Absurditatea De A Nadajdui, aici si dincolo de anosta realitate Optiuni

[bishop]

"Proprietari si cersetori: doua categorii ce se opun oricarei schimbari, oricarei dezordini innoitoare. Aflati la cele doua capete ale scarii sociale, ei se tem de orice modificare in bine sau in rau: sunt la fel de solid instalati, unii in belsug, altii in saracie. Intre ei se afla - sudoare anonima, temelie a societatii - cei ce se zbuciuma, ostenesc, persevereaza si cultiva absurditatea de a nadajdui. Statul se hraneste cu anemia lor; fara ei, ideea de cetatean n-ar avea nici continut si nici realitate, si nici cea de lux si de pomana: bogatii si cersetorii sunt parazitii saracului.
Exista nenumarate leacuri pentru a ne vindeca de mizerie, dar nici unul care sa ne vindece de saracie. Cum sa-i ajuti pe cei ce se incapataneaza sa nu moara de foame ? Nici chiar bunul Dumnezeu nu le poate indrepta soarta. Intre privilegiatii destinului si amaratii in zdrente, circula acesti infometati onorabili, exploatati de fastul unora si de peticile celorlalti, jefuiti de cei care, urand munca, se cuibaresc, dupa cum le e norocul sau vocatia, in salon sau in strada." - Emil Cioran

Ce resurse invigoreaza oare fiinta, astfel incat visam dincolo de anosta realitate ? Ce ne determina sa o luam din nou de la capat, construind castele de nisip ? Absurd este sa speri sau sa deznadajduiesti ? Pe momente avem revelatia sfarsitului inexorabil, a inutilitatii oricarei tentative de a continua, si totusi, revenim proiectand planuri de viitor marete... Pana cand ?