Stop Cadru, [Cronica de Teatru si Film a denisei] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Stop Cadru, [Cronica de Teatru si Film a denisei] |
16 Mar 2005, 12:41 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
You'll never laugh as long and as loud again as long as you live! The laughs come so fast and so furious you'll wish it would end before you collapse!
Un film bun? Un spectacol de teatru interesant? Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale denisei referitoare la filmele si spectacolele de teatru pe care le-a vazut. -------------------- |
|
|
17 Mar 2005, 11:17 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: MembriOffBoard Mesaje: 2.426 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.412 |
Multumesc Mihai . Mai ales pentru citatul din Chaplin… preferatul meu.
Nu stiu cat voi scrie despre piesele de teatru vazute – au fost ani cand nu ratam nici un spectacol, acum insa ajung tot mai rar. Si-mi este dor si de teatrul radiofonic. Despre filme insa… as avea ce scrie. Timp sa am. Incep cu un film din 1989, revazut de curand si pe care il voi mai vedea inca de multe ori, cu siguranta : Nouvo Cinema Paradiso. Regia: Giuseppe Tornatore Scenariu : Giuseppe Tornatore si Vanna Paolli Distributia : Philippe Noiret (Alfredo), Salvatore Cascio (Salvatore copil), Marco Leonardi, Jacques Perrin (Salvatore adult), Antonella Attili, Pupella Maggio Patru premii BAFTA in 1991 : Cel mai bun film (in alta limba decat engleza), Cel mai bun actor (Philippe Noiret), Cel mai bun rol secundar masculin (micutul Salvatore Cascio – care uneori imi aminteste de Piciul lui Charlot), Cel mai bun scenariu (Giuseppe Tornatore) Actiunea pe scurt : Un regizor celebru, la vestea mortii prietenului sau Alfredo, retraieste momentele copilariei, cand, datorita prieteniei cu proiectionistul unicului cinematograf din mica sa localitate italiana, se indragosteste pentru totdeauna de lumea magica a filmului. Prima parte, cu Salvatore copil (jucat de Salavatore Cascio – a carui mutrisoara ti se lipeste instantaneu de suflet) este de fapt partea mea preferata. Experienta copilului in vechiul cinematograf aduce cu o calatorie initiatica. De fapt, si scenele cu publicul care priveste fascinat ecranul sunt de-a dreptul memorabile. Probabil unii vor considera filmul sentimental, chiar si este, caci nu se poate sa nu trezeasca in fiecare amintirea primelor drumuri la cinematograful din cartier, cand, copil fiind, asteptai nerabdator stingerea luminilor. Poate ca intr-un fel filmul este manipulativ, dar Giuseppe Tornatore jongleaza ca un maestru cu sentimentele spectatorului, sentimente pe mai multe nivele. Filmul este cand vesel, cand dulce-amarui, cand de-a dreptul dramatic, dar permanent strabatut de o caldura profund umana, care nu se poate sa nu te atinga. PS. Muzica lui Ennio Morricone – nici nu se putea una mai potrivita -------------------- __________
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 11 May 2024 - 10:12 AM |