Uf, ce-am mai ras..
Mi-am mai adus aminte vreo doua
Primii 3 ani i-am petrecut la tara unde evident ca o mare parte din timp petreceam cu gasca bunica-mii. Si bine-nteles ca s-a avut grija sa imi fie adanc infipte in cap diferite si numeroase tampenii.. La fel ca si Marcus, credeam ca in fantana salasluieste un balaur care imi va inghiti capul daca privesc apa prea insistent.. din pacate la mine efectul a fost contrar: ma opream la fiecare fantana si ma aplecam cat puteam de mult ca sa vad balaurul
Tot babele mi-au bagat in cap ca daca beau prea multa apa "fac broaste in burta" si credeam ca atunci cand mi-e foame, sunetele pe care le scoate stomacul sunt de fapt oracaielile broastelor.. Ma gandeam ca am o intreaga comunitate pe-acolo
Si mai tin minte ca eram incredibil de fascintata de inmormantarile care treceau pe soseaua de langa blocul meu. Aveam impresia ca oamenii de fapt pleaca in excursie
si imi doream cu disperare sa ma ia si pe mine cu ei.. Asa ca, impreuna cu fratele meu al carui IQ nu il depaseste cu mult pe-al meu
am inceput sa daramam zidul de langa fereastra.. Ca sa putem ajunge la inmormantare (tin sa mentionez ca stam la etajul 5)
Cand am dat de beton am lasat-o balta..
Credeam ca discurile (vinilurile) se curata cu var si, pentru a-i face o bucurie mamei de ziua ei, am curatat in felul asta cam jumatate de colectie.. Nu am inteles niciodata de ce le-a spart pe toate atunci cand a venit acasa. Cred ca de bucurie..
Cand eram mica aveam o adevarata fobie de gandaci si paianjeni. Tin minte ca de multe ori nu am putut dormi o intreaga noapte pentru ca seara zarisem o ganganie in camera. Toate astea pana in ajunul Craciunului cand teama se transforma in bucurie, pentru ca tatal meu, inspirat, mi-a spus ca toate insectele pe care le vad inaintea Craciunului sunt de fapt spionii mosului care, mai tarziu, ii vor spune daca am fost cuminte sau nu. Bine-nteles ca respectul meu pentru ele a devenit enorm si de fiecare data cand vedeam cate o goanga pe perete ma comportam exemplar