Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:De Ce Rādem?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odaia Filosofilor
Pagini: 1, 2
Amenhotep
Da, ştiu că problema s-a pus demult şi de multe ori (s-au scris şi povestiri SF celebre...), dar totuşi: Ce este rāsul? De ce ne amuzăm, ce este umorul, de ce ne vine să rādem? "De ce" īn sensul de "Care-i cauza", dar şi īn sensul de "Care sunt... chestiile de care rādem". Este adevărat că, dintre toate vieţuitoarele, numai omul se amuză? De ce? Cum a apărut rāsul la Homo sapiens? La ce serveşte el?

Eu am reflectat puţin asupra subiectului şi am cāteva observaţii:

1. Niciodată nu rādem de ceva inanimat. Ca să rādem sau să ne simţim amuzaţi trebuie ca obiectul amuzamentului nostru să fie ori o persoană (un om), ori ceva asupra căruia putem proiecta caracteristici psihice umane, ceva ce putem personifica. Īn afară de alţi oameni, putem rāde de exemplu de un animal -- dar numai dacă īl personificăm (măcar momentan), īnzestrāndu-l cu atribute psihice umane. De o piatră nu rādem. Nici de un nor, de un scaun sau de un pantof. Decāt dacă ele intră īntr-o relaţie oarecare cu omul -- şi atunci eventual rādem de fapt de acea relaţie, nu de obiectul īn sine.

Mai pe scurt, pentru a rāde de ceva e nevoie de o relaţie empatică cu acel ceva: trebuie să mă pot pune īn locul acelui ceva, trebuie să fie posibilă substituţia mentală "Dacă aş fi fost eu īn locul lui..." (măcar la nivel metaforic). Cu o piatră e imposibilă relaţia empatică. Obiectul rāsului este īntotdeauna ceva compatibil cu noi īnşine (la nivel psihic).

2. Obiectul rāsului este un act sau o ipostază umană. Nu rādem de aspectul unei persoane, de diformităţile ei fizice -- decāt dacă ne imaginăm o poveste, ne imaginăm nişte acţiuni sau măcar nişte relaţii cu altceva. Pe scurt spus, rādem de un verb, nu de un substantiv. Chiar dacă uneori nu este evident, īntotdeauna putem descoperi o acţiune sau măcar o relaţie ca fiind "miezul" chestiunii de care rādem. Acţiunea/relaţia respectivă poate fi doar sugerată, poate fi implicită şi nu explicită, dar ea există cu siguranţă şi de fapt de ea rādem.

[Punctele 1 şi 2 nu sunt o banalitate. Ele nu sunt general valabile, nu se regăsesc neapărat la toate trăirile umane. De exemplu, plăcerea estetică: poae fi resimţită şi vizavi de ceva inanimat; şi poate fi resimţită vizavi de obiecte statice, nu e obligatoriu să existe o acţiune, nu trebuie ca un agent să facă/gāndească ceva. O piatră poate fi frumoasă. Dar nu ne poate provoca rāsul.]

3. Rāsul este īn general contagios. (De aceea la toate sitcom-urile scenele hazlii sunt punctate de rāsete audibile...) Rezultă că rāsul are o latură socială. Observaţia asta e importantă cānd īncepem să ne gāndim la originile rāsului la Homo sapiens.

4. Rāsul este plăcut (pentru cel care rāde). Cel ce rāde doreşte să mai rādă, doreşte ca senzaţia să revină. Īn consecinţă, el īi apreciază pe cei hazlii, simpatici, hātri, pe cei ce provoacă rāsul. Aceştia au mare trecere socială, cāştigă statut social.

5. Rāsul este neplăcut (pentru cel de care se rāde). Este ca un soi de sancţiune (blāndă) -- cānd ceilalţi rād de tine e clar că ai făcut ceva inadecvat, o gafă sau ceva de care trebuie să-ţi fie (puţin) ruşine.

Nu ştiu cāt ajută aceste observaţii... Şi nici nu sunt sigur că sunt corecte.

Păreri?

a
contraste
Pentru mine, rasul este descarcare si implinire in acelasi timp !
DeeDee
De la psihologie stiu ca rasul e un mecanism de aparare.
Cla
Si impotriva pisalogiei e de-al devil.gif

rofl.gif
One_Last_Dance
Intru si eu timid, pe varfuri, in tacere totala sa vad de ce radeti (poate iau si eu lectii) laugh.gif
Zambesc... uneori simplitatea unei zambet este mai buna decat ceva spus sa te afli in treaba... smile.gif
Ce se intampla? Aud "hohote" de veselie...
Sunt invidiosa. Vreau sa rad cu voi. Fara ironie, fara nimic. Pur si simplu... vreau sa radem impreuna.
Nu puteam sa lipsesc tocmai eu... am o mare slabiciune pentru oamenii veseli. wink.gif

Amenhotep
QUOTE (DeeDee @ 24 Jan 2005, 06:37 PM)
De la psihologie stiu ca rasul e un mecanism de aparare.

Interesant. De apărare īmpotriva a ce? Şi cum ne apără rāsul, prin ce mecanism, ce se īntāmplă? Şi de ce nu au şi alte animale acest mecanism de apărare? (Sau au?)

a
Catalin
Amenhotep, esti sigur ca n-au si animalele? eu cred ca am vazut maimute cu simt al umorului si care chiar radeau in hohote...
Cla
Catalin, ai dreptate, maimutele rad. Ce n-o sa uit insa cat traiesc va fi un caine pe care l-am vazut razand in timp ce il gadilam... nu mi-a venit sa cred, dar asa a fost... eu ma tavaleam pe langa el de ras din cauza asta rofl.gif

One_Last_Dance, hai si razi cu noi... thumb_yello.gif flowers.gif
DeeDee
Se presupune ca razi numai cand te poti imagina in locul celui care pateste ceva in fata ta, sau intr-o situatie care iti este povestita(emaptie). De ce nu razi cand auzi ca unei persoane i s-a intamplat ceva bun?
aryana^
Iubesc sa rad..consider ca rasul este unul dintre cele mai bine medicamente posibile. In general prietenii mei sunt oameni veseli..care rad si ei la fel de mult..si ne antrenam unul pe celalalt smile.gif
Si sa nu uitam cat de bine..face o portie de ras..practic te umple de energie pozitiva si te face sa te simti mult mai bine asa ca.... hai sa radem oameni buni:) spoton.gif
Cla
Pt ca poate nu-i destul de hazliu. Dar se zambeste, nu? (daca-ti place de persoana respectiva) smile.gif
Sau poate ca ne place noua daca cineva face o gafa, calca in strachina si ne bucuram ca nu am fost noi ala... si colac peste pupaza mai si facem misto, in speranta ca face o mutra hazlie si ne mai si bucuram de asta... are de-a face cu rautate? poate un pic, intre prieteni insa nu, se face doar haz pe chestia asta, pt ca stim ca nu o s-o uitam si la fiecare ocazie o s-o amintim.
La dusmani insa e altcumva: ne bucuram de orice esec, asa cum noi suntem oameni, de-al devil.gif
secunda
De ce radam?
1. ne gadila careva acolo unde ne gadilim cand suntem gadilati biggrin.gif
2. auzim un banc si ne buseste rasul datorita neobisnuit-ului din mica povestire wink.gif
3. ne complacem in situatia data cand superiorul rade laugh.gif

De ce nu radam?
1. ne aflam intr-un loc sobru unde lumea plange blink.gif
2. ne-am ars cu cafeaua, laptele, ciorba.... devil.gif
3. filmul e prea emotionant in sensul dramei hh.gif

De ce a rade?
1. poate primul om a ras scotand sunete de genul: ra-ra-ra-dddd--heeeee.. ohyeah.gif
2. asa incep verbele cu a tongue.gif
3. ca nu se mai scrie a ride thumb_yello.gif

na... rolleyes.gif
One_Last_Dance
Multumesc, Cla... am sa tin minte. wink.gif
Daca intr-o zi ma voi trezi trista, tot ce va trebui sa fac, e sa vin aici la HAN... sa radem impreuna smile.gif
Amenhotep
QUOTE (Catalin @ 24 Jan 2005, 10:32 PM)
Amenhotep, esti sigur ca n-au si animalele? eu cred ca am vazut maimute cu simt al umorului si care chiar radeau in hohote...

Hmm... Foarte ciudat... Ciudat mi se pare nu atāt faptul că alte specii au simţul umorului, cāt faptul că vorbeşti de un mod de manifestare sonoră asemănător cu al nostru. Mie mecanismul fiziologic al rāsului, felul concret īn care omul īşi exteriorizează amuzamentul mi se pare... un accident, o īntāmplare. O convenţie, oarecum. Cam cum e cu atracţia sexuală -- ceea ce nouă ni se pare "sexy" nu e deloc neapărat să fie aşa la modul absolut, general valabil. Nu e deloc obligatoriu ca ceea ce vede păianjenul "sexy" la păienjeniţa lui să ni se pară şi nouă atrăgător.

Şi cu simţul umorului mi se pare cam la fel -- dacă el a fost "descoperit" de mai multe specii, ce motiv ar exista ca ele să aibă aceeaşi manifestare externă a amuzamentului? Īn cazul particular al gorilelor, văd o singură explicaţie: ştim că avem un strămoş comun cu gorilele şi deci pare plauzibil că acel strămoş comun era capabil să rādă şi de la el am moştenit atāt noi cāt şi gorilele această capacitate. OK, dacă-i aşa, asta nu ne ajută prea mult... Ne ajută doar să găsim o limită superioară a datei apariţiei rāsului la strămoşii noştri -- ea este sigur anterioară desprinderii gorilelor de hominizi.

a
abis
QUOTE (Amenhotep @ 24 Jan 2005, 03:06 PM)
Eu am reflectat puţin asupra subiectului şi am cāteva observaţii

Am si eu una. Ceea ce provoaca rasul este ceva inedit. Fara o anumita doza de surpriza continuta in "poanta", nimic nu provoaca rasul. Dar invers nu merge - nu orice lucru surprinzator este amuzant.

Nu stiu cat ajuta...
contraste
Legat de
QUOTE
De la psihologie stiu ca rasul e un mecanism de aparare.
.
Exista unele cluburi de ras in mai multe locuri pe glob, tocmai pentru a te relaxa psihologic.
Haideti sa infiintam unul si aici !
Amenhotep
QUOTE (abis @ 26 Jan 2005, 10:53 AM)
Ceea ce provoaca rasul este ceva inedit. Fara o anumita doza de surpriza continuta in "poanta", nimic nu provoaca rasul. Dar invers nu merge - nu orice lucru surprinzator este amuzant.

Da, ai dreptate. Dar e foarte dificil de formulat observaţia asta īncāt să fie utilă... pentru că īntr-adevăr nu orice e surprinzător e şi amuzant... Care este nota comună caracteristică acelor lucruri surprinzătoare care sunt amuzante?

Şi pe urmă, chiar e obligatoriu elementul surpriză? Mă gāndesc la nişte şcolari/tineri/oameni care joacă o farsă cuiva şi apoi rād -- pentru ei, cei care rād, nu există surpriză, ei ştiau de la bun īnceput că "victima" va cădea īn plasă. Surpriza există doar pentru "victimă"... Oare de-aia rād ei, din empatie? Pentru că se pun momentan īn pielea "victimei"? Nu sunt convins...

a
gypsyhart
Hihihi...imi amintesc de o replica dintr'un film....("Omul din Luna") in care un comediant (in film Jim Carrie) merge la un sfant si il intreaba "Care este secretul rasului?". Inteleptul sta cateva secunde fara sa spuna nimic apoi ii spune "Tacerea!". Si incepe sa rada....
Amenhotep
Eu, cānd mă gāndesc la originea rāsului, īncerc să-mi imaginez o comunitate de antropoizi. Ceva de genul triburilor care (sper că) īncă mai pot fi găsite prin jungla Amazoniană. Şi īncerc să-mi imaginez care erau motivele de rās şi amuzament ale acelor indivizi. Exclud deci caricaturile din ziare, exclud bancurile... Pentru că mă gāndesc că toate aceste chestii moderne pot fi deduse apoi uşor din "fundamentele rīsului" -- dacă reuşim să le identificăm.

Ba meg chiar mai departe īn trecut şi īncerc să-mi imaginez de ce puteau să rādă strămoşii noştri care īncă nu comunicau prin vorbire articulată. Mă gāndesc că rādeau de īntāmplări. Sau amintiri/evocări ale unor īntāmplări. Sau īntāmplări imaginare care li se conturau cumva īn minte. Evident, īntāmplări care aveau ca actori semeni de-ai lor, sau alte entităţi pe care ei le investeau (măcar metaforic, temporar) cu "spirit".

Cam aşa am īncercat să judec.

Putem merge oare mai departe pe linia asta de gāndire?... Ne ajută la rezolvarea enigmei?

a
Amenhotep
A, mi-a mai venit o idee:

Să analizăm rāsul nu doar filogenetic, ci şi ontogenetic -- la copilul mic. De ce rāde copilul foarte mic (sugarul)? Pe de-o parte, e un reflex declanşat de gādilat. Pe de altă parte, cred că la copil el exprimă o stare de satisfacţie, de bine. E un feedback pe care-l dă mamei īn privinţa stării lui (fizice şi psihice... sau mai ales psihice?). La animale īn general, puiul dă doar feedback negativ -- răcnete, scāncete şi plānsete atunci cānd ceva nu-i īn regulă. (Am dreptate?...) La om pare că există, pe lāngă starea neutră de normalitate, două semnale: cel pentru "disconfort" şi cel pentru "mă simt deosebit de bine".

Bun, deci īn lumina acestor consideraţii, rāsul pare a fi modul de semnalizare către exterior a satisfacţiei, a senzaţiei de bine (mai ales psihic?).

Legătura cu consideraţiile anterioare ar putea fi: eşecul prostesc al altcuiva ne generează, prin comparaţie, senzaţia de auto-mulţumire "Mie nu mi s-ar fi īntāmplat aşa ceva, pentru că eu sunt mai inteligent/abil/isteţ/etc." Iar semnul exterior al acestei satisfacţii este rāsul.

Hmm... Cam şubredă toată treaba... ce ziceţi?

a
abis
Nu pare subreda, dimpotriva. Cu o singura (si minora) observatie: daca animalele nu-si manifesta senzatia de multumire prin ras, au alte cai de a o transmite: torcand, de exemplu (felinele).
milimetru
Eu cred că, dincolo de aspectele particulare, rīsul e la origine o manifestare... nervoasă, de fapt anti-nervoasă. Este o detensionare a organismului de care acesta are stringentă nevoie. Iar această manifestare (ca şi plīnsul, eu văd o relaţie destul de apropiată īntre rīs şi plīns!) e "rodul" inteligenţei umane, a gīndirii. Spre deosebire de celelalte vieţuitoare, care iau viaţa īntr-un mod mult mai simplu, la nivel de instinct, omul pricepe, analizează, discerne... filozofează etc. Toate acestea, pe līngă avantaje, īi aduc şi imensul dezavantaj de a īnţelege cu luciditate cīt de grea e viaţa, cīt de complicată şi cīte probleme greu de surmontat apar. Intervin atunci frustrarea, dezamăgirea, panica, stresul şi altele de acest soi. Trebuie din cīnd īn cīnd o "descărcare" pentru reactivarea funcţiilor vitale. De la caz la caz se optează pentru plīns sau pentru rīs...
Amenhotep
QUOTE (milimetru @ 28 Jan 2005, 09:25 AM)
Este o detensionare a organismului de care acesta are stringentă nevoie.

Da, iată o altă posibilitate!

QUOTE
Iar această manifestare [...] e "rodul" inteligenţei umane, a gīndirii.

E, uite asta mi se pare că n-are cum să fie aşa. Sugarul rāde, dar are o inteligenţă mult mai scăzută decāt cea a unui cāine adult. Orice facultate a omului care este "rodul" inteligenţei sale crescute se manifestă numai la adulţi, cānd inteligenţa devine efectiv mai mare decāt a altor animale. Iată de exemplu capacitatea de a rezolva integrale -- e proprie doar omului şi se datorează inteligenţei sale crescute; dar ea se observă numai la oamenii adulţi, nu şi la sugari!

QUOTE
eu văd o relaţie destul de apropiată īntre rīs şi plīns!

Īnţeleg de ce. Ele par chestiuni... opuse, contrare, ca două feţe ale unei monede. Totuşi, mă gāndesc la un lucru: plānsul există clar şi la animale -- scheunatul cāinilor, răgetele ursoaicei dacă păţesc ceva puii ei etc. Motivele de bază pentru plāns sunt cam aceleaşi şi la om şi la animale. OK, omul a ajuns să plāngă şi din motive de carieră, impozite etc., dar totuşi motivele de bază sunt aceleaşi ca la animale: pierderea perechii sau a copiilor sau a unei rude apropiate, durerea fizică... Pe cānd la rās lucrurile par a sta foarte diferit -- acolo nu mai identificăm cauze şi manifestări comune īntre om şi animale. Rāsul pare a fi propriu doar oamenilor.

QUOTE
Spre deosebire de celelalte vieţuitoare, care iau viaţa īntr-un mod mult mai simplu, la nivel de instinct, omul pricepe, analizează, discerne... filozofează etc. Toate acestea, pe līngă avantaje, īi aduc şi imensul dezavantaj de a īnţelege cu luciditate cīt de grea e viaţa, cīt de complicată şi cīte probleme greu de surmontat apar. Intervin atunci frustrarea, dezamăgirea, panica, stresul şi altele de acest soi. Trebuie din cīnd īn cīnd o "descărcare" pentru reactivarea funcţiilor vitale. De la caz la caz se optează pentru plīns sau pentru rīs...


Păi e destul de simplu de verificat dacă īn cadrul comunităţilor umane există sau nu o corelaţie īntre nivelul de stres/panică/dezamăgire/frustrare/etc. şi frecvenţa rāsului. Nu cunosc studii, dar după intuiţia mea nişte băştinaşi necivilizaţi şi lipsiţi de griji din Hawaii rād mai mult decāt nişte funcţionari/filozofi moderni, frustraţi, panicaţi şi dezamăgiţi...

a
milimetru
Amenhotep, cred că nu m-am exprimat eu bine (dar de acum cred că te-ai obişnuit tongue.gif ), eu am privit lucrurile expuse dpdv evolutiv (dacă īmi e permis wink.gif). Cīnd spun că rīsul e rodul gīndirii mă refer la rezultatul evoluţiei umane. Sugarul e posibil deci să "beneficieze" de "munca" īnaintaşilor, pe cale genetică... La chestia pt care faci trimitere tocmai īn Hawaii ( smile.gif), la fel: privirea mea era fixată asupra unui rezultat evolutiv nu al unei stări de moment.

Īn problema cu plīnsul s-ar putea să ai dreptate... trebuie să mă mai gīndesc dacă scheunatul cīinelui īnseamnă plīns... dar s-ar putea să fie!...

ps: mai sīnt băştinaşi necivilizaţi īn Hawaii? unsure.gif
Figaro
QUOTE ("Amenhotep")

Orice facultate a omului care este "rodul" inteligen?ei sale crescute se manifest? numai la adul?i, cānd inteligen?a devine efectiv mai mare decāt a altor animale.


Oare asa sa stea lucrurile si cu ateismul? Putem considera ateismul un produs al inteligentie?

Rasul in sine este un act reflex, insa poate fi sau nu un raspuns la o reactie inteligenta. Un om poate rade la o comedie, dar poate fi stimulat artificial sa rada. Tot la fel o maimuta poate rade, insa in nici un caz nu poate constientiza o situatie comica.
Catalin
QUOTE

Tot la fel o maimuta poate rade, insa in nici un caz nu poate constientiza o situatie comica


Ce te face sa spui asta?

www.koko.org
Figaro
Koko? Nu e maimuta care a scris 18 romane care l-ar complexa pana si pe Dostoievski? E o maimuta deosebita. Scrie eseuri, poezii - a publicat 8 volume - canta la chitara si la pian. Din cate stiu a compus si o simfonie, cateva lieduri excelente, o sonata si ceva variatiuni pe o tema data.



Catalin
Nu, dar glume a facut. Si de aceea te intrebam pe ce te bazezi cand spui ca nu poate constientiza o situatie comica.
gypsyhart
Rasul cel mai sanatos vine de dincolo de minte...de ganduri. In functie de profunzimea acestei "pauze" rezulta si profunzimea rasului. Copiii mici au un ras sanatos tocmai pentru ca in cazul lor aceste pauze sunt mai "lungi" decat gandurile. Pauzele insa nu sunt rodul nimanui. Eventual se poate spune ca rasul unui intelept este mai profund decat cel al unui copil pentru ca primul si'a depasit mintea , pe cand al doilea inca nu a cunoscut'o.....

jet li
Radem cand unul se impiedica de ceva si cade de exemplu, pentur ca "e de-al nostru",pentru ca nu ne este superior, pentru ca suntem in aceasi oala cu el, si intr-un fel il iubim. Mai sunt si alte motive de ras cand unii prosti rad de necazul altuia, " hahaha ce credea el ca asa merge ? bine a patit !"
Amenhotep
QUOTE (Figaro @ 28 Jan 2005, 01:26 PM)
Koko? Nu e maimuta care a scris 18 romane care l-ar complexa pana si pe Dostoievski? E o maimuta deosebita. Scrie eseuri, poezii - a publicat 8 volume - canta la chitara si la pian. Din cate stiu a compus si o simfonie, cateva lieduri excelente, o sonata si ceva variatiuni pe o tema data.

Am urmat sugestia lui Cătălin şi am vizitat www.koko.org. Şi am descoperit că īntr-adevăr gorilele pot să manifeste simţul umorului şi să rādă.

Nu, gorilele nu pot scrie romane mai bune decāt Dostoievski, nu scriu eseuri sau poezii, nu cāntă la chitară sau la pian şi nici nu compun muzică. Nu sunt lipsite de păr pe corp, nu au īnălţimea omului şi nici nu au pielea deschisă la culoare. Īntre oameni şi gorile sunt multe diferenţe, īn multe privinţe.

Dar noi aici vorbeam despre umor şi rās. Ce relevanţă au toate chestiunile pe care le īnşiri tu, Figaro?

Oricum, Cătălin m-a convins că mai există şi alte specii (rude relativ apropiate cu Homo sapiens) care au umor şi pot rāde. (Abis, īn pagina la care-am făcut trimitere se spune ceva şi despre manifestarea amuzamentului prin tors -- ai avut dreptate!)

Foarte interesant mi se pare să vedem dacă manifestările relatate īn acea pagină pot fi explicate prin teoria pe care-am enunţat-o mai devreme.

a
OMU'BUN
Umorul cred ca tine intotdeauna de doua aspecte: convingerea cu care este transmis un mesaj relativ comic - pe de o parte si cel care accepta in imaginatia sa acel mesaj ca fiind cu adevarat comic sau doar un pic amuzant, pe de alta parte. Am observat cu totii ca acelasi banc spus de persoane diferite poate atinge sau nu maximum de amuzament transmis de mesajul bancului. Pentru ca si aici este nevoie de un anumit har cu care omul este dotat de Mama Natura. Trist este faptul ca, avansand in varsta, radem din ce in ce mai putin, iar ceea ce ne amuza teribil candva, mai tarziu sa ni se para tragic. Oare omul nu-si mai poate imagina o situatie comica, sau trece inainte de toate informatia prin filtrul rational, iar concluzia... il lasa rece? Imi amintesc cum cu ani in urma, la chefuri, unde buna dispozitie era pe primul plan, rasul lua o asa amploare incat ni se parea ca ne sufocam. Incet-incet, aceste ocazii au devenit din ce in ce mai rare pana ce au disparut de tot. Si astazi mai rad cu pofta la un film sau la un banc, dar parca e altfel. Oricum nu mai sunt demult dispus sa ma manifest cu aceeasi detasare ca la 20 de ani, si parca mi-e rusine de bancurile, poeziile sau melodiile pentru care unii ajungeau sa iasa din incapere ca o solutie sa scape de ras. Pentru fiecare ciclu de viata exista momente propice: visarea deschide si inchide ochii fiecarui muritor. Diferenta este ca la nou nascuti se manifesta prin ceea ce mintea lor isi poate imagina in raport cu viata si mediul inconjurator, iar la batrani prin ceea ce mintea lor isi aminteste legat de viata sau mediul inconjurator. Celelalte se succed pe rand: acumularea de informatii, exuberanta, dragostea, egoismul/prietenia, respectul, necesitatea, durerea, neputinta, impacarea cu sine si cu cei din jur!...
De ce radem? Fiindca filmul care ni se deruleaza in minte ne creeaza situatii comice la care noi suntem doar spectatori. Ciudat este faptul ca se intampla destul de des sa radem de pataniile extrem de triste ale unora, care insa povestesc foarte degajati despre momente de groaza si panica prin care au trecut si cand ar fi putut foarte bine sa fi murit de cateva ori!... Cine nu l-a citit pe Sven Hassel? Rasul probabil are si ceva sadic la origini!... sad.gif
Oiski-Poiski
Sa luam de exemplu mai multe persoane la un loc si o situatie foarte comica.De ce nu pot rade cu totii la fel de bine ? Eu am descoperit de-a lungul timpului ca oricat ar fi un lucru de comic exista cu adevarat oameni la care aceasta situatie comica nu le aduce nici macar un zambet pe buze. sad.gif Si mai cred ca tine de fantezia si imaginatia fiecaruia cat de mult poate sa rada.Daca cineva incepe sa-mi povesteasca ceva eu incep imediat sa-mi inchipui povestea.Personajele prind viata, au chipuri , chiar daca imi sunt necunoscute , totul are culoare .
Cand va citesc pe voi pe aici imi inchipui cum aratati si ce fel de oameni sunteti si ma bucur ca existati ca sa-i puteti inlocui mwah1.gif pe cei care nu pot sa rada.
Amenhotep
QUOTE (OMU'BUN @ 30 Jan 2005, 03:10 AM)
De ce radem? Fiindca filmul care ni se deruleaza in minte ne creeaza situatii comice la care noi suntem doar spectatori.

OMU'BUN, cred că a explica rāsul prin "comic" este la fel cu a explica arderea prin "flacără". Īntrebarea topicului se referă la rās, haz, umor, amuzament, comic etc. Dacă ştim dinainte ce-i aia "comic", nu mai avem nevoie să aflăm explicaţia rāsului. Dacă nu ştim dinainte ce-ai aia "comic", atunci degeaba aflăm că "rādem datorită situaţiilor comice". Īn fond, ce īnseamnă "comic"? Īnseamnă "amuzant, care provoacă rāsul", deci ne īnvārtim īn cerc. Asta-i doar iluzia unei explicaţii...

Sau poate că n-am īnţeles eu bine care-i propunerea ta de explicaţie pentru fenomenul rās (haz, umor, amuzament, comic etc.)...

a
alfa
Rasul poate fi si o perfecta deghizare. De exemplu daca razi ca prostu poti trece cu multa usurinta neobservat, nu esti luat in calcul si poti ramane linistit in carapacea ta. Cea mai inteligenta forma de a rade e sa razi ca prostu din orice si fara motiv. Ador sa rad in felul asta.
Pe langa situatiile comice care de cele mai multe ori sunt starnite de accidente, usoare dereglari si neconcordante, exista rasul artificial, cel starnit cu buna stiinta si urmarit ca scop. Astfel o sursa de bunadispozitie poate fi si modul in care saluti. De exemplu vine un prieten si te saluta: Ce mai faci ba handicapatule, drogatule, idiotule! Deja s-a creat un aer de familiaritate caruia nu i se poate raspunde decat la fel pe un ton vesel si relaxat: Bine ma nemernicule, tembelule, dobitocule! In felul asta se depaseste si orice urma de nedisponibilitate pentru prieteni si deja putem vorbi de un prim pas catre bucuria de a fi impreuna cu ei.
exergy33
De risul din toata inima oare nu a auzit nimeni de pe acest forum ?



Amenhotep
Err... Adică sugerezi că răspunsul la īntrebarea "De ce rādem?" ar fi "Din cauza unei afecţiuni la nivelul īntregului cord"? biggrin.gif

a
alfa
Ba da exergy. Eu rad din toata inima. Chiar sunt o persoana aparent mult prea vesela. In plus poti sa razi din toata inima si sa razi ca prostu. Se incadreaza in ce-am spus mai sus.
mothman
Cred ca rolul rasului este cel de detensionare, in primul rand. Cand radem ne eliberam de stres, uitam de necazuri s.a.m.d. Cu cat radem mai mult, cu atat mai bine, zic eu. Si eu ma numar printre cei cu un foarte dezvoltat simt al umorului, si ma mandresc cu asta smile.gif
exergy33
Nu de mult am citit o stire care spunea ca savantii de la nu stiu ce universitate au stabilit ca (virgula ), copii rid chiar inainte sa vada lumina zilei.
Ma intreb ce motiv de ris o fi gasind ei , stind acolo inghesuiti in pintecele mamei lor !?! unsure.gif
contraste
Pai cred ca rad...din toata inima mititetii acolo in pantece cand le ghioraie matele mamelor...
Na, ca rad si eu acum de idee! (Din toata inima !)
exergy33
Contraste

Buna ! tongue.gif (am vazut ca esti foarte activa la Culturalia , mi-ai luat inainte cu raspunsul pentru lanolina..).

Sa revenim la ris !

De multe ori gasim motive de ris din te miri ce , insa uneori cele mai reusite bancuri sau comedii nu ne amuza deloc.
Cred ca mecanismul declansarii risului este legat atit de starea de spirit cit si de intelect.

De multe ori, chiar in zilele cind toate par sa ne mearga prost , risul asemenea unei energii ascunse izbucneste din noi.

exergy33

contraste
Buna seara exergy33 !
A fost o intamplare la Culturalia ca am fost on-line si nu am avut altceva de facut, asa ca m-am relaxat un picut !
Acum incerc sa faca fata la raspunsurile din e-mail, si drept sa-ti spun, m-am plictisit.
I-a gasit pe toti scrisul in duminica asta...
Am luat o pauza, vad ce s-a mai postat pe han, si daca voi maaai avea chef, vad eu...
In ceea ce priveste
QUOTE
De multe ori, chiar in zilele cind toate par sa ne mearga prost , risul asemenea unei energii ascunse izbucneste din noi.
,
acesta este scutul protector psihologic.
Ar fi bine sa il avem mai des...
Sunt niste procese declansatorii, care protejeaza individul.
mutulica
am citit de curind ca starile de tensiune, anxietate, ris, sau alte expresii ale sentimentelor au directa legatura cu starea de tensiune sau de-tensiune a muschilor nostrii...
cred ca asa se explica si diferenta intre risul din toata inima, cel nervos de descarcare, etc... inclusiv umorul acid si risul aferent care arata o stare de incordare a unei persoane aflata tot timpul in garda
aburelius
am mutat postul pe threadul http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...15&#entry378198
Grabillion
Dupa mine rasul este in primul rand un animal !

In ce priveste rasul uman, se poate diferentia intre:

1. stare de fericire, care nu este ras, mai mult un fe de zambet fericit, in care numai un prost ar putea rade in hohote
2. ras (in hohote, ha ha ha , hi hi hi, ho ho ho.)

Rasul este in 90% cauzat numai de prostia oamenilor si a situatiilor in care acestia se afla.

Deci fara prostia umana rasul nu prea are avea motive de a se naste...

E si greu sa-mi imaginez persoane intelepte si fericite care rad in hohote !
Numai daca povestesc bancuri despre prosti sau intamplari prostesti care li s-au intamplat lor si altora. ar rade,
insa intelepti nu i-as mai numi.

Rasul necesita prostia umana, comedia umana deplorabila, cea care ne face sa ne simtim mai bine
in acest circ, sa ne simtim superiori si fericiti pt. cateva clipe fata de ceilalti si nenorocirea din jur.
Analizati 1 -2 zile un coleg sa vedeti din ce cauza rade !

Eu nu stiu pe nimeni care admira ceva frumos, un fenomen natural, o floare sau o orice lucru frumos, si rade in hohote, cel mult zambeste....
Rasul este dovada ca prostia umana este mare, si cu cat sunt mai multi prosti cu atat sunt mai
multe ocazii de a povesti, cu umorul de rigoare, de prostia si intamplarile lor.

Rasul din cauza unei situatii penibile care se intampla unuia, este poate singurul ras "corect"... sau din cauza povestirii unei astfel de situatiii, un ras care nu se naste din rautate si alte motive josnice.

In rest se rade numai de prosti si prostii, de altii care fac pe prostii s.a.m.d.
Se rade din rautate, din invidie, din infumurare, din prostie, din batjocura, din sila, din cruditate.
Uitati-va in jur sa vedeti daca nu este asa !

Fara prostie si rautate s-ar cam duce si tot rasul de pe pamant si oamenii ar zimbii fericiti tot timpul si
nu ar rade ca magarii unii de altii.

Cu cat mai multi prosti sau cu cat mai multi sunt cei care se cred mai destepti si cu atat mai mult se rade.
Radeti cat puteti de mult pe acest pamant, caci in afara pamantului nu se mai rade, tocmai
ca nu mai exista nici prostie si nici rautate.

Ma abtin deci sa rad.... ci doar zambesc. :-)

calfa
QUOTE (Grabillion @ 7 Nov 2005, 05:54 PM)
Dupa mine rasul este in primul rand un animal !

rofl.gif Oameni buni, scuze daca ma considerati off topic, dar asa imi vine sa rad. rofl.gif (exemplu de ras produs de umorul involuntar)

Excelent exemplul de umor involuntar, Grabillon ! thumb_yello.gif Sper ca era involuntar. cool.gif Dar aici e vorba despre ras. Putem discuta despre umor si psihologia lui la ... Umorul Si Experientele Asociate (Psihologia Umorului).
mutulica
QUOTE
E si greu sa-mi imaginez persoane intelepte si fericite care rad in hohote !

saracutii... tare or mai fi tristi si frustrati...
Grabillion
"Mai bine sa taci si sa pari prost decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice dubiu !!!"

Nu stiu de ce nu-ti respecti motto-ul ?
Felina
Bai Mutulica, dupa ce ca esti virgin, te mai si contrazici... rofl.gif

Sa vedem daca esti perspicace: cui ii e adresata intrebarea de mai sus?
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.