Prin Ochi De Copil Optiuni

[Serenity]

Fiecare din noi a avut idei pe care le credea adevarate in copilarie.. Sa ne amuzam putin amintindu-ne de bau-bau, barza si alte personaje sau ganduri care faceau ca lumea noastra sa fie fascinanta si inspaimantatoare in acelasi timp..

Eu credeam ca daca sap o groapa suficient de adanca o sa ajung in iad si o sa-l cunosc pe Scaraoski..
Credeam intr-un personaj imaginar pe nume Tâmpu, care era cand prietenul meu cel mai bun, cand un fel de bau-bau cu care ma ameninta mama si tata. Tâmpu traia sub pragul usii de la balcon si eram pur si simplu terorizata de el..
Credeam ca ceaţa este fumul de la focul pe care Baba Iarna il face in padure si ca daca inghit guma de mestecat mi se vor lipi matele.. Mai credeam ca daca voi manca iarba voi da lapte ca vacile, ca daca ma trag de par acesta-mi va creste mai repede, ca daca ma ascund sub patura nimeni nu-si va da seama ca sunt acolo si o multime de alte lucruri stupide pe care le voi scrie cand mi le voi aminti..

[Data'q]

Nu-mi aduc aminte să fi avut probleme cu bau-bau... Aveam un frate pentru aşa ceva

Şi la mine, dacă mergeam încălţat doar într-un picior mi se spunea că o să moară cineva, parcă unul din părinţi...

Fiindcă eram mofturos la mâncare mi se spunea că voi fi dat la ţigani, fiindcă sunt mai săraci şi au nevoie de copii care nu mănâncă prea mult... Într-o zi "mofturoasă", ne-am întâlnit pe stradă cu o ţigancă şi a întrebat-o mămica dacă n-are nevoie de un copil obraznic... A zis: "Da, doamnă, dă-l încoace..." sau ceva de genu', dar ştiu că prin mare spaimă am trecut atunci...

În primare, eu şi cel mai bun prieten de atunci căutam comori într-o casă părăsită din drumul nostru casă-şcoală... Găseam atârnate pe la colţul camerelor castane puse pe aţă... Cu unelte improvizate, găsite pe acolo, săpam într-un perete: găsisem o uşă ce fusese astupată şi acum îmi amintesc cum acea uşă despărţea două camere... Casa nu avea grădină, iar fereastra unde lucram noi era chiar la stradă şi de fiecare dată când trecea cineva prin dreptul ferestrei ne ascundeam, să nu fim descoperiţi .
Nu ştiau părinţii mei de ce veneam cu cămaşa prăfuită, muncită...

Şi mai era vorba (actuală şi acum): să nu ridici mâna la părinţi că va cădea...