Deschid acest subiect de la premisa : Ii acordam atentia cuvenita Maicii Domnului, nascatoarea de Dumnezeu, sau din contra, Maica Domnului reprezinta numai un trup, care a dus la indeplinire nasterea Mantuitorului lumii?

Sunt reale minunile care se fac in ziua de astazi, cu ajutorul Maicii Domnului, sunt credibile viziunile in care Ea se infatiseaza si ghideaza pe cei care se incred in ea?

Facem bine, facem rau, ca , ne inchinam Ei? ( si aici ma refer la celelalte culte ,care nici nu se inchina , nici nu o sarbatoresc)

Este adevarat ca Biblia nu vorbeste mult la adresa Ei, considerata de cultul ortodox , ca si "martorul tacut", Maica Domnului Nostru Isus Hristos, a crezut in El, a crezut in planul de mantuire al lui Dumnezeu , adus la indeplinire rolul dat de catre Dumnezeu, a asteptat tacuta voia Lui in continuare.

Analele istoriei vorbesc putin despre Ea, ca ar mai fi trait cca 10 ani, dupa jertfa de pe Golgota.

Sfanta in viata , dar si dupa moarte, Maica Domnului, ce reprezinta pentru unii dintre noi?

Interesant topic.
Pentru mine Sfanta Fecioara reprezinta una din cele mai elevate fiinte care s-au intrupat pe Terra vreodata. De ce?
- Este singura femeie cunoscuta in istorie care a reusit conceptia si nasterea in Legea Iubirii.
- Ca entitate, se afla in cerul 10, in imediata apropiere a Sf. Treimi, pe un palier vibrational superior Sfantului Ioan Botezatorul (cel "mai presus decat toti nascuti din femeie") si lui Moise.
- Are rol de intermediar intre Fiul Sau si oameni. Sunt cazuri in care sentinta Dreptului Judecator a fost "indulcita" prin interventia Ei.
- "Acoperamantul Maicii Domnului" este unul dintre cele mai puternice acatiste care exista.
- Aparitiile si predictiile Sale la Vlaherne, Fatima si mai nou la Medjugordje au avut loc in momente cruciale pentru omenire.
- Este o entitate extrem de activa, fiind raspunzatoare pentru marea majoritate a miracolelor petrecute in zilele noastre (a se vedea cazurile icoanelor care "plang" mir, vindecarile si exorcizarile facute de Ea, rezolvarea unor stari potential conflictuale s.a.m.d.). Din acest motiv, in unele tari catolice Sfanta Fecioara este extrem de iubita si Ii este acordata intaietatea in rugaciune, chiar fata de Hristos - ceea ce este GRESIT.
- Romania, "Gradina Maicii Domnului", se bucura de o protectie speciala din partea Sfintei Fecioare. Nu intamplator pe teritoriul nostru au avut, au si vor avea loc aparitii si miracole legate de Ea.
- Conform istoricului Adrian Bucurescu, dacii Ii acordau o inalta pretuire si O invocau pe pietrele lor funerare:
"STRALUCITOARE/CURATA MAREATA DOAMNA/SUNT CREDINCIOASA/SUNT CU TREI DE SASE/DAR ATAT TE ROG/CANDVA SA MA AJUTI/SA RENASC"
- Alaturi de Botezator si de Moise, Sfanta Fecioara este dovada vie a faptului ca omul poate eleva mai presus de regnul angelic. Ea este "mai presus decat heruvimii si mai curata, fara de asemanare, decat serafimii". Serafimii si heruvimii sunt cei mai elevati in ierarhiile angelice.

Cam atat deocamdata.
l

Multumesc , baieti, au fost deosebite raspunsurile voastre, sa mai asteptam si provincia, si ma refer la cultele care nu ii se roaga maicii Domnului, nu o cinstesc , si sa ne explice de ce.

Pai nu cred ca exista cult crestin care sa nu o cinsteasca pe Maica Domnului.

TriRegnum

Tri, RZA s-a referit la faptul că, în fuga tastării l-ai numit "Tu" cu "T" mare şi a încercat să facă o glumă zicînd că refuză această onoare... Aşa mi se pare mie...

Mie, personal, îmi merge direct la suflet tot ce spui tu (cu "t" mic!) despre Fecioara Maria dar mi se pare că eşti mult prea dur în a înfiera greşelile preopinentului!

Deşi din experienţa mea la han încep să-mi pun foarte sincer întrebarea dacă nu cumva acesta este spiritul în care se discută pe aici, agresiv şi extrem de agresiv.

Îmi cer scuze dacă cumva te supără cuvintele mele dar (şi) eu de abia dacă mai găsesc cîte un sub-forum unde lumea să polemizeze cu ton scăzut şi cu eleganţă...

sa mai asteptam si provincia, si ma refer la cultele care nu se roaga maicii Domnului, nu o cinstesc , si sa ne explice de ce.

Principalul cîştig pe care îl am de la HanuAncutei este acela că reuşesc să aflu lucruri noi despre mine. Uite, descopăr că sînt limitat, încorsetat de formarea mea religioasă, de toţi anii ăştia trăiţi într-un anume spirit.

Mai întîi a fost "bisericismul paulinist exclusivist şi agresiv (sau opresiv, chiar)" de pe un anumit topic. Eu nu pot accepta aşa ceva, nici ca idee, nici măcar ca exprimare.

Presimt că nu m-ar interesa nici acele explicaţii dorite de Ioana, eu n-am astfel de curiozităţi...

M-am întrebat de ce am eu aceste limitări. Şi am găsit răspunsul că dacă cineva distruge (sau încercă să) în mine pe Paul şi tot ce ţine de el, dacă cineva o vorbeşte de rău pe Maria şi tot ce ţine de ea, acel cineva "sapă" la fundamentul meu de creştin, mă loveşte drept în inimă şi eu nu doresc să văd astfel de treburi, nici măcar în intenţie...

Sorry of this...

Haideti sa va spun motivul , ca nu am scris doar sa ma aflu in treaba, sa fiu eu cea care deschid subiecte.

Va spuneam, ca atunci cand am aflat diagnosticul bunicului meu, m-a strafulgerat "gandul cel bun", ca vindecarea este la Dumnezeu. Initial nu am stiut ce sa fac, si cum sa fac, eram singura, si ma luptam cu boala cuiva. Primul gand a fost :ma rog si postesc. Asa am si facut. Va scutesc de amanunte, le cunoasteti.

Ideea este: avem nevoie de mijlocitori? Am inceput sa citesc acatistul Sfantului Pantelimon. Am ajuns cam la treizecea zi, cand citind, m-am trosnit un gand:CUI MA ROG?

Vorbesc la modul cel mai serios, si va spun , dragii mei, am avut tot felul de ghidari spre lucrurile care trebuie indeplinite asa cum vrea Dumnezeu, nu cum credem noi.

Atunci L-am descoperit pe Isus Hristos, atunci am indepartat cartile, atunci am inceput sa SIMT, sa TRAIESC. Atunci am inteles CUI ne rugam. Nu avem nevoie de mijlocitori, intermediari, ci de puterea lui Isus Hristos, de Harul Sau cel mare, pe care il revarsa peste masura peste fratii Lui.

Nu vorbim de idolatrie, desi am deschis subiectul , nu s-a spus mare lucru acolo, desi ar fi infinite lucruri de spus, dar rugaciunea se canalizeaza doar catre si lui Dumnezeu. Cei care mijlocesc, duhurile sfintilor, o fac si fara rugaciunile nostre, noi trebuie sa ne preocupam de un singur lucru :sa ne rugam neincetat lui Dumnezeu.

Revenind acum, Maica Domnului, o sfanta in viata si dupa moarte, i se cuvine respectul necesar, pentru tot ce a facut cu ajutorul fecioriei ei, puritatii vietii ei , insa nu cred ca trebuie canalizata rugaciunea in directia ei, atat tot.(omorati-ma acum!)

Referitor la varsta, am fost slujba (si mai si ascult din cand in cand), nu era o descoperire personala, preotul a spus ca ar mai fi trait 10 ani, de fapt asta nici nu conteaza, voiam sa spun ca istoria o evidentiaza mai mult decat Sfanta Scriptura, desi diferenta este enorma, si am spus de ce in primul post.

Si exista culte care nici macar nu-i pomenesc numele.

Eu sînt prea necunoscător ca să limpezesc această problemă teologică, a sfinţilor şi a canalizării rugăciunilor. Ceea ce îndrăznesc eu să-ţi propun (şi aceasta cu oarecari rezerve) este să-ţi precizezi ţie însuţi poziţia pe care o ai faţă de Biserică şi de învăţătura ei.

În ceea ce mă priveşte, creştinismul meu începe de la Biblie şi se continuă cu Sf Tradiţie, Sf. Părinţi, sfinţii şi, nu în ultimul rînd, cu Biserica (în primul rînd ca şi comunitate a creştinilor vii şi morţi). Asta e...

CAPITOLUL 2 Evanghelia dupa Ioan
Nunta din Cana.

1. Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
2. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru c*răţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.
7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

.............................................

Ioana1, nu te speria ca te rogi Maicii Domnului ca mijlocitoare. Isus a ascultat-o pe pamant si sunt convis ca o asculta si in Ceruri.
Ceea ce nu trebuie sa uiti este ca minunea vine de la Dumnezeu Tatal, mijlocitor fiind Fiul. (am corectat in concordanta cu cele spuse de TriRegnum)

Trebuie mai intai sa faci o ierarhie, o prioritate si limitare a sfintilor de Dumnezeu. Pe sfinti ii cinstesti si pe Dumnezeu il adori, Dumnezeu e una si sfintii alta.
Nu e nici o greseala sa te rogi la sfinti, ei mijlocesc la Isus pentru noi, ei oricum se roaga, dar e bine sa le adresam si lor cate un gand bun, o intentie de rugaciune etc. Desigur ca fiecare om are o preferinta pentru anumiti sfinti sau pur si simplu se roaga mai mult la Isus Cristos, om si Dumnezeu, totul e sa ne ne indepartam de la fundamentele crestine.
Intre Dumnezeu Tatal si om mijloceste doar Isus prin Duhul Sau, intre oameni si Isus sunt sfintii si exemplul e la Cana, sfintii mijlocesc la Isus pentru noi, iar Acesta la Tatal, iar Tatal implineste tot ceea ce Fiul Sau il roaga ("orice veti cere Tatalui Meu in numele Meu veti primi").

Despre cultul Preacuratei Fecioare Maria:ProFamilia.ro

sfintii mijlocesc la Isus pentru noi, iar Acesta la Tatal, iar Tatal implineste tot ceea ce Fiul Sau il roaga ("orice veti cere Tatalui Meu in numele Meu veti primi").
______________________________________

Asa este, TriRegnum a raspuns corect, asa este si normal - "Tatal implineste tot ceea ce Fiul Sau Il roaga.

Am si eu o intrebare aici, se poate sa ne rugam si Duhului Sfant ? Adica in afara de crucea pe care ne-o facem. Se obisnuieste sa-L punem mijlocitor intre noi si Tatal ? Sau Duhul Sfant doar ne sfinteste si ne intareste ?

Sigur ca te poti ruga Sfantului Duh. Exista doar Acatistul Sfantului Duh, nu? Rugandu-te Sfantului Duh, te rogi direct lui Dumnezeu.
Sfantul Duh... Ceva mai Sfant in Tatal, nu exista. Prin El s-au realizat minunile savarsite de Mantuitor, de Sf. Fecioara, de Ingeri, de Sfinti, de oameni. Prin El s-a realizat intreaga Creatie. Si tot El este liantul dintre om si Creator. De aceea, pacatele facute impotriva Lui nu se iarta niciodata. Iar prin suflarea de Duh Sfant pe care a primit-o la Facere, omul este deja in Dumnezeu.

Nu tocmai Tri, că o luăm off-topic (altă litanie ar fi on-topic, dacă ar fi să fie!)

Foarte frumos (şi adevărat) vorbeşte RZA. Dacă mai fasonează puţin textul poate chiar ieşi ceva artistic acolo!

Oricum, m-aţi ameţit de cap cu cine la cine intermediază! Este, la urma urmelor, Sfînta Treime şi cînd mă rog la Isus, de exemplu, cu sau fără voia mea mă rog (chiar dacă nu direct) şi la Tatăl şi la Duhul Sfînt. Şi viceversa! Sînt distanţe mici pe acolo şi "fineţuri" teologice. Părerea mea...

Dar tot părerea mea: distanţă mică este şi de la Fecioara Maria pînă la Sfînta Treime!

Mulumesc RZA, TriRegnum si caa pentru lamuriri !

Mai am o mare, mare nelamuriere care ma "roade" de mult, dar pentru asta cred ca
voi deschide maine un topic nou.

Poti sa intrebi aici daca are legatura cu subiectul.

>Poti sa intrebi aici daca are legatura cu subiectul.
__________________________________________

Nu are legatura cu subiectul, asa ca nu am vrut sa le amestec. Am
deschis un topic nou "Cele pamantesti". Este o problema care ma
framanta demult.

Pentru că m-ai provocat, Clopoţel, poftim:

Adu-ţi aminte, o Preablîndă Fecioară Marie
Că niciodată nu s-a auzit să fi fost părăsit
Cel ce a alergat sub ocrotirea ta,
Cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta.

Însufleţit de această încredere alerg către tine
O, Maică Preacurată, Fecioară a fecioarelor.
La tine vin şi stau gemînd înaintea ta, ca un păcătos.
O, Maică a Cuvîntului, nu dispreţui cuvintele mele,
Ci ascultă-mă cu milă şi auzi-mă.

Abia am descoperit acest topic la care nu s-a mai raspuns demult.
Pentru mine, Maica Domnului este mijlocitoarea cea mai puternica in rugaciunile catre Iisus si Sfanta Treime. Niciodata, dar absolut niciodata rugaciunile mele catre ea nu au ramas fara raspuns, slavit fie numele ei in veci !
Din pacate, exista religii (culte, secte), chiar crestine, care nu o slavesc, vezi baptistii.

Eu i-am cerut un copil, si mi-a dat un copil care seamana cu un inger. Are un an si trei luni si e blond, cu ochii albastri...eu si sotul suntem bruneti cu ochii caprui.
Unii rautaciosi ar putea gasi o alta explicatie, nu e cazul, ca daca nici eu nu stiu cu cine l-am facut inseamna ca-s demna de mila...

Off topic : Doamne, flower, chiar atat de multe sa avem in comun ? Sa-ti traisca bebe, sa creasca mare si sanatos, in grija Maicii si in lumina lui Iisus ! Si al meu cel mic este blond cu ochi albastri, noi parintii fiind sateni cu ochi caprui. Si, probabil ca si la tine, seamana cu bunica lui, mama mea. Deci orice ar vrea cineva sa zica, nu tzine...
On topic : Eu am rugat-o pentru sanatatea tatalui meu si m-a ajutat ! Si ma rog ei in fiecare zi pentru copiii mei asa:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,
pururea Fecioara Maria,
Bucura-te, caci Domnul este cu tine !
Binecuvantata esti tu intre femei
si binecuvantat e rodul pantecelui Tau,
Caci tu ne-ai dat noua pe Iisus, Mantuitorul nostru !
Sub sfantul tau acoperamant ia-I pe toti copiii lumii,
Maica, si pe ai mei, Ioan si Ana
Ocroteste-i, lumineaza-i,
Da-le lor credinta si intelepciune,
Sanatate si pace
Si oameni buni alaturi de ei in viata !

Si nu e singura rugaciune ce mi-e ascultata.

Atunci de ce apare de asa putine ori in Biblie? mi se pare ca alte "personaje feminine" apar mai des (M. Magdalena?) Se pare ca numele sau este mentionat de 17-18 ori (dar pt asta trebuie sa cred pe cei care au numarat, eu nu am facut-o...)

Intr-adevar, Maica Domnului era de o modestie ingereasca. Asa cum a facut-o in Caana Galileii si pretutindeni, nu contenea in a-L arata oamenilor pe Cel care trebuie ascultat si urmat:

"Faceti orice va va spune"(Ev Ioan cap2/5)

sorin6
Nu conteaza de cate ori apare, ci cat de puterinica ne e infatisata in Biblie atuni cand il roaga pe Isus cate ceva (vezi nunta din Cana). Ce-i drept, Sfanta Traditie o mentioneaza mult mai mult, si literatura apocrifa in marea ei majoritate contine mult mai multe despre Theotokos, despre moartea si inaltarea la ce, despre mijlocirea ei la Isus inca de pe pamant si apoi in cer, despre incununarea ei in cer de catre Sfanta Treime etc.

Sfantul Ioan Crisostom spunea despre Maica Sfanta in una din predcile sale:

Fiul lui Dumnezeu nu a ales ca mama sa să fie o femeie bogată, avută material, ci a ales Fecioara, al cărui suflet a fost înfrumuseţat cu virtuţi. Aceasta datorită faptului că Sfânta Maria a observat fecioria intr-un mod mult deasupra întregii firi umane, aşa că Domnul Cristos a putut fi zămislit în pântecul ei. Haideţi să ne ridicăm la această Preasfântă Fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu şi să alergăm sub ocrotirea ei. Aşadar ca voi toţi cei ce sunteţi feciorelnici, înălţaţi-vă către Maica Domnului, pentru că ea, prin protecţia sa, vă va apăra si păstra în modul cel mai preţios şi incoruptibil.
...................
Sfânta Maria, pururea Fecioară, dragi fraţi, a fost într-adevăr o mare minune. Cu cât mai mare şi mai minunată cu cât a fost şi este descoperită? Ea singură, minunea cea mai mare decât pământul şi cerul ce au fost create. Ce este mai sfânt decât ea? Nici Profeţii, nici Apostolii, nici Martirii, nici Patriarhii, nici Îngerii, nici Tronurile, nici Domniile, nici Serafimii, nici Heruvimii; de fapt nici o creatură vizibilă sau invizibilă nu se poate găsi mai mare si mai minunată ca ea. Ea este o data roaba lui Dumnezeu şi Mama sa, în acelaşi timp Fecioară si Mmamă.
...................
Ea este Maica lui Isus, care este născut din Tatăl dinaintea începutului, pe care Îngerii şi oamenii îl recunosc ca Domnul tuturor lucrurilor. Ştiţi voi cat de mare este minunea acestei Fecioare, e mai mare decât Puterile cerului? Ele stau in prezenţa ei cu teamă, şi cu feţele învăluite, ea dăruieşte întreaga omenire Celui pe care L-a adus pe lume mai-nainte. Prin ea noi primim iertarea păcatelor. Bucură-te Maică a cerului, roabă, Fecioară, tron, frumuseţe si slavă a Bisericii: roagă-te pentru noi lui Isus, Fiul tău şi Domnul nostru, ca prin tine noi sa dobândim mila în ziua judecăţii, şi să fim vrednici să primim acele bunuri ce au fost pregătite celor ce îl iubesc pe Dumnezeu, prin harul si dragostea lui Isus Cristos, Domnul nostru: căruia împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt sa-i fie slavă, cinste şi putere acum şi în pururea şi în vecii vecilor. Amin

Maria, mama lui Isus cum o numeste Biblia, a fost o femeie remarcabila. Desigur, ca sa intri in planul lui Dumnezeu, si mai ales sa fi aleasa sa fii folosita la intruparea Fiului este un mare privilegiu. Si Maria a fost constienta de privilegiul care i s-a facut.
Acuma, ce este interesant de vazut, este rolul ei in mantuirea noastra dupa nasterea lui Isus.
Oare trebuie sa ne rugam noi Mariei?Este o practica corecta? Ne poate ajuta ea astazi cu ceva? As cobora la practica apostolica, la Biserica primara, si acolo o gasesc pe Maria rugandu-se IMPREUNA cu ucenicii...
12. Atunci* ei s-au intors in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este langa Ierusalim, departe cat un drum in ziua Sabatului.
13. Cand au ajuns acasa, s-au suit in* odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru**, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon+ Zilotul, si Iuda++, fiul lui Iacov.
14. Toti acestia* staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile** si cu Maria mama lui Isus, si cu fratii+ Lui. Faptele Apostolilor cap 1
Oare eu trebuie sa fac altceva decat au facut ucenicii lui Isus? Eu, care mi-am ales ca si indrumator pe Isus Hristos si apostolii sai, spun ca trebuie sa fac ceea ce ei au facut. Altii nu sunt de acord cu acest lucru...
Este nevoie oare de un alt mijlocitor? Sau de inca un mijlocitor la Tatal? Sau nu avem noi drum liber la Fiul?
Raman de multe ori uimit cand vad ca sf. Patrick este protectorul Irlandei, sf.Ilie este protectorul pompierilor, alt sfant este protectorul marinarilor. Este oare mana lui Dumnezeu prea scurta sa ne protejeze pe toti? Nu este Dumnezeu la fel de protector cu un marinar ca si cu un pompier?
Din pacate, crestinarea in mase, pe natiuni, produsa ca urmare a unui ordin politic si nu individuala, produsa ca urmare a adevaratei nasteri din nou a adus cu sine si ramasite idolatre. Cand ai zei protectori ai locuintei, ai corabiilor etc. este foarte greu sa renunti la ei pentru un Dumnezeu nevazut, cu care nu te-ai intalnit niciodata. Si cum toate popoarele au si zeitati feminine, Maria, fecioara neprihanita , se vede pusa in postura in care ea nu s-a pus niciodata. Se ruga impreuna cu ucenicii si femeile... si femeia si ucenicul din secolul XXI se roaga la ea, nu la cel la care se ruga ea. Stia ca intre om si Dumnezeu este un singur mijlocitor, si intr-un singur nume trebuie sa creada omul ca sa fie mantuit... si a ajuns sa imparta slava lui Dumnezeu.
Nu este vina ei, ea ramane in continuarea fericita intre femei... dar ramane la locul ei... ca si Moise, ca si Ioan Botezatorul... si ca orice alta fiinta nascuta in pacat.
Apar diferite versiuni tarzii, cum ca a fost rapita la cer din sicriu... iar ea, evreica fiind, a fost inmormantata dupa ritualul evreiesc, nicidecum dupa cultul aparut mult mai tarziu, cu astepatrea 3 zile si punerea corpului intr-un sicriu.
Domnul sa ne dea intelepciune si lumina! Si sa ne dea puterea lui de sus sa facem voia lui indiferent de ceea ce trebuie sa lasam in urma!

SolaScriptura
Tu esti neoprotestant si nu o cinstiti pe Maica Sfanta, insa trebuie sa intelegi ca crestinii de doua mii de ani (cei din Biserica Catolica si Ortodoxa) o cinstesc pe Sf. Maria si pe martiri dealtfel, voi nu puteti face diferenta intre latria si dulia, latria e adorarea (aceasta include si cinstirea) si e atribuita numai lui Dumnezeu, dulia (e numai cinstire, fara adorate, iar in cazul Fecioarei Maria e vorba de hiperdulia, preacinstire) e cinstea cuventita sfintilor lui Dumnezeu.

Si neoprotestantii o cinstesc pe Maria, mama lui Isus. Dar de aici si pana la a imparti cu Maria slava lui Dumnezeu este o cale pe care orice crestin adevarat nu o va parcurge.
Spuneai ceva de crestinii de 2000 de ani... cred ca si tu stii destul de bine in ce secol a fost introdus cultul Mariei in biserica asa zis crestina. Si nu este de 2000 de ani... oricat de slab ai sti numara...
Unele ramasite pamantesti s-au pastrat, altele nu s-au pastrat. Daca osemintele lui Marta si Maria nu exista azi nu inseamna ca ele au fost rapite la cer.
Cei care se bazeaza pe asa zisa traditie se bazeaza pe niste nisipuri miscatoare. Ieri Stefan cel Mare era doar un om cu purtare libertina, azi este mare si sfant. Ceea ce azi este catalogat drept pacat, maine, prin traditie s-ar putea transforma in sacrament. S-au increzut in nimicuri si au ajuns ei insasi de nimic.
Duhul Sfant a interzis crestinilor sa consume sangele animalelor... "caci s-a parut potrivit Duhului Sfant si noua..." Dar azi, un alt duh, sigur altul, ca Dumnezeu este acelasi ieri, azi si in veci chiar le recomanda crestinilor consumul de sange...
Domnul sa aiba mila de noi si sa ne deschida ochii sa nu mai bajbaim in invataturi date de oameni....

TriRegnum, scuze pentru off topic... insa trebuie sa intervin:
Stefan cel Mare este Sfant si merita cinstit ca atare. La fel si alti domnitori romani care au avut particula IO alaturata numelui. Btw, dintre acestia, Brancoveanu are si acatist.

On topic:
Sf. Fecioara Maria trebuie cinstita nu numai pentru ca L-a nascut pe Iisus, ci si pentru propriile Ei merite, calitati si atribute care se regasesc in Acatistul Maicii Domnului si in Acoperamant. Este cea mai puternica si elevata entitate creata. Pe de alta parte, experienta mi-a aratat ca Sf. Fecioara este Cea mai plina de solicitudine (/mila?) la cererile ce-I sunt adresate.

Iar consumul de sange: este interzis si este uraciune in Ochii Domnului. Mesajul lui Iisus in Evanghelia Pacii este:
Mancati toate fructele pomilor, grauntele si plantele campurilor, laptele animalelor si mierea albinelor, care se potrivesc cel mai bine pentru hrana voastra.
Orice alt aliment este opera lui Satana si conduce la pacate, boli si la moarte. (se refera la carne, oua, icre - si toate celelalte produse de origine animala)

TriRegnum

Iarasi a-ti dat-o in off-topic!
Aici se vorbeste despre Maria...
Si despre Maria se vorbea si in Evanghelia dupa Luca cap 11:27-28. Lui Isus i sa pus aceiasi intrebare... Este fericita mama lui? Este mai fericita decat alti credinciosi? Este ea "nascatoare de DUMNEZEU"???
Si Mantuitorul arata adevarata fericire... Falsa inspiratie si lupta impotriva adevarului exista si atunci, dar atata timp cat Isus era pe pamant, si cat cei care au primit invatatura lui autentica au trait, ea a fost combatuta. Dar in secolul 4, niste oameni au curajul sa rastoarne spusele Mantuitorului din Evanghelia dupa Luca si sa ridice paganismul la rang de dogma crestina...
Ferice de cei ce asculta Cuvantul.
27. Pe cand spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod si-a ridicat glasul si a zis: "Ferice* de pantecele care Te-a purtat si de tatele pe care le-ai supt!"
28. Si El a raspuns: "Ferice* mai degraba de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu, si-L pazesc!"

Citatul este din traducerea Cornilescu, sau asemanatoare, care o folosesc cei de la bibleleague.ro
Si in greaca este acelasi lucru, poti sa-l traduci cum vrei ca esenta este aceiasi. Nu are rost sa incercam sa ne acoperim erorile noastre maltratand Biblia. De fapt, unii si-au facut obicei din asta, schimband chiar si Legea lui Dumnezeu scrisa cu degetul sau pe piatra...

Daca cunosti greaca veche, ai un punct rosu de la mine. ai studii de greaca biblica?
Chiar si asa cum spui tu, Fecioara Maria a fost fiinta umana cea mai fidela doctrinei crestine, a trait autentic mesajul lui Dumnezeu si pentru aceasta a fost inaltata la cer (a fost Fecioara si cum Ilie a fost asemenea curat si el a fost ridicat la cer).

Mi-a placut foarte mult o istorioara pe care ne-o spunea azi parintele Adrian Dinu, unul din preotii din parohia noastra, preluata din alta parte.

Cica Sf. Ap. Petru si cu Sf. Ap. Ioan se plimbau prin rai si tot vedeau oameni pe acolo care nu se potriveau locului (nu aveau haina cea de nunta ) si tot se intrebau ce inseamna aceasta. Si tot cercetand, au vazut ca intr-o parte a raiului era facuta o spartura in zidul care inconjura raiul si pe acolo Maica Domnului lasase pana jos un fir pe care se urcau oamenii.

E, sigur, o povestioara, insa cred ca ea reflecta ceea ce credem despre Maica Domnului si ca asta arata cata nadejde ne putem pune in ea.

In plus, tot in seara asta parintele ne spunea ca Maica Domnului este cinstita si de Biserica Ortodoxa si de Biserica Catolica si ca in ea se poate gasi o mijlocitoare pentru a realiza apropierea acestora, bineinteles ca in respectarea Adevarului.

Toate aceste discutii s-au purtat la o intrunire unde s-a lansat cartea parintelui, care a fost si lucrarea lui de doctorat: "Maica Domnului in teologia Sfintilor Parinti". Pentru a realiza aceasta lucrare parintele a studiat si in institute teologice din Occident (Elvetia, Franta). O recomand cu mare caldura pentru cei care doresc sa cunoasca mai multe despre acest subiect.

sursa www.profamilia.ro

Adormirea Maicii Domnului în scrierile apocrife
achizitionare: 15.04.2002; sursa: Editura Humanitas

Prezentăm în cele ce urmează o selecţie de câteva texte din lucrarea "Evanghelii Apocrife", apărută în 1996 la Editura Humanitas. Această selecţie se doreşte o invitaţie la lectura acestei cărţi. Pasajele de mai jos sunt din "Cuvântul Sfântului Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu".

* * *

Pentru majoritatea creştinilor, termenul de "apocrif" este echivalent cu "primejdios", "dubios"... Textele aprocrife sunt acele cărţi pe care Biserica nu le-a încadrat în Canonul Sfintei Scripturi, neavând siguranţa inspiraţiei lor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne temem de textele apocrife. Pe plan dogmatic ele nu aduc nimic nou, şi în general urmează învăţătura cărţilor canonice, cu unele mici abateri. Ele au fost luate în considerare de creştini încă de la începuturi, dovadă fiind arta creştină, unde se găsesc elemente care sunt evident inspirate de aici.


I.

Ori de câte ori preasfânta şi preacinstita Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, mergea la sfântul mormânt al Domnului nostru, ca să ardă mirozne bune şi ca să-şi plece sfinţii săi genunchi, îl ruga stăruitor pe Cel născut din ea, pe Cristos, Dumnezeul nostru, s-o dezlege de cele pământeşti şi s-o ridice la ceruri. (...)

III.

Într-o zi de vineri Sfânta Maria se duse, ca de obicei, la mormânt. Şi pe când se ruga, iată, s-au deschis cerurile şi arhanghelul Gabriel a coborât lângă ea şi i-a zis: "Bucură-te, Născătoare de Cristos, Dumnezeul nostru! Căci ruga ta a străbătut cerurile şi a fost primită de Cel Ce S-a născut din tine. Peste puţin vei părăsi lumea aceasta, după cum ţi-a fost vrerea şi te vei duce lângă Fiul tău, la viaţa cea adevărată şi fără de sfârşit." (...)

V.

Apoi se ruga aşa: "Doamne Isuse Cristoase, care în imensa Ta bunătate ai binevoit să Te naşti din mine, ascultă glasul meu şi trimite-mi-l pe apostolul Tău Ioan, pentru ca lui, primul, să dăruiesc pârga bucuriei mele. Încă Te mai rog să mi-i trimiţi prin porunca Ta sfântă şi pe ceilalţi apostoli ai Tăi, atât pe cei care sălăşluiesc lângă Tine, cât şi pe cei din viaţa aceasta, oriunde s-ar afla ei, pentru ca, văzându-i, să binecuvântez numele Tău vrednic de toată lauda. Sunt încredinţată că vei da ascultare în toate roabei Tale."

VI.

Pe când se ruga ea aşa, am apărut eu, Ioan, fiind răpit şi adus tocmai din Efes de către Spiritul Sfânt într-un nor. Acesta m-a aşezat chiar acolo unde zăcea Maica Domnului meu. Am intrat la ea, L-am slăvit pe Cel născut din pântecele ei şi am zis: "Bucură-te, Maica Domnului meu, care L-ai născut pe Cristos, Dumnezeul nostru, şi veseleşte-te, căci vei pleca din viaţa aceasta în mare slavă!" (...)

XII.

Eu, Ioan, când am auzit acestea am început să mă rog. Spiritul Sfânt grăi aşa către apostoli: "Să veniţi cu toţii, aduşi de nori de la marginile pământului, şi să vă adunaţi în sfântul Betleem, căci Maica Domnului nostru Isus Cristos este cuprinsă de neliniştea morţii: Petru, de la Roma, Pavel, din Tiberia, Toma, din mijlocul Indiei, Iacov, de la Ierusalim.

XIII.

Andrei, fratele lui Petru, Filip, Luca, Simon Cananeanul şi Tedeu, care erau morţi, au fost sculaţi din mormintele lor de către Spiritul Sfânt. Iată cum le-a vorbit Acesta: "Să nu credeţi că acum este Învierea! Nu, ci v-aţi sculat din morminte ca să mergeţi să o salutaţi pe cinstita şi făcătoarea de minuni Maică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. Căci a sosit ziua ieşirii ei din această lume şi a suirii la ceruri."

XIV.

Marcu, aflat încă în viaţă, a venit de la Alexandria şi s-a alăturat celorlalţi apostoli care, după cum am zis, se adunaseră din toate colţurile lumii. Petru a fost ridicat pe un nor şi a stat în mijloc, între cer şi pământ, cu ajutorul Spiritului Sfânt. La fel ceilalţi apostoli, tot cu ajutorul Spiritului Sfânt, erau luaţi pe câte un nor şi aduşi lângă Petru. Astfel, cum am zis, toţi ne-am adunat prin lucrarea Spiritului. (...)

XXXVIII.

Iar în duminica aceea Maica Domnului spune apostolilor: "Ardeţi tămâie, căci vine Cristos cu ceata îngerilor!" Şi, iată, Cristos apare aşezat pe un tron de heruvimi. Şi-n timp ce noi toţi stăteam în rugăciune, se ivi o mulţime de îngeri. Cu ei se afla şi Domnul, care era aşezat în spatele heruvimilor, în toată puterea Sa. La apariţia Fiului Său Unul-Născut, un şuvoi de lumină se reversă peste Sfânta Fecioară şi toate puterile cereşti, căzându-i înainte, i se închinară.

XXXIX.

Atunci Domnul o chemă pe Maica Lui: "Maria!" Şi ea îi răspunse: "Iată-mă, Doamne!" Domnul îi zise iar: "Nu te întrista, ci mai bine să se bucure şi să se veselească sufletul tău! Fiindcă ai căpătat harul să poţi vedea slava care mi-a fost dăruită de Tatăl meu." Sfânta Maică a lui Dumnezeu îşi ridică atunci privirile şi văzu în El o slavă pe care gura omenească nu este în stare să o rostească ori să o cuprindă. Domnul a rămas lângă ea şi i-a zis: "Iată, din clipa aceasta trupul tău nepreţuit va locui, neschimbat, în paradis, iar sufletul tău sfânt, scăldat într-o lumină extraordinară, în ceruri, printre comorile Tatălui meu, acolo unde domnesc pacea şi bucuria îngerilor, ba încă şi mai sus." (...)

XLIII.

Şi după ce s-a rugat în felul acesta, Domnul i-a zis: "Să se bucure şi să se veselească inima ta! Căci ţi-au fost date toate darurile şi tot harul, de la Tatăl meu din ceruri, de la Mine şi de la Spiritul Sfânt. Sufletul care va chema numele tău în ajutor nu numai că nu se va căi, dar va găsi milă, mângâiere, sprijin şi bucurie, atât în veacul acesta, cât şi în cel viitor înaintea Tatălui meu din ceruri."

XLIV.

Domnul se întoarse apoi către Petru şi îi zise: "A sosit clipa să începi cântarea!" Iar când Petru a început cântarea, toate puterile cereşti au răspuns în cor "Aleluia!" Atunci chipul Maicii Domnului străluci mai tare decât lumina. Apoi se ridică şi îi binecuvântă cu mâna ei pe apostoli. Şi toţi îl slăviră pe Dumnezeu. Iar Domnul, desfăcându-şi mâinile neîntinate, îi primi sufletul sfânt şi curat.

XLV.

Când sufletul ei a ieşit din trup, locul s-a umplut de o mireasmă plăcută şi de o lumină extraordinară. Iar din ceruri se auzea un glas zicând: "Fericită eşti tu între femei!" Atunci Petru, eu, Ioan, Pavel şi Toma am alergat şi i-am îmbrăţişat picioarele slăvite, ca să ne sfinţim. Cei doisprezece apostoli i-au aşezat trupul cinstit şi sfânt într-un sicriu şi l-au luat cu ei. (...)

XLVIII.

După săvârşirea minunii apostolii ridicară sicriul şi aşezară sfântul şi cinstitul trup în Ghetsimani, într-un mormânt proaspăt făcut. Şi îndată din sfântul mormânt al stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu au început să iasă miresme neasemuit de plăcute. Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi, slăvindu-L pe Copilul ei, Cristos, Dumnezeul nostru. După trei zile glasurile au încetat. Câţi se aflau acolo au ştiut că trupul ei curat şi slăvit se strămutase în paradis. (...)

L.

Noi, apostolii, după ce am privit slăvita urcare la cer a trupului ei sfânt, am lăudat pe Dumnezeu pentru că ne-a arătat minunile Sale cu prilejul dezlegării de această lume a Maicii Domnului nostru Isus Cristos. Să ne învrednicim cu toţii de rugăciunile şi mijlocirile ei, sub sfânta ei ocrotire, bunăvoinţă şi protecţie, atât în veacul acesta, cât şi în cel viitor, slăvindu-L deopotrivă, în orice clipă şi în orice loc, pe Fiul său Unul-Născut, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

Readuc in atentie acest topic despre Maica Domnului, deoarece am constatat ca sunt unii care nu numai ca nu stiu si nu au vointa sa caute, dar o considera ca fiind un simplu om...
O sa citez din cuvintele Parintelui Cleopa... Imi cer iertare ca e cam mult, dar eu cred ca niciodata nu e de ajuns cand e sa aflam lucruri minunate...
La Adormirea Maicii Domnului
(15 august)
„Apostoli de la margini, adunaţi-vă în satul Ghetsimani şi îngropaţi trupul meu, iar Tu Fiul şi Dumnezeul meu, primeşte duhul meu."
Iubiţi credincioşi,
Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea drept măritoare, rânduite spre cinstirea sfinţilor, aduc mare bucurie duhovni­cească binecredinciosilor creştini. Dar oricât de mare ar fi blagoslovia pe care o aducem sfinţilor, ea nu se poate asemăna cu aceea pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu, iubitorul sfinţilor. Pe Dumnezeu îl adorăm, iar pe sfinţi îi venerăm, adică îi cinstim, drept cei ce sunt prietenii lui Dumnezeu.
Astăzi nu este praznic de sfinţi. Astăzi Biserica lui Dumnezeu dreptmăritoare prăznuieşte pe Impărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor. Nu se poate asemăna cinstirea robilor cu a împăraţilor. Astăzi este praznic împărătesc, pentru că Maica Domnului, împă­răteasa a toată făptura, astăzi se muta la cer.
Dar este mai bine să ştiţi cum s-au întâmplat lucrurile la adormirea Maicii Domnului, cum s-a mutat Maica vieţii de la noi la cer. Mai înainte cu trei zile de adormirea Maicii Domnului, Prea Sfântul si Atotputernicul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos a trimis din cer pe arhanghelul Gavriil ca să binevestească Maicii Lui mutarea ei la cele fără de grijă. Acelaşi dumnezeiesc arhanghel, care a fost trimis de Dumnezeu când i-a binevestit ei că va naşte pe Hristos Mântuitorul lumii, vine şi acum şi-i vesteşte mutarea din viaţa pământească la odihna cea veşnică, la slava şi cinstea cea negrăită pe care o are în cer.
Venind arhanghelul Gavriil, a adus Prea Sfintei Fecioare Măria o ramură de finic, după cum la Buna Vestire îi adusese un crin. Maica lui Dumnezeu înţelegând de la Gavriil că trebuie să părăsească lumea şi pământul acesta, s-a întors acasă, şi-a pregătit casa cu lumânări şi cu tămâieri, apoi s-a dus la Muntele Măslinilor, unde avea obiceiul să se roage prea dulcelui ei Fiu, lisus Hristos. Şi când se ruga ea, s-a făcut o minune mare şi preaslăvită. Copacii şi măslinii de pe Muntele Măslinilor se înclinau şi ei cu dânsa până la pământ, ca semn de mare cinste şi de închinăciune, aduse Prea Sfintei Maicii Domnului.
După aceasta Maica Domnului s-a întors acasă şi tot atunci s-a făcut un cutremur mare, încât s-a cutremurat tot locul unde era casa ei. Atunci ea a căzut la rugăciune, a aprins din nou lumânări şi tămâie şi a chemat toate sfintele femei împreună vieţuitoare cu dânsa, pe sfintele mironosiţe şi pe prietenele ei şi le-a spus: „Iată, a sosit vremea ca eu să vă las şi să mă duc la Fiul Meu!". Şi s-au întristat toate sfintele femei care urmau Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu. Apoi deodată s-a făcut vifor mare, şi un vânt puternic s-a pornit şi norii cerului aduceau pe cei 12 Apostoli de la marginile lumii, unde erau trimişi pentru propovăduire. Veneau şi ei să ia parte la cinstirea şi îngroparea Prea Sfintei Fecioare Măria. Au fost aduşi Apostolii pe nori de însuşi Dumnezeu Cuvântul ca să dea mai multă slavă şi cinste Prea Sfintei Sale Maici.
Cum au sosit Apostolii, le-a zis Maica Domnului: „Iată pentru care pricină v-au adus pe voi norii aici la Ghetsimani. Am primit veste de la arhanghelul Gavriil că eu trebuie să mă mut şi să vă las, dar nu de tot; ci să trec la ceruri şi de acolo să vă ajut, rugându-mă pentru toată lumea înaintea Prea Sfintei Treimi.". Şi au plâns toţi dumnezeieştii Apostoli! Iar mai pe urmă a venit şi marele Apostol Pavel care a început să plângă, zicând: „O, Maica Vieţii şi a lui Dumnezeu Cuvântul. Eu pe Dumnezeul Meu lisus Hristos nu L-am văzut în trup, dar pe tine văzându-te în trup mi se părea că El însuşi petrece pururea cu noi şi multă mângâiere am avut noi Apostolii, avându-te pe tine cu noi. Dar acum te duci la bucuria cea veşnică. Noi ne bucurăm de bucuria ta, dar ne şi întristăm. Ne bucurăm că te duci la acele prea sfinte locuri şi la veselia cea fără de margini, dar ne şi întristăm că rămânem aici pe pământ sărmani, fără vederea şi blândeţea ta şi fără sfintele tale poveţe şi rugăciuni cele prea puternice.".
Aşa au vorbit şi ceilalţi Apostoli. Apoi Maica Domnului le-a ţinut ultimul ei cuvânt: „Iată, eu mă voi culca pe patul meu şi voi aşeza trupul meu aşa cum voi vrea, iar voi aşa să-1 lăsaţi!" .
Zicând acestea, şi-a luat iertare de la toţi cei de faţă şi făcând semnul sfintei cruci s-a culcat pe pat, a închis ochii, a pus mâinile pe piept şi şi-a dat duhul. Şi îndată ce Prea Sfânta Maică şi-a dat duhul ei cel prea sfânt în mâinile Fiului ei, toţi orbii, ologii, şchiopii şi bolnavii care veniseră acolo din Ierusalim şi din împrejurimi s-au făcut sănătoşi. Muţii vorbeau, surzii auzeau, leproşii se c*răţau şi umblau, că aşa a voit Prea Sfântul Dumnezeu si Mântuitorul
nostru lisus Hristos ca să cinstească adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu cu minuni preamărite şi să ştie toţi că nu a adormit o femeie de rând, ci Maica Cuvântului lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor .
După ce Maica Domnului şi-a dat prea curatul ei suflet, dumnezeieştii Apostoli au auzit negrăite cântări îngereşti în văzduh, care lăudau şi cântau pentru ieşirea din trup a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci au început a cânta şi ei împreună cu îngerii din văzduh şi, luând patul Prea Curatei Maicii Domnului, au pornit spre Ghetsimani ca să-1 aşeze acolo în mormânt. Şi era o cântare de obşte a turmei celei cuvântătoare a lui Hristos de pe pământ şi a celei înţelegătoare din ceruri, adică a îngerilor. Şi petrecea aşa şi cerul şi pământul, adică şi îngerii şi oamenii pe Maica Domnului la mormântul ei cel prea sfânt.
Pe cale, auzindu-se cântările şi simţindu-se mireasma prea sfântului ei trup ce umplea locurile pe unde trecea, s-a trezit zavistia iudeilor, încât unii dintre ei voiau să arunce jos de pe umerii Apostolilor patul cel prea sfânt. Ba unul dintre ei a îndrăznit chiar să se apropie şi să pună mâinile pe prea sfântul ei pat. Dar, o minune! Toţi cei ce voiau să dea jos patul de pe umerii Apostolilor au orbit şi nu mai vedeau pe unde merg. Iar celui ce a îndrăznit să se atingă de acea prea curată năsălie pe care se afla trupul Maicii Domnului i s-au tăiat deodată amândouă mâinile de o mână îngerească nevăzută şi au rămas lipite de năsălie, iar el, căzând jos leşinat, cerea iertarea Maicii Domnului.
Atunci, Sfântul Apostol Petru, luând de pe pieptul Maicii Domnului ramura de finic pe care o adusese arhanghelul Gavriil, a pus-o pe ochii celor orbiţi şi deodată s-au făcut sănătoşi. Apoi a atins cu aceeaşi ramură şi mâinile celui lovit de pedeapsa lui Dumnezeu şi pe loc s-a vindecat. Şi aşa s-au săvârşit minuni preamărite la adormirea Maicii Domnului, încât toţi strigau într-un glas: „Mare este Domnul nostru lisus Hristos şi Prea Curata Lui Maică, Prea Sfânta Fecioară Măria!".
Ajungând la Ghetsimani, au pus prea sfântul trup al Maicii Domnului în mormântul nou de piatră care era pregătit mai dinainte şi, după ce au pus piatra pe uşa mormântului, încă trei zile şi trei nopţi s-au auzit cântări îngereşti împrejurul mormântului.
După aceea s-a întâmplat alt lucru minunat. Toma apostolul, care nu fusese nici la învierea Domnului, nu a fost adus pe nor cu ceilalţi Apostoli. Ci pe dânsul l-a adus un nor, după înmormântarea Maicii Domnului. De aceea, foarte întristat şi mâhnit, zicea: „Oare pentru care păcate ale mele nu m-am învrednicit să mai văd o dată în trup pe Maica lui Dumnezeu. Pentru care păcate am fost zăbavnic cu credinţa şi la înviere şi am întârziat şi acum la adormirea Maicii Domnului?". Atunci a îndemnat Dumnezeu pe Apostoli ca prin sfat de obşte să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca şi Toma să sărute picioarele Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu în sicriu şi să ia astfel mângâiere şi nădejde tare, că este primită şi propovăduirea Evangheliei lui de către lisus Hristos. Şi deschizând ei mormântul şi sicriul Maicii Domnului, o minune! Nu au aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Măria, ci numai giulgiul singur. Aşa a rămas şi la Mântuitorul nostru lisus Hristos singur giulgiul după înviere, căci Fiul lui Dumnezeu şi Fiul după trup al Fecioarei Măria a luat-o cu tot cu trup pe Maica Sa la ceruri şi a aşezat-o la locul pe care El singur îi ştie.
Acesta este fapt adevărat, fraţilor, şi adevărul acesta s-a predat până astăzi pe temeiul celor întâmplate la adormirea Maicii Domnului şi este păstrat prin tradiţie în cărţile noastre de slujbă la biserică. Să nu uităm că şi la patima cea înfricoşătoare a lui Hristos, la răstignire şi la moartea Lui s-au făcut minuni mari. Acolo s-a făcut întuneric de la al şaselea până la al nouălea ceas, peste tot pământul; catapeteasma templului s-a despicat în două în Ierusalim, mormintele s-au deschis şi morţii au înviat. Deci, aşa cum la moartea Mântuitorului s-au făcut prea slăvite şi mari minuni, tot aşa a binevoit Milostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru să cinstească şi adormirea Prea Curatei Sale Maici cu negrăite minuni. Acestea au fost: venirea arhanghelului Gavriil, aplecarea pomilor care se închinau ei în Muntele Măslinilor, venirea dumnezeieştilor Apostoli pe nori, orbirea şi tăierea mâinilor celor necredincioşi şi vindecarea lor după ce s-au căit, cântările îngereşti care se auzeau în toate părţile, în chip nevăzut petrecând pe Maica Domnului la mormânt şi, la urmă, înălţarea ei cu trupul la cer şi lăsarea prea sfântului ei giulgiu în mormânt, drept mângâiere celor de pe pământ.

Iubiţi credincioşi,
Dar pentru ce s-au făcut atâtea minuni la acest mare praznic? Pentru ce cu atâtea preaslăvite minuni a încununat Prea Sfântul
Dumnezeu adormirea Maicii Sale? Iată pentru ce: pentru noi şi pentru credinţa noastră, ca să ştim până la sfârşitul lumii cine a fost Maica Domnului pe pământ, care s-a mutat atunci la cer. Cea care s-a mutat la cer a fost fiica lui Dumnezeu. Căci auziţi ce zice Duhul Sfânt: „Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău..." (Ps. 44, 12) şi celelalte; fiica lui Dumnezeu şi în acelaşi timp maica Cuvântului după trup. Aceasta ne mai spune iarăşi Duhul Sfânt: „Atunci s-a mutat la cer mireasa cea cu totul fără de prihană, palatul cel împărătesc al Prea Sfântului Duh, cămara Duhului cea prea sfântă şi prea curată.". Iar de vom întreba pe sfinţi, pe prooroci şi pe câte unul în parte, vom auzi de la toţi aşa: jrA.stăzi s-a mutat la cer porumbiţa cea duhovnicească şi cuvântătoare care a adus în lume semnul încetării potopului păcatului, ramura de măslin pe care o purta porumbiţa lui Noe, semnul milostivirii lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc.".
Aceasta ne spun şi dumnezeieştii prooroci. Astăzi s-a mutat la cer scara cea înţelegătoare, scara cea duhovnicească prin care firea omenească s-a mutat de jos până la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, prin trupul cel îndumnezeit al lui lisus Hristos. Dar să întrebăm şi pe David, prea fericitul strămoş şi părinte, tatăl Domnului după trup, şi ne va spune şi el: „Astăzi s-a mutat la cer împărăteasa care stă de-a dreapta Prea Sfintei Treimi cu haină aurită şi împodobită şi prea înfrumu­seţată.", lezechiel proorocul ne spune că: „Astăzi s-a mutat la cer uşa lui Dumnezeu cea încuiată prin care nimeni nu a trecut decât Domnul Dumnezeu şi încuiată a lăsat-o pe dânsa şi nestricate porţile fecioriei ei.".
De vom întreba pe Isaia proorocul, ne va spune de asemenea: ,Astăzi s-a mutat la cer Fecioara care a născut pe Emanuel", adică pe Hristos Dumnezeu care pururea este şi va fi cu noi. De vom întreba pe Ghedeon, şi el ne va spune: „Astăzi s-a mutat la cer lâna cea plină de rouă a Duhului Sfânt.". De vom întreba pe Avacum proorocul, ne va spune şi el: „Astăzi s-a mutat la cer muntele cel cu umbră deasă a lui Dumnezeu.". Si iarăşi ne va spune David: „Astăzi s-a mutat la cer muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască.".
Şi de vom întreba pe toţi proorocii, toţi vor spune că astăzi Maica lui Dumnezeu Cuvântul, Maica Vieţii, Maica milei şi a milostivirii s-a mutat de la noi la cer.
Fraţilor, am avea atâtea de vorbit despre Maica Domnului, dar nu se pot spune toate în cadrul unei Sfinte Liturghii, căci este prea scurt timpul şi nimeni nu poate să o laude pe dânsa după vrednicie. Dar să ştim că astăzi s-a mutat la cer Maica noastră, Maica milostivirii. Toţi care avem pe Dumnezeu de Tată, avem de Maică duhovnicească pe Maica Domnului, care pururea se roagă în ceruri şi mijloceşte pentru noi, pentru iertarea şi mântuirea neamului omenesc. De mult ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeieştii Părinţi, pentru mulţimea păcatelor cu care oamenii mânie pe Dumnezeu, dacă Maica Domnului n-ar fi mijlocit cu lacrimi fierbinţi de mamă înaintea Fiului ei prea iubit pe Care L-a născut în peştera din Bethleem. Căci nu voieşte Maica milei şi a milostivirii să piardă Dumnezeu sufletele oamenilor, pentru că ştie că s-ar pierde toată lumea care s-a făcut sălaş al atâtor păcate şi răutăţi. Prea Sfânta Fecioara Măria însă, care a slujit Tatălui ca fiică, lui Hristos ca Maică şi Prea Sfântului Duh ca locaş, pururea slujeşte Prea Sfintei Treimi în ceruri împreună cu toţi sfinţii şi îngerii şi se roagă pentru noi şi pentru mântuirea noastră.
Avem acolo în cer o maică bună şi milostivă care duce la Fiul ei lacrimile şi rugăciunile noastre. Să nu credeţi că, dacă s-a mutat Maica Domnului la cer, a părăsit lumea. Nu! O dată ce s-a dus acolo, având mai mare putere, ne ajută tuturor. Ea este acum mai aproape de scaunul Dumnezeirii. S-a mutat acolo, ca pururea să privească spre nevoile săra­cilor, spre rugăciunile văduvelor, spre cei săraci şi sărmani, spre cei închişi, spre cei prigoniţi, spre cei în durere şi greu bolnavi. Acolo ea s-a făcut Maică ajutătoare pentru toţi cei în necazuri, pentru toţi cei asupriţi şi pentru toţi cei ce o iubesc pe dânsa şi o cheamă în ajutor din toată inima.
Avem în cer o Maică prea bună, o Maică a milei şi a milostivirii, care pururea se roagă pentru Biserica lui Hristos. Fericiţi, de trei ori fericiţi sunt creştinii care au"icoana Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu în casele lor şi care citesc în fiecare zi Acatistul şi Paraclisul ei şi orice rugăciuni către ea. Nu există în cer şi pe pământ altă faţă mai puternică după Sfânta Treime, ca Maica Domnului care poate să ne ajute pe noi. Dacă pomenirea dreptului se face cu laude, câtă laudă se cade să aducem noi Maicii Domnului, care este împărăteasa tuturor drepţilor, sfinţirea sfinţilor şi a îngerilor lui Dumnezeu? Pentru aceea şi Biserica o laudă cântând: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu te mărim!". Iar dacă este împărăteasă, are şi puteri mari de la Dumnezeu, ca să ne ajute nouă, să ocrotească lumea, să vină în ajutorul celor mici şi celor mari, celor bogaţi şi celor săraci, celor înţelepţi şi celor simpli, al celor bolnavi şi celor sănătoşi şi tuturor credincioşilor, fiind în acelaşi timp mama noastră din ceruri. Fericiţi sunt creştinii care, după Sfânta Treime, o cinstesc pe Maica Domnului din toata inima lor şi oriunde se află se roagă mereu, zicând această rugăciune: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-mă pe mine păcătosul (sau păcătoasa).".

Iubiţi credincioşi,
Să vă spun o istorioară ca să vedeţi cât de grabnic ajutătoare este Maica lui Dumnezeu celor care o au pe dânsa de Mamă şi o cinstesc ca pe Maica lui Dumnezeu-Cuvântul şi cât de aproape este faţă de cei ce o cheamă pe dânsa în ajutor.
Era o femeie văduvă căreia îi murise soţul de când era tânără şi îi rămăseseră doi copilaşi. Biata femeie avea şi ea o mică gospodărie şi avea multă credinţă în Dumnezeu si evlavie către Maica Domnului cu Pruncul în braţe. Mama învăţase pe copii de mici să se închine şi să zică Tatăl nostru, Crezul şi rugăciuni către Maica Domnului. Uneori copiii întrebau, ca nişte prunci ce erau: „Mamă, cine este aceea de pe icoană?" şi ea le spunea: >TAceea este mama voastră. Adevărata voastră mamă!", iar copiii răspundeau: „Nu-i adevărat! Mama noastră cea adevărată este în ceruri şi o cheamă Maica Domnului.". „Dar copilul Acela care-L ţine în braţe, cine este?" Mama le-a zis din nou: „Acela este Domnul nostru lisus Hristos, care ne-a făcut pe noi şi a fost purtat în braţele Maicii Domnului!"
Aşa îi învăţa biata mamă pe copii despre Maica Domnului, îi învăţa că Maica Domnului este adevărata lor Maică. De aceea copiii, când se sculau dimineaţa, mai înainte de a vorbi cu mama lor, fugeau înaintea icoanei Maicii Domnului, făceau câteva metanii, ziceau Tatăl nostru, Crezul şi alte rugăciuni către Prea Curata Fecioara Măria şi o cinsteau mai mult decât pe mama lor.
Odată femeia aceea trebuia să meargă la secerat în ţarină şi nu avea cu cine să lase copiii, însă avea obiceiul să-i lase singuri încuiaţi în casă. Deci şi acum a chemat copiii, le-a lăsat mâncare şi le-a zis: „Voi rămâneţi acasă iar eu mă duc la lucru căci am mult de secerat!", iar copiii au întrebat-o: „Mamă dar noi cu cine rămânem?". Mama a răspuns: „Iată, rămâneţi cu mama voastră!" şi le-a arătat icoana Maicii Domnului în faţa căreia ardea o candelă. Apoi le-a zis: „Mama voastră rămâne cu voi şi o să vă apere, dar voi să fiţi cuminţi, să vă rugaţi şi la nevoie să strigaţi la ea şi ea vă apără de tot răul!".
Plecând femeia la ţarină, copiii au rămas singuri acasă, în grija Maicii Domnului. După ce s-au rugat puţin, copiii s-au jucat cu focul şi îndată a luat casa foc. Văzând ei că nimeni nu le poate ajuta, au căzut la icoana Maicii Domnului şi strigau: „Mamă! Mamă! Nu ne lăsa!" şi, o minune! Focul nu s-a atins de peretele unde se afla icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi de cei doi copilaşi.
Auzind femeia că-i arde casa, alergă acasă, plângând şi strigând cu durere: „Maica Domnului, cum de ai lăsat copiii mei să ardă în foc, că eu i-am lăsat în seama ta?".
Ajungând acasă, a găsit casa încinsă de flăcări, numai peretele cu icoana Maicii Domnului era neatins de foc, iar copilaşii se ţineau cu mâinile de icoană şi strigau: „Mamă! Mamă!". Văzând aceasta, biata femeie s-a aruncat prin foc la icoana Maicii Domnului şi cu mare recunoştinţă a mărturisit că Maica Domnului îi păzise copiii de foc. Apoi, cu ajutorul creştinilor, îndată şi-a refăcut gospodăria.
Iubiţi credincioşi
V-am spus această istorioară din cartea „Minunile Maicii Domnului" ca să vă încredinţez că cel ce are mamă şi ocrotitoare pe Maica Domnului, ea îl va apăra pe el şi casa lui de tot răul. Să aveţi nădejde în rugăciunile Maicii Domnului şi să nu vă lipsească Acatistul şi cinstitul ei Paraclis din casă.
La orice întristare şi la orice necaz, chemaţi pe Maica Domnului din toată inima şi ea va veni de faţă cu grabnicul ei ajutor, cu prea sfin­tele şi prea curatele ei rugăciuni. Să ştiţi că nu există suflet sub cer care să-şi fi pus nădejdea în Maica Domnului şi să fi rămas până la urmă ruşinat. Prin rugăciunile ei va avea în veacul de acum linişte, alinare, acoperire şi sprijinire, iar în ceasul morţii, mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului nu-1 va lăsa. Apoi, în ziua judecăţii Maica Domnului va sta în genunchi înaintea Fiului ei şi va zice: „Doamne, Dumnezeule şi Fiul meu, acest suflet necăjit chiar dacă a greşit, dar pururea a cerut să mă rog Ţie. Deci iartă-l, miluieşte-l şi fă cu dânsul milă!"
Fie ca prin rugăciunile Maicii Domnului să dobândim milă si în veacul de acum si în cel ce va să vină. Amin!

Tot Parintele Cleopa spunea (imi cer iertare ca repet acestea):
'Stiti voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împãrãteasa Heruvimilor, Împãrãteasa a toatã fãptura, cãmara întrupãrii lui Dumnezeu-Cuvântul, usa luminii, cã lumina cea neapropiatã gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este usa vietii, cã Viata Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiatã prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel''.

Mai spunea: ''Maica Domnului este scarã cãtre cer, pod cãtre cer; porumbita care a încetat potopul pãcatelor, precum porumbita lui Noe a adeverit încetarea potopului. Este cãdelnitã dumnezeiascã, cãci a primit focul dumnezeirii si Bisericã a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatãlui, Maica Cuvântului si Biserica Duhului Sfânt''.

Spunea iarãsi: ''Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în brate, tu stii ce vezi acolo? Cerul si pãmântul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pãmântului. Iar Maica Domnului reprezintã pãmântul, adicã toate popoarele de pe fata pãmântului, cã ea este din neamul nostru. Este din semintie împãrãteascã si arhiereascã''.

Zicea bãtrânul: ''Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria în brate? Voi stiti pe cine tine? Pe Cel ce a fãcut cerul si pãmântul si toate cele vãzute si nevãzute''.

Iarãsi spunea: ''Stiti voi cine este Maica Domnului si câtã cinste, câtã putere si câtã milã are? Este mama noastrã, cã are milã si de sãraci si de vãduve si de crestini. Pururea se roagã Mântuitorului Hristos pentru noi toti''.