Terorismul, Viitoare Politica Universala? Optiuni

[nefertiti-old]

Atacurile teroriste de tot felul se inmultesc pe zi ce trece si acopera din ce in ce mai multe zone ale lumii. Din pacate, pana acum nu exista o solutie pentru a stopa acest fenomen care, spre deosebire de alt tip de "razboaie", face predominant victime in randul celor care nu sunt implicati de nici o parte a combatantilor. Tot mai multi oameni mor nevinovati, in numele unor politici absurde. Cineva imi spunea zilele trecute ca ii intelegepe teroristi, ca actiunile lor sunt justificate de diverse nedreptati, ca terorismul este "ultima solutie". Haideti sa discutam despre acest aspect: justificarea terorismului, care tinde sa devina politica universala.

[cactus]

Asta-i din ZIUA de azi...straniu, dar pare sa fie adevarat:

EDITORIAL - Luni, 13 septembrie 2004

Terorismul, marile puteri si teoriile conspirationiste

Dan pavel
Modul in care au reactionat SUA si Rusia fata de atacurile teroriste din ultimii patru ani arata enorma deosebire dintre regimul democratic liberal si regimul pseudodemocratic. Faptul ca marile puteri ale lumii, supraputerea americana si fosta supraputere sovietica, colaboreaza in lupta contra terorismului international fundamentalist islamic creeaza impresia disparitiei deosebirilor dintre ele. Antiamericanii din lumea intreaga (inclusiv Romania) chiar au afirmat ca intre cele doua mari puteri nu ar exista deosebiri, fiind state cu tendinte totalitare. Pornindu-se de la abuzurile comise de anumiti soldatoi batuti in cap din inchisorile irakiene sau de la tratamentul criminalilor inchisi la Guantanamo, s-a afirmat ca deja America traieste intr-un cosmar orwellian, ca in romanul "1984". Implinirea celor trei ani de la abominabilele atacuri teroriste din 11 septembrie 2001, precum si recentul atac din Beslan, sudul Rusiei, incununarea unei serii de grave atacuri, reprezinta un prilej suplimentar pentru a compara cele doua supraputeri si regimurile lor politice.

Recent publicatul raport "final" parlamentar bipartizan (republican si democrat) privind atacurile teroriste impotriva SUA arata marile deosebiri fata de pretinsa Rusie democratica. In ciuda a numeroase semne de intrebare, dar care sunt legate de ineficienta unor agentii traditionale sau de ezitarile unor lideri politici americani, recentul raport este de fapt o analiza institutionala a democratiei americane. Este o vasta autoanaliza, care cuprinde componentele de politica interna si internationala, de la agentiile din aparare si "intelligence" (pe care diletantii continua sa-l traduca prin termenul inadecvat de "spionaj") pana la factorii decizionali de la nivel legislativ, executiv, chiar juridic. Peste 2,5 milioane de pagini de documente, interviuri cu peste 1000 de persoane, o analiza a unui imens corpus de date, cateva mii de note de subsol, o imensa bibliografie de cercetare si analitica (din partea agentiilor de intelligence), concura la diagnosticarea imensului esec al supraputerii democratice in prevenirea unei crime in masa anuntate. Cine incearca sa afle insa de la rusi adevarul despre atentatele din 1999 (blocurile din Moscova), 2002 (Teatrul Dubrovka din Moscova) sau recent la scoala din Beslan (Osetia de Nord), nu va avea niciodata un asemenea raport din partea autoritatilor de la Kremlin. Dimpotriva, daca iei in considerare dezvaluirile senzationale facute de defectori rusi din serviciile secrete sau ale magnatului Boris Berezovski (un alt tip de defector) nu poti sa nu te gandesti ca este ceva putred in Rusia.

In mintile aprinse ale celor care privesc lumea doar din perspectiva teoriilor conspirationiste, nu ar exista nici o deosebire intre "pregatirea" atentatelor din Rusia de catre GRU sau FSB si "premeditarea" atentatelor din SUA de catre CIA sau MOSSAD sau serviciile secrete militare americane. Ca si cum teroristii fundamentalisti islamici nici nu ar exista, ca si cum ei nici nu si-ar fi anuntat cu multi ani in urma intentiile. Revistele senzationaliste si site-urile islamiste sunt pline de asemenea scenarii, pe care presa de scandal din tara noastra le preia fara probleme. De pilda, in fituica de presa "Romania Mare" (din perioada premergatoare consilierii lui Corneliu Vadim Tudor de catre Eyal Arad) aparea un articol tradus din presa araba, care mergea pe teoria "certa" ca cu cateva zile inainte de atentatele de la World Trade Center, toti evreii americani sau israelieni ar fi fost avertizati sa nu mearga la serviciu in ziua respectiva si nici macar in vizita. Morbul suspiciunii a reaparut in Romania la comemorarea celor trei ani de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001. In ciuda numeroaselor studii, articole, carti si rapoarte americane cu privire la modul in care s-au luat deciziile cu privire la atacarea Irakului, in Romania si in alte paradisuri ale antiamericanismului continua sa apara articole si opinii ale conspirationistilor, care cred ca totul a fost o "facatura" a presedintelui Bush si a consilierilor sai. Tot mai exista oameni care cred in axioma idioata "petrolul decide totul" in politica americana sau mondiala (un marxism vulgarizant, o varianta a determinismului economic). Nu sunt mari deosebiri intre delirul interpretativ al lui Vadim Tudor si sentimentele antiamericane, antimulticulturaliste ale intelectualilor bastinasi reactionari. Este greu de inteles de ce asemenea oameni accepta sa faca parte din NATO, mecanismul international de securitate creat de americani in timpul Razboiului Rece si mentinut tot de ei dupa caderea comunismului. Daca "maskirovka" americaneasca este atat de blamabila, pentru ce mai accepta cei care se considera reprezentantii unei comunitati morale sa mai faca parte dintr-un organism chipurile profund imoral, criminal?

Chiar daca sunt multe semne de intrebare cu privire la atentatele din Rusia si la modul in care autoritatile de acolo s-au comportat, chiar daca fenomene asemanatoare se petrec la granita cu Romania, in partea transnistreana a Republicii Moldova, nu prea am vazut ingrijorarea cercurilor nationaliste sau pretins democratice autohtone. A avea insa indoieli nu echivaleaza cu a aduce dovezi clare. Ipotezele conspirationiste sunt chiar mai greu de sustinut decat ipotezele idioteniei conducatorilor politici si ineficientei sistemelor militare, de securitate. Cu cat evenimentele se petrec mai departe, cu cat o realitate factuala este mai greu de urmarit, cu cat o cultura politica ne este mai straina, cu atat mai puternice sunt credintele conspirativiste. Din cauza cecitatii morale si intelectuale, oamenii nu mai vad ca sunt atacate in egala masura crestinismul occidental si cel oriental (dar si alte spatii culturale, din India pana in Israel, din vestul Chinei pana in Bali), iar atacurile vin din aceeasi directie. Pare ca nici nu mai conteaza deosebirile de regim politic, ideologice sau diferentele civilizationale dintre cei atacati.