Esti In Pericol Optiuni

[gio19ro]

Daca ceea ce scrie mai jos e adevarat, atunci ti se poate intampla si tie. Practic se poate intampla oricui deranjeaza pe cei ce au puterea politica.

Human Rights Watch" trage un semnal de alarma


Drepturile omului, periclitate de "modelul american"
"Repetatele abuzuri si incalcari ale drepturilor omului comise, in ultimii ani, de Statele Unite constituie un exemplu negativ pentru comunitatea internationala si un pretext pentru teroristi, se arata in raportul anual al prestigioasei organizatii "Human Rights Watch". Documentul, dat publicitatii la 13 ianuarie, ataca in termeni foarte duri politica Administratiei Bush. "Tortura si tratamentele degradante aplicate prizonierilor din Irak, Afganistan, sau de la Guantanamo au subminat credibilitatea SUA ca aparator al drepturilor omului si ca opozant al terorismului", se arata in raport. Pierderea "autoritatii morale" a Americii este, in opinia autorilor, extrem de primejdioasa in epoca sangeroasa pe care o traversam, "in mijlocul unei adevarate epidemii de atentate sinucigase, decapitari si atacuri asupra civililor si necombatantilor". Acum mai mult ca oricand sunt necesare reperele culturii democratice, se arata in raportul Human Rights Watch. Marea democratie americana a incetat insa sa mai fie modelul de urmat: "Guvernul Statelor Unite este din ce in ce mai putin capabil sa promoveze justitia in afara granitelor sale, de vreme ce nu doreste sa o vada la sine acasa".


O politica imorala si contraproductiva
Siguranta nationala si razboiul impotriva terorismului nu pot in nici un caz justifica incalcarea drepturilor omului, sunt de parere expertii de la "Human Rights Watch". O asemenea strategie nu este numai imorala, ci si contraproductiva. Raportul anual al organizatiei explica: "Atunci cand Statele Unite ignora drepturile omului, submineaza insasi cultura drepturilor omului, sabotand astfel unul dintre cele mai importante instrumente de descurajare a potentialilor teroristi. In schimb, abuzurile americane au furnizat teroristilor un nou argument pentru a racola adepti, fotografiile de la Abu Ghraib devenind adevarate postere de recrutare."

Aceasta "coborare a standardelor" se resimte deja pe plan international. "Human Rights Watch" atrage atentia ca multe state s-au grabit sa invoce "modelul american" pentru a-si justifica propriile masuri nedemocratice. Egiptul si-a aparat decizia de a prelungi valabilitatea unor masuri "de urgenta", declarand ca acestea se inscriu in linia legislatiei anti-teroriste din Statele Unite. Malaezia aminteste de situatia de la Guantanamo ori de cate ori i se reproseaza detinerea unor suspecti, pe termen nelimitat, fara proces. Rusia invoca abuzurile de la Abu Ghraib pentru a promova teoria ca ororile din Cecenia sunt exclusiv opera catorva soldati descreierati.

Aceasta primejdioasa erodare a drepturilor omului a inceput sa contamineze chiar si Uniunea Europeana, avertizeaza "Human Rights Watch". Semnalele cele mai alarmante au fost inregistrate in Marea Britanie. Guvernul lui Tony Blair, principalul aliat al lui Bush in razboiul impotriva terorismului, refuza sa interzica folosirea marturiilor smulse prin tortura in cadrul instantelor de judecata. "Principii fundamentale ale legislatiei internationale au fost date la o parte in Marea Britanie", a comentat, pentru cotidianul "The Guardian", Steve Crawshaw, directorul filialei din Londra al organizatiei "Human Rights Watch".


Inchisori secrete si detinuti fantoma
Abuzurile provocate de "razboiul impotriva terorismului" nu se limiteaza doar la anumite zone geografice "fierbinti" si nu sunt rezervate numai cetatenilor unor state musulmane. Doua cazuri extrem de ingrijoratoare au alertat opinia publica si organizatiile pentru drepturile omului cu privire la operatiunile clandestine ale serviciilor secrete americane. Operatiuni care se pot desfasura oriunde pe glob si care sunt menite, in mod clar, sa eludeze toate "protectiile legale" acordate suspectilor in statele civilizate. Tot mai multe marturii vorbesc despre existenta unor centre secrete de detentie operate de americani in diferite tari cunoscute tocmai pentru gravele incalcari ale drepturilor omului.

Fostul director al CIA, George Tenet, a declarat in fata Comisiei pentru investigarea evenimentelor de la 11 septembrie ca Statele Unite au rapit, chiar inainte de aceasta tragedie, peste 70 de cetateni straini considerati teroristi. Cotidianul "Washington Post" a estimat la circa 9000 numarul de persoane detinute in prezent de americani in inchisori din afara granitelor SUA. O parte dintre aceste centre de detentie sunt cunoscute (ca Abu Ghraib din Irak), alte sunt operate, insa, in secret de Pentagon, CIA sau alte organizatii. Estimarea din "Washington Post" nu include insa si detinutii predati unor "terti", care lucreaza, insa, in chip de "subcontractori" pentru americani. Anul trecut a facut valva cazul unui cetatean canadian de origine araba care a fost retinut in Statele Unite si expediat -abuziv- intr-o puscarie din Orientul mijlociu, unde a indurat luni de zile de tortura si umilinte. In cele din urma s-a dovedit ca fusese vorba de o "confuzie" si, la presiunile guvernului canadian, a fost in cele din urma eliberat. Drama sa nu este, insa, singulara. Presa vest-europeana a descoperit recent un caz si mai incredibil. Cel al unui cetatean german de origine libaneza care sustine ca a fost rapit ziua in amiaza mare, pentru a fi interogat, mai intai in capitala Macedoniei, apoi intr-o inchisoare din Afganistan.


Rapit la granita cu Macedonia
Timp de cinci luni, Khaled el-Masri a fost dat disparut. Barbatul, in varsta de 41 de ani, locuia in Germania de peste doua decenii. In urma cu 10 ani primise si cetatenia. Locuia in localitatea Ulm impreuna cu sotia si cei cinci copii. In decembrie 2003, a hotarat sa-si ofere de sarbatori o excursie in Macedonia. Auzise ca acolo totul era foarte ieftin si se gandea probabil sa faca vreun chilipir. S-a urcat intr-un autocar si a pornit la drum. Era ajunul Anului Nou, cand el-Masri a ajuns la granita. De aici incolo, relatarea sa seamana cu un scenariu kafkian. Barbatul povesteste ca a fost retinut de politia macedoneana. "Nu mi-a fost frica, am fost convins ca este vorba despre o confuzie", isi aminteste Khaled el-Masri. A fost perchezitionat si interogat cu privire la eventualele sale legaturi cu organizatii islamice. Cateva ore mai tarziu, a fost urcat intr-o masina si dus intr-un oras, despre care presupune ca era Skopje. A fost inchis intr-o camera de hotel in care si-a petrecut urmatoarele 23 de zile. Anchetatorii sai erau macedoneni imbracati in civil. Acestia vroiau sa afle informatii despre legaturile lui el-Masri cu organizatii islamice si despre moscheea pe care o frecventa la Ulm. Il acuzau ca pasaportul sau e fals, ca in realitate este egiptean si ca a fost pregatit intr-o tabara de instructie din Jalalabad. La un moment dat, i s-a cerut sa semneze o declaratie prin care recunostea ca este membru Al-Queda, promitandu-i-se in schimb ca va fi imediat trimis inapoi in Germania. "Am refuzat, desigur", isi aminteste el-Masri, adaugand: "Ar fi fost curata sinucidere sa semnez asa ceva".

In ziua de 23 ianuarie 2004, el-Masri a fost incatusat, legat la ochi si urcat intr-o masina. I s-a zis ca pleaca spre Germania. A fost dat jos in apropierea unui aeroport. Putea auzi zgomotul avioanelor. Prinsese deja speranta. A fost condus intr-o incapere si i s-a spus ca trebuie sa se supuna unui examen medical. Continua sa fie legat la ochi. El-Masri povesteste cosmarul care a urmat: "Am auzit usa inchizandu-se. Apoi au inceput sa ma loveasca din toate partile, cu mainile si cu picioarele. Mi-au sfasiat hainele, cu foarfeci sau poate cu cutite. In tacere. M-am gandit atunci ca ma bateau ca sa ma umileasca, sa ma inspaimante, ca sa nu povestesc ce mi se intamplase. M-au dezbracat pana la piele. Cand au incercat sa-mi dea jos pantalonii m-am impotrivit, asa ca m-au batut din nou. Cand eram gol pusca, am auzit zgomotul unui aparat de fotografiat."


Calvarul din Afganistan
Khaled el-Masri se insela. Calatoria sa a continuat, dar destinatia nu era Germania. A fost legat fedeles, i s-a facut o injectie si a fost aruncat intr-un avion. Nu, nu intr-unul de linie. Era deja intr-o stare de semi-inconstienta cand au decolat. Isi aminteste ca prin vis de o a doua injectie, apoi de zgomotele aterizarii. Stie ca la destinatie a fost zvarlit in portbagajul unei masini. Cand s-a trezit de-a binelea se afla intr-o celula insalubra si i se scoteau catusele de la maini si de la picioare. A fost socat cand i-a vazut pe gardieni, imbracati in vesminte traditionale afgane. Pe pereti erau scrijelite cuvinte in grafie araba, dar intr-o alta limba. Se afla in Afganistan. A ramas aici timp de patru luni.

El Masri a inteles curand ca inchisoarea, desi afgana, era in realitate operata de americani. Anchetatorul sau - care purta intotdeauna o masca pe figura - vorbea englezeste si avea un translator palestinian. In timpul primului interogatoriu a fost fotografiat si i s-a luat o proba de sange. Suspectul a cerut niste apa potabila, cea din celula fiind de nebaut. "Nu este problema noastra, este problema afganilor", i-ar fi raspuns americanul. El-Masri isi aminteste ca atunci s-a revoltat: "Afganistanul nu are avioane cu care sa rapeasca oameni din Europa si sa-i aduca aici, asa ca nu este problema afganilor!"

Interogatoriile s-au succedat, de multe ori desfasurandu-se in prezenta a cate sapte-opt barbati, cu cagule negre, care ascultau in tacere, asezati pe scaune. I s-a adus un anchetator care vorbea araba, cu accent din sudul Libanului. "Stii unde te afli?", l-a intrebat acesta. "Da, la Kabul", a raspuns el-Masri. Replica anchetatorului i-a confirmat cele mai negre temeri: "Este o tara unde nu exista legi. Si nimeni nu stie ca te afli aici. Intelegi ce inseamna asta?"

La circa o luna de la sosirea sa in Afganistan, Khaled el-Masri a fost adus in fata a doi americani. Acestia aveau chipurile descoperite. Unuia i se spunea "Doctorul", celuilalt "Seful" ("the Boss"). I-au pus aceleasi intrebari cu privire la identitatea sa.

In luna martie 2004, el-Masri a intrat in greva foamei. In cea de-a 27-a zi de infometare, a fost condus, din nou, in fata celor doi americani, care erau, de data aceasta, insotiti si de un oficial afgan. In pragul isteriei, detinutul i-a implorat sa-l ajute, sa-l judece daca vor in Statele Unite, dar sa-l lase sa contacteze autoritatile germane. "Seful" i-a spus ca trebuie sa obtina permisiunea Washingtonului, dar parea clar enervat. "N-ar trebui sa fie aici", i-ar fi spus el "Doctorului". El-Masri a avut impresia ca nici acesta nu il considera vinovat. Totusi, a fost dus inapoi in celula si a continuat greva foamei. Conditiile de detentie s-au mai imbunatatit, insa sanatatea sa se deteriora alarmant. In cea de-a 37 zi de infometare a fost alimentat fortat, printr-un tub introdus prin nas. Americanii i-au adus apa proaspata si i-au promis ca in trei saptamani va fi eliberat. Detinutul a renuntat la greva foamei.

In mai 2004, Khaled el-Masri - cu catuse la maini si legat la ochi - a fost din nou urcat la bordul unui avion. Cand s-a trezit dintr-un alt somn indus artificial, se afla, singur, la marginea unui drum de munte. Avea langa el valijoara cu care plecase de acasa, din Ulm, cu cinci luni inainte. In buzunar si-a gasit pasaportul. O patrula formata din trei barbati inarmati cu Kalasnikovuri s-a oprit langa el. El-Masri a intrebat unde se afla. Intr-o engleza stalcita, soldatii i-au spus ca este in Albania, in imediata apropiere a granitei cu Serbia si Macedonia.

Cand a ajuns, in sarsit la Ulm, Khaled el-Masri a aflat ca, intre timp, familia lui se intorsese in Liban. Il crezusera mort. Acum s-au intors cu totii in Germania si cer sa li se faca dreptate.

Deocamdata, relatarile lui el-Masri nu au putut fi coroborate din alte surse. Autoritatile germane au demarat insa o ampla investigatie si par sa ia lucrurile foarte in serios. In prima faza, anchetatorii incearca sa stabileasca daca el-Masri a fost sau nu in Afganistan in perioada respectiva. Pentru aceasta au prelevat cateva suvite de par, care urmeaza sa fie analizate radio-izotopic. Analiza ar trebui sa poata identifica tara in care s-a aflat un anumit individ, in functie de hrana si apa consumate. Desigur, acesta este numai primul pas al anchetei. Autoritatile americane, contactate de Berlin inca din toamna trecuta, nu au dat deocamdata nici un raspuns.


-----------------------------------------------------------------------------------------------------Miruna MUNTEANU

http://www.ziua.net/display.php?id=1895&data=2005-01-22

Acest topic a fost editat de gio19ro: 22 Jan 2005, 10:25 AM