Maica Domnului, "martorul tacut" sau ignorata? Optiuni

[ioana1]

Deschid acest subiect de la premisa : Ii acordam atentia cuvenita Maicii Domnului, nascatoarea de Dumnezeu, sau din contra, Maica Domnului reprezinta numai un trup, care a dus la indeplinire nasterea Mantuitorului lumii?

Sunt reale minunile care se fac in ziua de astazi, cu ajutorul Maicii Domnului, sunt credibile viziunile in care Ea se infatiseaza si ghideaza pe cei care se incred in ea?

Facem bine, facem rau, ca , ne inchinam Ei? ( si aici ma refer la celelalte culte ,care nici nu se inchina , nici nu o sarbatoresc)

Este adevarat ca Biblia nu vorbeste mult la adresa Ei, considerata de cultul ortodox , ca si "martorul tacut", Maica Domnului Nostru Isus Hristos, a crezut in El, a crezut in planul de mantuire al lui Dumnezeu , adus la indeplinire rolul dat de catre Dumnezeu, a asteptat tacuta voia Lui in continuare.

Analele istoriei vorbesc putin despre Ea, ca ar mai fi trait cca 10 ani, dupa jertfa de pe Golgota.

Sfanta in viata , dar si dupa moarte, Maica Domnului, ce reprezinta pentru unii dintre noi?

[Clopotel]

Readuc in atentie acest topic despre Maica Domnului, deoarece am constatat ca sunt unii care nu numai ca nu stiu si nu au vointa sa caute, dar o considera ca fiind un simplu om...
O sa citez din cuvintele Parintelui Cleopa... Imi cer iertare ca e cam mult, dar eu cred ca niciodata nu e de ajuns cand e sa aflam lucruri minunate...
La Adormirea Maicii Domnului
(15 august)
„Apostoli de la margini, adunaţi-vă în satul Ghetsimani şi îngropaţi trupul meu, iar Tu Fiul şi Dumnezeul meu, primeşte duhul meu."
Iubiţi credincioşi,
Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea drept măritoare, rânduite spre cinstirea sfinţilor, aduc mare bucurie duhovni­cească binecredinciosilor creştini. Dar oricât de mare ar fi blagoslovia pe care o aducem sfinţilor, ea nu se poate asemăna cu aceea pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu, iubitorul sfinţilor. Pe Dumnezeu îl adorăm, iar pe sfinţi îi venerăm, adică îi cinstim, drept cei ce sunt prietenii lui Dumnezeu.
Astăzi nu este praznic de sfinţi. Astăzi Biserica lui Dumnezeu dreptmăritoare prăznuieşte pe Impărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor. Nu se poate asemăna cinstirea robilor cu a împăraţilor. Astăzi este praznic împărătesc, pentru că Maica Domnului, împă­răteasa a toată făptura, astăzi se muta la cer.
Dar este mai bine să ştiţi cum s-au întâmplat lucrurile la adormirea Maicii Domnului, cum s-a mutat Maica vieţii de la noi la cer. Mai înainte cu trei zile de adormirea Maicii Domnului, Prea Sfântul si Atotputernicul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos a trimis din cer pe arhanghelul Gavriil ca să binevestească Maicii Lui mutarea ei la cele fără de grijă. Acelaşi dumnezeiesc arhanghel, care a fost trimis de Dumnezeu când i-a binevestit ei că va naşte pe Hristos Mântuitorul lumii, vine şi acum şi-i vesteşte mutarea din viaţa pământească la odihna cea veşnică, la slava şi cinstea cea negrăită pe care o are în cer.
Venind arhanghelul Gavriil, a adus Prea Sfintei Fecioare Măria o ramură de finic, după cum la Buna Vestire îi adusese un crin. Maica lui Dumnezeu înţelegând de la Gavriil că trebuie să părăsească lumea şi pământul acesta, s-a întors acasă, şi-a pregătit casa cu lumânări şi cu tămâieri, apoi s-a dus la Muntele Măslinilor, unde avea obiceiul să se roage prea dulcelui ei Fiu, lisus Hristos. Şi când se ruga ea, s-a făcut o minune mare şi preaslăvită. Copacii şi măslinii de pe Muntele Măslinilor se înclinau şi ei cu dânsa până la pământ, ca semn de mare cinste şi de închinăciune, aduse Prea Sfintei Maicii Domnului.
După aceasta Maica Domnului s-a întors acasă şi tot atunci s-a făcut un cutremur mare, încât s-a cutremurat tot locul unde era casa ei. Atunci ea a căzut la rugăciune, a aprins din nou lumânări şi tămâie şi a chemat toate sfintele femei împreună vieţuitoare cu dânsa, pe sfintele mironosiţe şi pe prietenele ei şi le-a spus: „Iată, a sosit vremea ca eu să vă las şi să mă duc la Fiul Meu!". Şi s-au întristat toate sfintele femei care urmau Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu. Apoi deodată s-a făcut vifor mare, şi un vânt puternic s-a pornit şi norii cerului aduceau pe cei 12 Apostoli de la marginile lumii, unde erau trimişi pentru propovăduire. Veneau şi ei să ia parte la cinstirea şi îngroparea Prea Sfintei Fecioare Măria. Au fost aduşi Apostolii pe nori de însuşi Dumnezeu Cuvântul ca să dea mai multă slavă şi cinste Prea Sfintei Sale Maici.
Cum au sosit Apostolii, le-a zis Maica Domnului: „Iată pentru care pricină v-au adus pe voi norii aici la Ghetsimani. Am primit veste de la arhanghelul Gavriil că eu trebuie să mă mut şi să vă las, dar nu de tot; ci să trec la ceruri şi de acolo să vă ajut, rugându-mă pentru toată lumea înaintea Prea Sfintei Treimi.". Şi au plâns toţi dumnezeieştii Apostoli! Iar mai pe urmă a venit şi marele Apostol Pavel care a început să plângă, zicând: „O, Maica Vieţii şi a lui Dumnezeu Cuvântul. Eu pe Dumnezeul Meu lisus Hristos nu L-am văzut în trup, dar pe tine văzându-te în trup mi se părea că El însuşi petrece pururea cu noi şi multă mângâiere am avut noi Apostolii, avându-te pe tine cu noi. Dar acum te duci la bucuria cea veşnică. Noi ne bucurăm de bucuria ta, dar ne şi întristăm. Ne bucurăm că te duci la acele prea sfinte locuri şi la veselia cea fără de margini, dar ne şi întristăm că rămânem aici pe pământ sărmani, fără vederea şi blândeţea ta şi fără sfintele tale poveţe şi rugăciuni cele prea puternice.".
Aşa au vorbit şi ceilalţi Apostoli. Apoi Maica Domnului le-a ţinut ultimul ei cuvânt: „Iată, eu mă voi culca pe patul meu şi voi aşeza trupul meu aşa cum voi vrea, iar voi aşa să-1 lăsaţi!" .
Zicând acestea, şi-a luat iertare de la toţi cei de faţă şi făcând semnul sfintei cruci s-a culcat pe pat, a închis ochii, a pus mâinile pe piept şi şi-a dat duhul. Şi îndată ce Prea Sfânta Maică şi-a dat duhul ei cel prea sfânt în mâinile Fiului ei, toţi orbii, ologii, şchiopii şi bolnavii care veniseră acolo din Ierusalim şi din împrejurimi s-au făcut sănătoşi. Muţii vorbeau, surzii auzeau, leproşii se c*răţau şi umblau, că aşa a voit Prea Sfântul Dumnezeu si Mântuitorul
nostru lisus Hristos ca să cinstească adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu cu minuni preamărite şi să ştie toţi că nu a adormit o femeie de rând, ci Maica Cuvântului lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor .
După ce Maica Domnului şi-a dat prea curatul ei suflet, dumnezeieştii Apostoli au auzit negrăite cântări îngereşti în văzduh, care lăudau şi cântau pentru ieşirea din trup a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci au început a cânta şi ei împreună cu îngerii din văzduh şi, luând patul Prea Curatei Maicii Domnului, au pornit spre Ghetsimani ca să-1 aşeze acolo în mormânt. Şi era o cântare de obşte a turmei celei cuvântătoare a lui Hristos de pe pământ şi a celei înţelegătoare din ceruri, adică a îngerilor. Şi petrecea aşa şi cerul şi pământul, adică şi îngerii şi oamenii pe Maica Domnului la mormântul ei cel prea sfânt.
Pe cale, auzindu-se cântările şi simţindu-se mireasma prea sfântului ei trup ce umplea locurile pe unde trecea, s-a trezit zavistia iudeilor, încât unii dintre ei voiau să arunce jos de pe umerii Apostolilor patul cel prea sfânt. Ba unul dintre ei a îndrăznit chiar să se apropie şi să pună mâinile pe prea sfântul ei pat. Dar, o minune! Toţi cei ce voiau să dea jos patul de pe umerii Apostolilor au orbit şi nu mai vedeau pe unde merg. Iar celui ce a îndrăznit să se atingă de acea prea curată năsălie pe care se afla trupul Maicii Domnului i s-au tăiat deodată amândouă mâinile de o mână îngerească nevăzută şi au rămas lipite de năsălie, iar el, căzând jos leşinat, cerea iertarea Maicii Domnului.
Atunci, Sfântul Apostol Petru, luând de pe pieptul Maicii Domnului ramura de finic pe care o adusese arhanghelul Gavriil, a pus-o pe ochii celor orbiţi şi deodată s-au făcut sănătoşi. Apoi a atins cu aceeaşi ramură şi mâinile celui lovit de pedeapsa lui Dumnezeu şi pe loc s-a vindecat. Şi aşa s-au săvârşit minuni preamărite la adormirea Maicii Domnului, încât toţi strigau într-un glas: „Mare este Domnul nostru lisus Hristos şi Prea Curata Lui Maică, Prea Sfânta Fecioară Măria!".
Ajungând la Ghetsimani, au pus prea sfântul trup al Maicii Domnului în mormântul nou de piatră care era pregătit mai dinainte şi, după ce au pus piatra pe uşa mormântului, încă trei zile şi trei nopţi s-au auzit cântări îngereşti împrejurul mormântului.
După aceea s-a întâmplat alt lucru minunat. Toma apostolul, care nu fusese nici la învierea Domnului, nu a fost adus pe nor cu ceilalţi Apostoli. Ci pe dânsul l-a adus un nor, după înmormântarea Maicii Domnului. De aceea, foarte întristat şi mâhnit, zicea: „Oare pentru care păcate ale mele nu m-am învrednicit să mai văd o dată în trup pe Maica lui Dumnezeu. Pentru care păcate am fost zăbavnic cu credinţa şi la înviere şi am întârziat şi acum la adormirea Maicii Domnului?". Atunci a îndemnat Dumnezeu pe Apostoli ca prin sfat de obşte să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca şi Toma să sărute picioarele Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu în sicriu şi să ia astfel mângâiere şi nădejde tare, că este primită şi propovăduirea Evangheliei lui de către lisus Hristos. Şi deschizând ei mormântul şi sicriul Maicii Domnului, o minune! Nu au aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Măria, ci numai giulgiul singur. Aşa a rămas şi la Mântuitorul nostru lisus Hristos singur giulgiul după înviere, căci Fiul lui Dumnezeu şi Fiul după trup al Fecioarei Măria a luat-o cu tot cu trup pe Maica Sa la ceruri şi a aşezat-o la locul pe care El singur îi ştie.
Acesta este fapt adevărat, fraţilor, şi adevărul acesta s-a predat până astăzi pe temeiul celor întâmplate la adormirea Maicii Domnului şi este păstrat prin tradiţie în cărţile noastre de slujbă la biserică. Să nu uităm că şi la patima cea înfricoşătoare a lui Hristos, la răstignire şi la moartea Lui s-au făcut minuni mari. Acolo s-a făcut întuneric de la al şaselea până la al nouălea ceas, peste tot pământul; catapeteasma templului s-a despicat în două în Ierusalim, mormintele s-au deschis şi morţii au înviat. Deci, aşa cum la moartea Mântuitorului s-au făcut prea slăvite şi mari minuni, tot aşa a binevoit Milostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru să cinstească şi adormirea Prea Curatei Sale Maici cu negrăite minuni. Acestea au fost: venirea arhanghelului Gavriil, aplecarea pomilor care se închinau ei în Muntele Măslinilor, venirea dumnezeieştilor Apostoli pe nori, orbirea şi tăierea mâinilor celor necredincioşi şi vindecarea lor după ce s-au căit, cântările îngereşti care se auzeau în toate părţile, în chip nevăzut petrecând pe Maica Domnului la mormânt şi, la urmă, înălţarea ei cu trupul la cer şi lăsarea prea sfântului ei giulgiu în mormânt, drept mângâiere celor de pe pământ.