Stop Cadru, [Cronica de Teatru si Film a denisei] Optiuni

[Mihai]

You'll never laugh as long and as loud again as long as you live! The laughs come so fast and so furious you'll wish it would end before you collapse!
Un film bun? Un spectacol de teatru interesant?

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale denisei referitoare la filmele si spectacolele de teatru pe care le-a vazut.

[denise]

Multumesc. Am sa incerc sa-l vad, am cautat cate ceva pe net despre film si suna bine.


The Upside of Anger
(este inca pe ecrane- 'Culmea Furiei')
Regie: Mike Binder
Distributie:
·Joan Allen — Terry Wolfmeyer
·Kevin Costner — Denny Davies
·Alicia Witt — Hadley Wolfmeyer
·Keri Russell — Emily Wolfmeyer
·Erika Christensen — Andy Wolfmeyer
·Evan Rachel Wood — Lavender "Popeye" Wolfmeyer

Am ales sa vad filmul pentru Joan Allen, una dintre preferatele mele de cand am vazut-o in Contender.
De fapt, cred ca a meritat sa-l vad doar pentru ea –regia e slabuta, cu ruperi de ritm, si , exceptand un anumit moment (nu spun care, sa nu dezvalui prea multe) scenariul e ingrozitor de previzibil. Au fost si secvente care chiar m-au enervat – cand unul dintre personaje rade si toata lumea izbucneste in ras, sa zicem ca o data mai mergea, dar... – in fine, un cliseu atat de uzat si un moment care a iesit extrem de fortat, poate de asta am si fost mai critica, mi s-a parut de-a dreptul amatorism.
Povestea e cea a lui Terry Wolfmeyer (Allen), o femeie de varsta mijlocie al carui barbat dispare fara urma, lasand-o singura cu cele patru fete adolescente. Terry isi reanalizeaza viata si isi ineaca amarul in bautura, devenind cat se poate de acida in replici. Se procopseste si cu un amic de pahar in persoana vecinului Denny – Kevin Costner –care este (pentru a cata oara?!) un fost sportiv faimos retras, iar acum are o emisiune la radio . Producatorul sau este interpretat de Mike Binder (‘Mintea unui barbat insurat’), cel care si regizeaza filmul.
Nu spun ca nu merita vazut- actorii sunt ok, isi fac treaba cat se poate de bine (mai ales Joan Allen, dupa cum ma asteptam), sunt si replici acide si rasturnari de situatie (nu prea multe), si ceva umor, personajele au fiecare cate o trasatura care le face simpatice, le umanizeaza - dar faptul ca per ansamblu povestea e previzibila (trecerea peste durerea provocata de disparitia sotului respectiv tatalui, problemele specifice adolescentei, imbunatatirea relatiilor, happy –end-ul etc.) si ca filmul pare o varianta de Craciun a lui ‘American Beauty’ – adica una ceva mai potolita, mai 'soft', pentru toata familia -m-au facut sa realizez ca ma asteptam la ceva mai mult de la acest film.
Sa zicem ca mi-a facut placere sa-i revad pe Joan Allen si Kevin Costner (desi…puteau sa-l faca macar fost contabil- el a incercat sa scoata putin personajul din sablonul in care se pare ca l-au incadrat regizorii, dar...), mi-a placut sa constat ca nu exista super-eroi ci doar oameni cu slabiciuni – in concluzie: l-am vazut, nu-mi pare rau, se potrivea cu anotimpul, dar nu cred ca l-as mai vedea.