ca am ajuns la adevarata maturitate doar pe la vreo 35 de ani, pe cand am patit nenumarate, una dupa alta...
Si atunci mi-am dat seama ca eram si mai inainte istet, dar in alt fel, nu asa.
In anii tineri credem ca am fi io stiu ce de adulti si cu asta doar vrem sa ascundem nesiguranta noastra...

Si totusi, ce-i determina pe unii sa creada ca s-au nascut adulti, au uitat ce-i aia sa faci prostii, sa stii ce e sa fii copil??

Am avut de-a face cu un tanar de 22 ani, ne-am inteles super, imi zice: " Nu-mi vine sa cred, sa stii ca in mod normal am cu generatia ta razboi" ... am fost...

Chestia e ca sa intelegem pe oamenii tineri cum gandesc si ce vor, ei mai au visele noastre de candva...

Ganditi-va si poate ma lamuriti de ce unii dintre noi "au uitat" ce a fost pe vremuri...

V-ati uitat prima dragoste de candva??

On a tous les memes souvenirs, des chagrins battus de larmes et de rire...

Ce-ti pasa daca ei vor sa fie "maturi"... Oricum nu sunt. Teribilism infantil gaseshti pe toate drumurile. Conflict intre generatzii, la fel. Se pare ca-i legea firii. Nu ca mi-ar face placere dar se pare ca-i de neevitat.

Hmmm, Cla foarte complicat.Ai sa razi insa intr-o anumita masura eu cred ca m-am nascut matura .Venita pe lume cand nu trebuia am pendulat de la bunici la bunici pana cand am gasit un loc stabil fizic inapoi la parinti.Pe ala sufletesc il mai caut inca .
Poate ca depinde de copilaria fiecaruia ca sa putem vorbi daca cineva ajuns la maturitate poate sa inteleaga sau nu problemele unei generatii mai tinere .

Eu sint inconjurata de oameni tineri si foarte tineri.Ma uimeste incapacitatea lor de a trai la nivelul varstei lor,sint deja blazati, plictisiti, sictiriti de toate.S-au uecat pe o "platforma" si fac pe inaccesibilii. Eu sint plina de viata si nu mi-e rusine sa ma comport ca atare.

Daca te uiti in ochii copiilor, poti sa iti aduci aminte usor de copilarie. Numai sa ai putina dispozitie....

Prieteni, voi toti ati pus-o la punct cumva
La asa o rezonanta nici nu m-am asteptat.
Pe cuvant ca nu-mi dau cu pumnul in piept, asta sa aprecieze altii daca as fi matur sau nu, nu-i ressort-ul meu...
Conflictul intre generatii exista si intotdeauna va exista, daca "omenirea" nu invata ca din copii traim si existam... mai devreme sau mai tarziu
Cei prea tineri se dau maturi (parerea mea) ca sa se faca "mari", cei "mari" la fel, ca sa nu para imaturi...
Si eu am fost la fel, asa ca sa nu fie discutii...
Daca un om tanar zice ca "vedem mai tarziu ce va fi", e OK, dar noi sa ne simtim responsabili sa ii luam deoparte si sa zicem: "Uite, am gandit si eu ca tine si acum regret ca n-am facut asta si asta la timpul potrivit..."
Si noi, "adultii"... N-are rost sa incerci sa dai timpul inapoi, fiecare varsta are calitatea sa, trebuie doar sa stii ce vrei si ce faci. Fara un t(z)el in viata nu merge.
Si sa-i acceptam pe cei tineri asa cum sunt, au multe de invatat in viata, dar sa fim alaturi de ei la nevoie, de multe ori ii ajuta doar un zâmbet intelegator...

Si sa nu uitam cum am fost noi...

Daca chiar ca te intereseaza, iti zic, dar prin PM

Realitatea imediata e maine trecut, nu? e doar de moment...

iniya, take it easy
Nimeni nu traieste de azi pe maine, doar probabil in Bangladesh...
(Vorstellungskraft + Fantasie)

Nu am uitat cum este sa fii copil! A fost partea cea mai magica a vietii mele, cum as putea s-o uit?! Si, in privinta asta sunt o privilegiata, iar la randul meu stiu sa fiu cea mai buna prietena a copiilor mei, tocmai pentru ca inca stiu cum gandeam atunci, ce simteam atunci, ce doream atunci (cand eram copil). Conflict intre generatii? Exista, dar nu la mine in casa!

Multumesc framboise si te felicit
Si la mine e asa, am avut o copilarie fericita, n-am uitat ce sunt, ce am facut... viitorul meu copil va avea aceeasi sansa
Dar: Ce-i cu cei care n-au avut-o??
Desi deviem de problema, tot are cumva de-a face una cu alta.
Poate gresesc... dar copiii care n-au avut o copilarie buna, ori nu sunt adulti buni, ori imaginabil de competenti...
E o sabie cu 2 taisuri: cred ca apartine de caracter... nu stiu...

Iubesc "partea aia" din tine
Eu ma inteleg ft bine cu copiii, poate o sa fie si mai bine când dau in mintea lor...
Dar serios, le arat cele mai faine baltoace, cum se arunca cu lingura spanacul...

De-abia astept sa fiu bunic, sa vezi ce copil cuminte fac din ala...