Stop Cadru, [Cronica de Teatru si Film a denisei] Optiuni

[Mihai]

You'll never laugh as long and as loud again as long as you live! The laughs come so fast and so furious you'll wish it would end before you collapse!
Un film bun? Un spectacol de teatru interesant?

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale denisei referitoare la filmele si spectacolele de teatru pe care le-a vazut.

[denise]

Io non ho paura

Un film despre sfarsitul inocentei, despre lumile diferite in care traiesc copii si adultii, despre felul in care Michele, eroul principal, descopera Raul. Intr-un anume fel, un fel ciudat, as zice, filmul este si thriller, unul psihologic poate, dar nu in sensul clasic la cuvantului. Ar fi prea simplist spus, pentru ca filonul sau e cel al trairilor, al sentimentelor.
Povestea se petrece intr-un mic sat din Sicilia, mai bine zis pe campurile aurii din jur –trebuie sa spun ca imaginile sunt extraordinare, intense si graitoare (nici nu sunt foarte multe replici, iar cele care sunt au uneori un impact suprarealist – foarte interesante dialogurile dintre cei doi pusti). Mie imaginea mi-a amintit de tablourile lui Van Gogh sau Edvard Munch. Nu stiu daca asemanarea a fost intentionata sau nu, dar efectul e evident.
Mi-a placut cum planurile actiunii se suprapun treptat - cel al adultilor invadand-ul pe cel inca pur al copilariei, intr-o maniera dura, plin de cruzime.
Nu vreau sa spun prea mult, filmul chiar trebuie vazut (a fost pe HBO cu ceva timp in urma, posibil sa mai fie reluat), amintesc doar ca totul incepe din momentul in care baiatul, in peregrinarile sale, gaseste langa o casa abandonata o groapa in care isi imagineaza ca sunt comori . Ce va gasi de fapt, veti vedea. Inca un plus al filmului – povestea se bazeaza pe intamplari reale (cartea care a stat la baza scenariului a plecat de la niste articole din ziarele italiene), si este inca o dovada ca ‘viata bate filmul’, subiectul fiind chiar deosebit si scenariul excelent. Ca sa caut totusi un nod in papura: imaginile cu gaze (gandacei) pareau cam in plus, nu neaparat aiurea, dar m-as fi lipsit de ele, prea erau de genul –‘iata o metafora!’, chiar nu cred ca mai era nevoie, pentru ca filmul e superb si cu suficente metafore. Dar nu deranjeaza, asa ca …treaca de la mine. Oricum, este un film la care te gandesti mult timp dupa ce s-a terminat. Iar distributia e de nota zece.
Iata despre ce picturi vorbeam:

si Van Gogh:





Si 'Strigatul' lui Munch:



"Tu sei peggio di tutti qua… Perché pensi".

Acest topic a fost editat de denise: 27 Apr 2006, 05:06 PM