Sa Retraim Sarbatoarea Pastelui, asemenea primilor crestini Optiuni

[Mihai]

Cel Care ne-a daruit libertatea vointei, creandu-ne dupa chipul Sau, o si respecta, asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre lumina, sau spre intuneric

Lumina Invierii, leacul celui ranit la suflet cu sabia pacatului

Cucernici Parinti slujitori,

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Si anul acesta ne-a invrednicit Bunul Dumnezeu sa savarsim sfintita calatorie a Marelui Post, bine stiind si marturisind impreuna cu imnograful bisericesc ca:

"Mai luminat decat soarele stralucind postul, darul cel cu multa lumina vesteste tuturor: razele Crucii si stralucirile cinstitei Patimi si Ziua Invierii cea mantuitoare(...)".

Daca privim viata lumii, din trecutul indepartat al istoriei pana in zilele noastre, ne dam seama ca izvorul tuturor relelor, suferintelor, razboaielor si al oricaror conflicte se afla in trufia omului indepartat de Dumnezeu si de voia Sa cea sfanta si mantuitoare, sfidand astfel nu numai Cuvantul lui Dumnezeu de iubire, dreptate si adevar, ci si drepturile sfinte ale semenilor sai. Spre dobandirea acestor valori ale implinirii voii lui Dumnezeu ne cheama Sfanta noastra Biserica prin glasul sfintitului ei slujitor: "Veniti de primiti lumina!"(...) Aceasta lumina a Invierii si, deci, a Bisericii noastre, trebuie sa fie lumina calauzitoare nu numai a noastra, ci si a omenirii si istoriei spre tinta desavarsirii lor, randuita inca de la inceput de Dumnezeu.

Lumina Invierii ne pazeste pasii de rataciri sufletesti si trupesti, fiind in acelasi timp singurul leac pentru tamaduirea celui "ranit la suflet cu sabia pacatului si vatamat cu multe rautati" (...).

Iubiti Parinti, slujitori ai sfintelor altare

"Dumnezeu, Mantuitorul nostru, spune Sfantul Apostol Pavel, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Tim. 2, 3-4). Dar, in dobandirea mantuirii este nevoie si de contributia voii omenesti, caci Cel Care ne-a daruit libertatea vointei, crean-du-ne dupa chipul Sau, o si respecta, asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre lumina, sau spre intuneric; spre binecuvantare, sau spre blestem; spre bucurie, sau spre chin; spre comuniune, sau spre singuratatea egoismului; spre priveghere, sau spre somnul spiritual. Altfel spus: spre viata, sau spre moarte.

Libertatea alegerii ne va aseza si pe noi - cum deja i-a impartit si pe cei de dinaintea noastra, incepand chiar cu ziua Sfintei Invieri a Domnului - intr-una din cele doua cete: cea a fiilor Invierii (Luca 20, 36), sau ai "zilei", sau ai "luminii", si cea a fiilor noptii, sau "ai intunericului" (I Tes. 5, 5), sau ai "neascultarii" si, prin urmare, ai "maniei" (Efes. 2, 2, 3). Stim cu totii bine ca in lumea de astazi nici cuvintele frumoase, mestesugite, si nici vorbitorii iscusiti nu lipsesc (...). Unii dintre fratii nostri se lasa subjugati de inselatoarele infatisari si indreptatiri ale raului, nemaiputand sa vada in ele ceea ce, de fapt, acestea reprezinta: forme de tagaduire a Adevarului si Legii dumnezeiesti, o respingere a harului mantuitor revarsat asupra lumii prin Crucea si Invierea Domnului (...).

Responsabila participare la alinarea suferintelor

Astfel, cunoscand cauzele spiritual-morale ale schimbarilor, fenomenelor si pericolelor din lumea de azi, omenirea asteapta de la noi, cei chemati de Duhul Sfant la aceasta slujire, o mai responsabila participare la alinarea suferintelor semenilor nostri. (...).

Asadar, iubiti Parinti slujitori ai sfintelor altare si frati crestini, va rog din suflet impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "sa umblati cu vrednicie, potrivit chemarii cu care ati fost chemati" (Efes. 4, 1).

Aceste cuvinte ne-au calauzit pasii si in rastimpul de dupa decembrie 1989, binecuvantata vreme de restaurare a libertatii (...).

Catedrala, testament spiritual

Din acelasi izvor al luminii Invierii a luat indemn si (...) cel dintai Patriarh al Bisericii noas-tre, Miron Cristea, care, vazand ca Biserica Ortodoxa Romana, desi inaltata in anul 1925 la rangul de Patriarhie, nu are biserica patriarhala, a luat initiativa inaltarii "Catedralei Mantuirii Neamului". Vitregia vremurilor l-a impiedicat sa inceapa aceasta lucrare, savarsirea ei fiind lasata ca sfanta datorie urmasilor sai. Luand aminte la implinirea acestui testament spiritual cu valoare sfanta, la propunerea noastra, Sfantul Sinod al Bisericii noastre si Adunarea Nationala Bisericeasca au hotarat sa purcedem la definitivarea formelor de incepere a lucrarilor de amplasare si zidire a acestui Sfant Lacas.

Cel care a biruit moartea si ne-a facut partasi acestei bucurii (...) ne-a ajutat, dupa multe si grele eforturi, sa dobandim terenul ocupat in prezent de monumentul eroilor comunisti, dezafectat. Pe acest teren se va inalta Catedrala Patriarhala, in apropierea "Mormantului Eroului Necunoscut" din Parcul Carol, spre a ramane alaturi, cu valoare de Simbol, in nemurirea neamului nostru. De aceea hramul catedralei este "Inaltarea Domnului", zi nationala de pomenire a eroilor, si "Sfantul Apostol Andrei", Parintele spiritual al credinciosilor ortodocsi romani. Cu lacrimi de bucurie (...) sa rugam pe Dumnezeu, Cel in Treime laudat, sa ne ajute sa ducem la indeplinire aceasta nazuinta sfanta.

Punandu-va la inima aceste ganduri si parintesti indemnuri, rog pe "Dumnezeul pacii, Cel ce L-a sculat din morti pe Domnul nostru Iisus, Marele Pastor al oilor prin sangele unui testament vesnic, sa va inzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrand intru noi ceea ce e bine placut inaintea Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie-I slava in vecii vecilor!" (Evrei 13, 20-21). De aici, din resedinta Sfintei noastre Patriarhii, luand lumina din Lumina Invierii ce straluceste in candela Paraclisului Sfantul Gheorghe, va urez tuturor sanatate si pace, vestindu-va cu sfanta imbratisare:

Hristos a Inviat!

Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Prea Sfanta Treime,

+ T E O C T I S T

Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
Loctiitor al Cezareei Capadociei si
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane