Stop Cadru, [Cronica de Teatru si Film a denisei] Optiuni

[Mihai]

You'll never laugh as long and as loud again as long as you live! The laughs come so fast and so furious you'll wish it would end before you collapse!
Un film bun? Un spectacol de teatru interesant?

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale denisei referitoare la filmele si spectacolele de teatru pe care le-a vazut.

[denise]

Tocmai am revazut pe HBO About Schmidt. Un film pe care il voi mai vedea cu siguranta si a treia oara, a patra oara...
Excelent regizat de Alexander Payne si un adevarat recital al lui Jack Nicholson. Un film dulce-amarui, cu o infinitate de nuante.
Jack Nicholson, unul dintre cei mai versatili actori, interpreteaza de data aceasta un personaj anost, cu o existenta aproape vegetativa, a carui viata monotona e intrerupta de pensionare si de moartea subita a sotiei. E incredibil cum fata lui Nicholson reuseste sa transmita ganduri nerostite ; inconstabil - talentul lui Nicholson e coplesitor in acest film, in care nu vorbeste prea mult. Warren Schmidt (Nicholson), un om umil cu o existenta insipida trece de la delasare la durere apoi la revolta. Odata pornit la drum, in rulota sa imensa, incepe si procesul de transformare. Confident : un orfan de 6 ani din Tanzania, Ngudu, pe care Warren, in urma unui impuls neasteptat decide sa-l sponsorizeze cu 22 dolari pe luna, in timp ce privea o reclama la televizor. Scrisorile catre el dezvaluie un Schmidt necunoscut fiicei sale, sau sotiei sale, alaturi de care a trait 42 de ani. Transformarea lui Schmidt nu e spectaculoasa, el continua sa fie putin cabotin, zgarcit, legat inca cu lanturi invizibile de ticurile si existenta sa calduta, mereu in plus, mereu ridicol, incomod, stanjenit, mai ales de intalnirea cu Roberta Herzel – Kathy Bates, inegalabila in acest rol . Nu vreau sa divulg prea multe, dar conversatiile dintre cei doi sunt de-a dreptul savuroase. Pentru ca filmul are si un umor delicat de la inceput pana la sfarsit, un fel de ironie duioasa.
Dupa ce esueaza in incercarea de a-si convinge fiica sa nu se marite cu un ratat cu IQ minuscul, se pare ca Schmidt revine la marea minciuna pe care o reprezenta viata sa de pana atunci, iar discursul de la nunta e o incununare a acestei vieti false. In drum spre casa, cauta cu disperare un sens vietii sale si nu-l gaseste :
Relatively soon, I will die. Maybe in 20 years, maybe tomorrow, it doesn't matter. Once I am dead and everyone who knew me dies too, it will be as though I never existed. What difference has my life made to anyone? None that I can think of. None at all.
Si totusi …

Un film bun, cald, fara artificii, fara spectaculozitate ieftina, extrem de uman. In categoria celor obligatoriu de vazut. Nu veti regreta.


Acest topic a fost editat de denise: 12 Aug 2005, 07:06 PM