Credinta Si Tribunalul., Pt. aceia care sint aproape de Dumnezeu. Optiuni

[bubu]

Conform spuselor lui Isus: "daca iti da cineva o palma intoarcei si celalat obraz ca sa poata sa te loveasca", cum credeti ca se impaca credinta voastra cu faptul ca exista tribunale de judecata.Incercati sa nu ginditi din prisma omului modern, care spune ca ar fi haos fara tribunale.
Si mai este ceva legat de tribunale si sa ma contraziceti daca gresesc.In biblie Dumnezeu spune sa nu te juri niciodata si pe nimic, si cuvintele tale sa fie DA si NU cind vorbesti cu cineva.Cum se face ca mai toate tribunalele iti cer sa JURI tocmai pe biblie???

[melinda]

Ma bucur ca, in sfarsit, sunt provoacata la un dialog inteligent si de bun simt! Pe cat imi sta in puteri, voi incerca sa iti raspund (desi, ca sa fiu sincera, nici nu cred ca m-am gandit vreodata sa-mi pun astfel de intrebari ):

QUOTE

melinda din raspunsurile tale reiese ca esti o persoana cu un suflet foarte bun.

Sa dea Dumnezeu sa fiu asa! Sa stii ca eu nu ma consider nici buna, nici rea, ma consider eu si atat. Am si eu defecte (chiar daca nu pot fi vazute pe acest forum ) dar, pe cat posibil, incerc sa le constientizez si sa lupt cu ele ca sa le anulez. Nu fac asta pt. cei din jur ci pt. ca, de cand ma stiu, am aspirat spre a fi cat mai "valoroasa" cu putinta. Asta o fac inca inainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu; cunoasterea Lui m-a ajutat in sensul ca mi-a aratat o sursa de putere extraordinara care ma ajuta sa-mi realizez acest ideal; ori de cate ori simt ca sunt sleita si incep sa ma indoiesc de capacitatile mele, apelez la ajutorul Lui; si nu am regretat niciodata! Dar aceste lucruri le platesc foarte scump pt. ca e greu sa traiesti printre oameni care nu numai ca nu gandesc asa, ci chiar au tendinta de a distruge ceea ce nu inteleg... Am inteles lucrul asta in momentul in care cineva, cu multi ani in urma, mi-a spus: "Tu nu poti fi asa buna cum vrei sa pari, asa ceva nu se poate, asa ceva nu exista!". Am fost de-a dreptul socata pt. ca eu nu ma consideram nicidecum "ceva cu neputinta sa existe". Mie mi se pare firesc sa fiu asa si nu m-am simtit niciodata prost pt. acest motiv...

QUOTE

Dar cred ca trebuie totusi sa revii cu picioarele pe pamant

IMPOSIBIL! Ar insemna sa ma reneg ori asa ceva nu pot face! De fapt, eu ma consider cu picioarele pe Pamant; ii consider aerieni pe cei care cred ca asta e un lucru iesit din comun. Nu mi-ar folosi la nimic sa fiu egoista, rea, ranchiunoasa etc. Si nu le-ar folosi nici celor din jurul meu. Oricat de scump as plati toate astea, eu cred ca merita. Asa ma simt eu bine, asa ma simt eu "normala".

QUOTE

O discutie de genul asta ar trebui purtata live..

Stiu, multe discutii care s-au purtat pe acest forum (si nu numai) ar fi avut alta valoare daca ar fi fost purtate "face to face": mimica, gestica, tonul vocii, atitudinea corpului etc. Din pacate, din doua rele trebuie sa il alegem pe cel mai mic: marul mic e mai mult decat nimic.

QUOTE

1.De ce esti de religie crestina ? (faptul ca te-ai nascut in Romania si ai fost botezata ortodoxa nu e un raspuns concret deoarece la acea varsta nu aveai capacitatea de alegere)

Ba da, sunt de religie crestina pt. ca asa am fost botezata. Dupa ce L-am gasit pe Dumnezeu, am avut ocazia sa intalnesc oameni apartinand altei religii ale carei principii s-au dovedit a fi identice cu stilul meu de a gandi (despre Dumnezeu si oameni). Dezamagita de comportamentul "crestinilor" din jurul meu, m-am alaturat acelor oameni crezand ca, declarandu-se adepti ai acelor principii (care, din punctul meu de vedere, erau extraordinare si in concordanta cu felul in care Il percepeam pe Dumnezeu si relatiile Lui cu oamenii si ale oamenilor intre ei), voi avea ocazia sa am contact cu oameni de o moralitate superioara. "Ritualurile" lor (desi nu e cel mai potrivit cuvant) nu ma interesau, ma interesa partea strict spirituala. Din pacate, am constatat ca, ca si in religia crestina (pe care nu am abandonat-o si renegat-o niciodata), vorbele sunt unele iar faptele sunt altele. Astfel ca, la un moment dat, mi-am spus: "Daca tot nu sunt mai buni decat crestinii, atunci nu am de ce sa-i aleg." Mi-am pastrat legaturi de prietenie, impresii deosebite despre oameni deosebiti, am pastrat idei noi pe care le-am descoperit alaturi de ei in "analizele" textelor religioase (numai idei care se potriveau crezurilor mele) dar am ramas in randurile orotdocsilor pt. ca, deocamdata, nu am a-i reprosa nimic nici acestei religii; ba, chiar cred ca aceasta experienta m-a ajutat sa descifrez si mai bine anumite lucruri, chiar din credinta ortodoxa. In plus, pe cat posibil, am incercat sa aflu informatii despre cat mai multe religii diferite de ale mele (nu studii aprofundate dar informatii suficiente spre a-mi face o impresie). De fapt, cred ca am raspuns la intrebarea "De ce sunt de religie ortodoxa?" si nu am aderat la alta "ramura", tot crestina. Dar CRESTINA sunt din cauza ca am descoperit in Iisus modelul meu de viata. La inceput, nici macar nu eram convinsa daca a existat ori nu. Aveam variantele: totul este o minciuna frumoasa, totul este o exagerare, totul este adevarat. Am inceput incercand sa-mi raspund la aceste intrebari. Am citit carti scrise de persoane care au cules tot felul de dovezi (ba, chiar, am intalnit una cu argumente pro si contra existentei Lui, din punct de vedere religios, istoric, social, politic etc.; cred ca se numea "Mai mult decat un simplu tamplar", scrisa de Josh McDowell, cred; alta, scrisa tot de el, se numeste "Marturii care cer un verdict", in acelasi stil). Nu am avut prejudecati legate de faptul ca erau scrise de oameni religiosi (era normal sa fie asa), pur si simplu le-am citit si analizat (cu mintea mea si cu sufletul meu). Astfel, in mod constient, I-am accepta existenta. Apoi, am incercat sa aflu cat mai multe despre El (din Biblie - Noul Testament este "povestea" mea preferata, din diverse carti, filme, articole, documentare si orice alta sursa de informatii); am facut toate acestea cu mintea limpede, fara fanatism dar si fara prejudecati. Astfel am descoperit ca a fost Omul Perfect si nu am gasit un altul pe care sa il admir, iubesc si respect mai mult, devenindu-mi model demn de urmat in viata. Desigur, sunt foarte departe de ceea ce El a fost dar ma multumesc sa incerc sa merg pe calea Lui, chiar daca mai fac cate un pas pe alaturi (nimeni - despre oameni vorbind - nu e perfect!). Astfel am ajuns sa cred cu tot sufletul in Dumnezeu si Iisus si in invataturile Lor (sau ale Lui). Repet, nu ma consider o fanatica, dar sunt lucruri de neclintit, in ceea ce ma priveste, sunt singurele Adevaruri de care nu ma pot indoi.