De Ce Rādem?, Ce este rāsul? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
De Ce Rādem?, Ce este rāsul? |
24 Jan 2005, 03:06 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Da, ştiu că problema s-a pus demult şi de multe ori (s-au scris şi povestiri SF celebre...), dar totuşi: Ce este rāsul? De ce ne amuzăm, ce este umorul, de ce ne vine să rādem? "De ce" īn sensul de "Care-i cauza", dar şi īn sensul de "Care sunt... chestiile de care rādem". Este adevărat că, dintre toate vieţuitoarele, numai omul se amuză? De ce? Cum a apărut rāsul la Homo sapiens? La ce serveşte el?
Eu am reflectat puţin asupra subiectului şi am cāteva observaţii: 1. Niciodată nu rādem de ceva inanimat. Ca să rādem sau să ne simţim amuzaţi trebuie ca obiectul amuzamentului nostru să fie ori o persoană (un om), ori ceva asupra căruia putem proiecta caracteristici psihice umane, ceva ce putem personifica. Īn afară de alţi oameni, putem rāde de exemplu de un animal -- dar numai dacă īl personificăm (măcar momentan), īnzestrāndu-l cu atribute psihice umane. De o piatră nu rādem. Nici de un nor, de un scaun sau de un pantof. Decāt dacă ele intră īntr-o relaţie oarecare cu omul -- şi atunci eventual rādem de fapt de acea relaţie, nu de obiectul īn sine. Mai pe scurt, pentru a rāde de ceva e nevoie de o relaţie empatică cu acel ceva: trebuie să mă pot pune īn locul acelui ceva, trebuie să fie posibilă substituţia mentală "Dacă aş fi fost eu īn locul lui..." (măcar la nivel metaforic). Cu o piatră e imposibilă relaţia empatică. Obiectul rāsului este īntotdeauna ceva compatibil cu noi īnşine (la nivel psihic). 2. Obiectul rāsului este un act sau o ipostază umană. Nu rādem de aspectul unei persoane, de diformităţile ei fizice -- decāt dacă ne imaginăm o poveste, ne imaginăm nişte acţiuni sau măcar nişte relaţii cu altceva. Pe scurt spus, rādem de un verb, nu de un substantiv. Chiar dacă uneori nu este evident, īntotdeauna putem descoperi o acţiune sau măcar o relaţie ca fiind "miezul" chestiunii de care rādem. Acţiunea/relaţia respectivă poate fi doar sugerată, poate fi implicită şi nu explicită, dar ea există cu siguranţă şi de fapt de ea rādem. [Punctele 1 şi 2 nu sunt o banalitate. Ele nu sunt general valabile, nu se regăsesc neapărat la toate trăirile umane. De exemplu, plăcerea estetică: poae fi resimţită şi vizavi de ceva inanimat; şi poate fi resimţită vizavi de obiecte statice, nu e obligatoriu să existe o acţiune, nu trebuie ca un agent să facă/gāndească ceva. O piatră poate fi frumoasă. Dar nu ne poate provoca rāsul.] 3. Rāsul este īn general contagios. (De aceea la toate sitcom-urile scenele hazlii sunt punctate de rāsete audibile...) Rezultă că rāsul are o latură socială. Observaţia asta e importantă cānd īncepem să ne gāndim la originile rāsului la Homo sapiens. 4. Rāsul este plăcut (pentru cel care rāde). Cel ce rāde doreşte să mai rādă, doreşte ca senzaţia să revină. Īn consecinţă, el īi apreciază pe cei hazlii, simpatici, hātri, pe cei ce provoacă rāsul. Aceştia au mare trecere socială, cāştigă statut social. 5. Rāsul este neplăcut (pentru cel de care se rāde). Este ca un soi de sancţiune (blāndă) -- cānd ceilalţi rād de tine e clar că ai făcut ceva inadecvat, o gafă sau ceva de care trebuie să-ţi fie (puţin) ruşine. Nu ştiu cāt ajută aceste observaţii... Şi nici nu sunt sigur că sunt corecte. Păreri? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
7 Nov 2005, 04:54 PM
Mesaj
#2
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 396 Inscris: 22 October 05 Forumist Nr.: 7.131 |
Dupa mine rasul este in primul rand un animal !
In ce priveste rasul uman, se poate diferentia intre: 1. stare de fericire, care nu este ras, mai mult un fe de zambet fericit, in care numai un prost ar putea rade in hohote 2. ras (in hohote, ha ha ha , hi hi hi, ho ho ho.) Rasul este in 90% cauzat numai de prostia oamenilor si a situatiilor in care acestia se afla. Deci fara prostia umana rasul nu prea are avea motive de a se naste... E si greu sa-mi imaginez persoane intelepte si fericite care rad in hohote ! Numai daca povestesc bancuri despre prosti sau intamplari prostesti care li s-au intamplat lor si altora. ar rade, insa intelepti nu i-as mai numi. Rasul necesita prostia umana, comedia umana deplorabila, cea care ne face sa ne simtim mai bine in acest circ, sa ne simtim superiori si fericiti pt. cateva clipe fata de ceilalti si nenorocirea din jur. Analizati 1 -2 zile un coleg sa vedeti din ce cauza rade ! Eu nu stiu pe nimeni care admira ceva frumos, un fenomen natural, o floare sau o orice lucru frumos, si rade in hohote, cel mult zambeste.... Rasul este dovada ca prostia umana este mare, si cu cat sunt mai multi prosti cu atat sunt mai multe ocazii de a povesti, cu umorul de rigoare, de prostia si intamplarile lor. Rasul din cauza unei situatii penibile care se intampla unuia, este poate singurul ras "corect"... sau din cauza povestirii unei astfel de situatiii, un ras care nu se naste din rautate si alte motive josnice. In rest se rade numai de prosti si prostii, de altii care fac pe prostii s.a.m.d. Se rade din rautate, din invidie, din infumurare, din prostie, din batjocura, din sila, din cruditate. Uitati-va in jur sa vedeti daca nu este asa ! Fara prostie si rautate s-ar cam duce si tot rasul de pe pamant si oamenii ar zimbii fericiti tot timpul si nu ar rade ca magarii unii de altii. Cu cat mai multi prosti sau cu cat mai multi sunt cei care se cred mai destepti si cu atat mai mult se rade. Radeti cat puteti de mult pe acest pamant, caci in afara pamantului nu se mai rade, tocmai ca nu mai exista nici prostie si nici rautate. Ma abtin deci sa rad.... ci doar zambesc. :-) |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 11:15 PM |