Jurnalul Nevrozelor Tarzii, [Jurnalul lui N.V.] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Jurnalul Nevrozelor Tarzii, [Jurnalul lui N.V.] |
27 Feb 2005, 01:07 AM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui N.V. veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
10 May 2005, 08:07 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.051 Inscris: 5 March 04 Forumist Nr.: 2.474 |
Am fost intrebata de unde pana unde resemnare… Nu voi masura resemnarea cu cotul, dar eu zic sa tot fie cam 10 luni in care mi-am dat seama ca e inutil tot acest chin, ca desi as vrea nu pot sa tin cu dintii de el si nu pot sa-l schimb oricat as incerca. De fapt eu nu ii cer sa fie ceva ce nu e, ii cer sa fie sincer cu mine si cu el si asta i-am cerut intotdeauna, si am pretentia ca in momentul in care nu este recunoscut un fapt ca fiind fals, prin cele mai banale reguli ale logicii sa fie non fals, adica adevarat. Or in momentul in care el a avut un oarecare comportament la inceput, comportament care s-a schimbat radical pe parcurs si nu isi recunoaste actualul comportament, ci il priveste ca o reactie intamplatoare intr-o situatie nefericita, continuand sa se raporteze la comportamentul initial ca si comportament de referinta, eu am pretentia sa ‘beneficiez’ (oricat de pragmatic ar suna) de respectivul comportament. Dar imi dau seama ca numai din ipocrizie isi impune sie-si acel comportament ‘ideal’, ca e incapabil sa fie sincer cu el insusi(si cu atat mai putin sa fie sincer cu mine), si nu-mi ramane decat sa ma resemnez si sa accept ca el e de fapt un altul necunscut mie, care se ascunde dupa un paravan si ca singurul care imi mai aduce aminte de el e ‘ambalajul’ : trupul si vocea, dar e un ambalaj deformat, pentru ca trupul nu mai e capabil sa faca acele gesturi pe care eu le caut iar vocea mi-e imposibil sa o constientizez, doarece o percep ca pe un mesager mincinos.
Prin resemnare nu inteleg ca ‘totul’ s-a sfarsit, ca viata nu mai are nici un sens, ca mancarea nu mai are nici un gust si alte cele…. Ceea ce s-a sfarsit (de fapt inca nu s-a terminat dar se apropie vertiginos de final) e ‘drumul’ nostru, acea ‘tranzactie sentimentala’ in care el mi-a aratat ce are de oferit, mult exagerat la inceput si din ce in ce mai diminuat pe parcurs, iar eu mi-am asumat riscul sa il cred, desi aveam rezervele mele, iar acum ma resemnez pentru ca imi dau seama ca nu e ceea ce caut si nu va putea fi transformat niciodata in ceea ce caut oricat ne-am chinui… eu, el, noi. De aici incep sa simt resemnarea care va persista deoarece sunt fascinata tot ceea ce el inseamna (adevarat sau fals, cunoscut sau necunoscut) dar sunt constienta ca nu poate fi pentru mine, oricat se chinuie sa pretinda ca e altcineva.... pentru mine a fost in aceste 10 luni absent, si pentru inca o perioada lunga de timp nu poate "semna condica". Absent (Adrian Berinde) Si-n timpul ce-a trecut doar ca sa fie, am spart oglinda-n care ne vedeam jumatea mea din cioburi de manie jumatea ta zambind lipita-n geam.. si-am sa prind un loc pe jos la trenul de noapte, ca sa fiu sigur ca maine voi fi departe ca sa uit c-am fost batran si voi renaste, intr-o lume-n care nimeni,nu ma va recunoaste.. si-n geamu-n care noaptea da cu stele mi-am revazut toti anii intreband pamantul care sta la coada vietii mele , cu poza ta ,in maini si tremurand.. -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 08:51 AM |