Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Sa Retraim Sarbatoarea Pastelui
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Comunitatea Credintei - Religie > Ecclesia
Mihai
Cel Care ne-a daruit libertatea vointei, creandu-ne dupa chipul Sau, o si respecta, asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre lumina, sau spre intuneric

Lumina Invierii, leacul celui ranit la suflet cu sabia pacatului

Cucernici Parinti slujitori,

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Si anul acesta ne-a invrednicit Bunul Dumnezeu sa savarsim sfintita calatorie a Marelui Post, bine stiind si marturisind impreuna cu imnograful bisericesc ca:

"Mai luminat decat soarele stralucind postul, darul cel cu multa lumina vesteste tuturor: razele Crucii si stralucirile cinstitei Patimi si Ziua Invierii cea mantuitoare(...)".

Daca privim viata lumii, din trecutul indepartat al istoriei pana in zilele noastre, ne dam seama ca izvorul tuturor relelor, suferintelor, razboaielor si al oricaror conflicte se afla in trufia omului indepartat de Dumnezeu si de voia Sa cea sfanta si mantuitoare, sfidand astfel nu numai Cuvantul lui Dumnezeu de iubire, dreptate si adevar, ci si drepturile sfinte ale semenilor sai. Spre dobandirea acestor valori ale implinirii voii lui Dumnezeu ne cheama Sfanta noastra Biserica prin glasul sfintitului ei slujitor: "Veniti de primiti lumina!"(...) Aceasta lumina a Invierii si, deci, a Bisericii noastre, trebuie sa fie lumina calauzitoare nu numai a noastra, ci si a omenirii si istoriei spre tinta desavarsirii lor, randuita inca de la inceput de Dumnezeu.

Lumina Invierii ne pazeste pasii de rataciri sufletesti si trupesti, fiind in acelasi timp singurul leac pentru tamaduirea celui "ranit la suflet cu sabia pacatului si vatamat cu multe rautati" (...).

Iubiti Parinti, slujitori ai sfintelor altare

"Dumnezeu, Mantuitorul nostru, spune Sfantul Apostol Pavel, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Tim. 2, 3-4). Dar, in dobandirea mantuirii este nevoie si de contributia voii omenesti, caci Cel Care ne-a daruit libertatea vointei, crean-du-ne dupa chipul Sau, o si respecta, asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre lumina, sau spre intuneric; spre binecuvantare, sau spre blestem; spre bucurie, sau spre chin; spre comuniune, sau spre singuratatea egoismului; spre priveghere, sau spre somnul spiritual. Altfel spus: spre viata, sau spre moarte.

Libertatea alegerii ne va aseza si pe noi - cum deja i-a impartit si pe cei de dinaintea noastra, incepand chiar cu ziua Sfintei Invieri a Domnului - intr-una din cele doua cete: cea a fiilor Invierii (Luca 20, 36), sau ai "zilei", sau ai "luminii", si cea a fiilor noptii, sau "ai intunericului" (I Tes. 5, 5), sau ai "neascultarii" si, prin urmare, ai "maniei" (Efes. 2, 2, 3). Stim cu totii bine ca in lumea de astazi nici cuvintele frumoase, mestesugite, si nici vorbitorii iscusiti nu lipsesc (...). Unii dintre fratii nostri se lasa subjugati de inselatoarele infatisari si indreptatiri ale raului, nemaiputand sa vada in ele ceea ce, de fapt, acestea reprezinta: forme de tagaduire a Adevarului si Legii dumnezeiesti, o respingere a harului mantuitor revarsat asupra lumii prin Crucea si Invierea Domnului (...).

Responsabila participare la alinarea suferintelor

Astfel, cunoscand cauzele spiritual-morale ale schimbarilor, fenomenelor si pericolelor din lumea de azi, omenirea asteapta de la noi, cei chemati de Duhul Sfant la aceasta slujire, o mai responsabila participare la alinarea suferintelor semenilor nostri. (...).

Asadar, iubiti Parinti slujitori ai sfintelor altare si frati crestini, va rog din suflet impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "sa umblati cu vrednicie, potrivit chemarii cu care ati fost chemati" (Efes. 4, 1).

Aceste cuvinte ne-au calauzit pasii si in rastimpul de dupa decembrie 1989, binecuvantata vreme de restaurare a libertatii (...).

Catedrala, testament spiritual

Din acelasi izvor al luminii Invierii a luat indemn si (...) cel dintai Patriarh al Bisericii noas-tre, Miron Cristea, care, vazand ca Biserica Ortodoxa Romana, desi inaltata in anul 1925 la rangul de Patriarhie, nu are biserica patriarhala, a luat initiativa inaltarii "Catedralei Mantuirii Neamului". Vitregia vremurilor l-a impiedicat sa inceapa aceasta lucrare, savarsirea ei fiind lasata ca sfanta datorie urmasilor sai. Luand aminte la implinirea acestui testament spiritual cu valoare sfanta, la propunerea noastra, Sfantul Sinod al Bisericii noastre si Adunarea Nationala Bisericeasca au hotarat sa purcedem la definitivarea formelor de incepere a lucrarilor de amplasare si zidire a acestui Sfant Lacas.

Cel care a biruit moartea si ne-a facut partasi acestei bucurii (...) ne-a ajutat, dupa multe si grele eforturi, sa dobandim terenul ocupat in prezent de monumentul eroilor comunisti, dezafectat. Pe acest teren se va inalta Catedrala Patriarhala, in apropierea "Mormantului Eroului Necunoscut" din Parcul Carol, spre a ramane alaturi, cu valoare de Simbol, in nemurirea neamului nostru. De aceea hramul catedralei este "Inaltarea Domnului", zi nationala de pomenire a eroilor, si "Sfantul Apostol Andrei", Parintele spiritual al credinciosilor ortodocsi romani. Cu lacrimi de bucurie (...) sa rugam pe Dumnezeu, Cel in Treime laudat, sa ne ajute sa ducem la indeplinire aceasta nazuinta sfanta.

Punandu-va la inima aceste ganduri si parintesti indemnuri, rog pe "Dumnezeul pacii, Cel ce L-a sculat din morti pe Domnul nostru Iisus, Marele Pastor al oilor prin sangele unui testament vesnic, sa va inzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrand intru noi ceea ce e bine placut inaintea Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie-I slava in vecii vecilor!" (Evrei 13, 20-21). De aici, din resedinta Sfintei noastre Patriarhii, luand lumina din Lumina Invierii ce straluceste in candela Paraclisului Sfantul Gheorghe, va urez tuturor sanatate si pace, vestindu-va cu sfanta imbratisare:

Hristos a Inviat!

Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Prea Sfanta Treime,

+ T E O C T I S T

Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
Loctiitor al Cezareei Capadociei si
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane
Mihai
Sa retraim sarbatoarea Pastelui asemenea primilor crestini

Iubiti confrati preoti, dragi credinciosi, calugari, calugarite si persoane consacrate,

Este o mare bucurie ca anul acesta toti crestinii sarbatorim Pastele la aceeasi data, si astfel impreuna contemplam adevarul de baza al credintei noastre, spunand impreuna cu Apostolul Petru: "Binecuvantat sa fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Isus Cristos, care, in marea sa indurare, ne-a renascut la o speranta vie prin invierea lui Isus Cristos din morti" (1 Petru 2, 3). Iata deci, cum le vorbea Sfantul Petru primilor crestini! Le spunea cuvinte noi, nemaiauzite in aceasta lume: sunteti renascuti la o speranta vie, si aceasta, datorita unui eveniment cu totul iesit din comun: Invierea din morti a lui Cristos, om si Dumnezeu. Apoi adauga acelasi Apostol: "Pentru aceasta bucu-rati-va, desi acum, pentru putin timp, trebuie sa va intristati de felurite incercari .... Pe el, fara sa-l fi vazut, il iubiti, fara a-l vedea, dar crezand in el, tresariti de bucurie negraita si preamarita, incredintati ca veti ajunge la telul credintei voastre: mantuirea sufletelor" (1 Petru, 1, 6-9).

Asadar, cu speranta si bucurie, sa retraim sarbatoarea Pastelui, asemenea primilor crestini, lasand-ne luminati de cele transmise noua de Sfintele Evanghelii. Cu siguranta ne amintim cu totii ca in relatarea Invierii Domnului, evanghelistii ne spun ca primii martori ai acestui eveniment au fost Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob si Salome. Impreuna cu alte femei, ele l-au insotit pe Isus din Galilea pana in ultimele momente ale vietii sale pamantesti. Au fost prezente cand Isus a fost invelit in giulgiu si apoi asezat in mormant. Sfantul Luca noteaza ca ele "au vazut mor-mantul si cum era asezat trupul lui Isus" (23, 55); apoi, in prima zi a saptamanii, dis-de-dimi-neata, ele au plecat la mormant, ducand miresmele pregatite. Se temeau ca nu vor putea deschide mormantul, dar ajungand acolo au vazut cu uimire ca piatra era data la o parte. Intrand in mormant, nu au gasit trupul Domnului Isus. Cuprinse de nedumerire, iata ca le-au aparut doi barbati in haine de sarba-toare, spunandu-le: "De ce-l cautati pe Cel Viu printre cei morti? Nu este aici. A inviat!" (Luca 24, 5-6).

Vazand mormantul gol si auzind vestea Invierii, ele au crezut, devenind primele martore ale celui mai mare eveniment din istorie. Cand insa i-au anuntat si pe apostoli de cele intamplate, acestia nu le-au crezut. Abia dupa ce Isus li s-a aratat apostolilor, confirmand cele spuse de femei, acestia au crezut in Invierea sa din morti.

Sarbatoarea Pastelui ne invita si pe noi sa ne gandim la acel mormant gol, care pentru femeile evlavioase si pentru Apostolii Petru si Ioan a fost primul semn al Invierii Domnului: (....) Si pentru noi, cei de astazi, misterul Pastelui este fundamentul credintei si semn al invierii noastre. Isus Cristos lumineaza drumul fiecarui credincios, ca sa putem trece peste orice experienta care pare lipsita de sens si sa descoperim perspectivele de viata pe care le putem primi de la Cel care a avut puterea sa iasa din mormant inviind din morti.

Acel mormant gol despre care ne vorbesc Evangheliile este semnul victoriei vietii asupra mortii, semnul invierii si preamaririi lui Cristos, dar si semnul invierii noastre.

Semnificatia mormantului gol, aparitiile Celui Inviat in fata ucenicilor in drum spre Emaus, sau a apostolilor care stateau la masa sau pe malul lacului Tiberiadei, ne ajuta sa descoperim ca Dumnezeu merge cu noi(...)

Iubiti confrati preoti, dragi credinciosi, calugari, calugarite si persoane consacrate,

Doresc ca noi toti, care formam Biserica locala Catolica, sa petrecem Pastele alaturi de ceilalti frati crestini de aici si de pretutindeni, in speranta si bucurie, in incredere totala in Cel Inviat, care merge cu noi ca Rascumparator, facandu-se pentru noi Lumina si Cale de mantuire, de Inviere.

Sarbatori Fericite!

Cristos a Inviat!

Ioan Robu
Arhiepiscop romano-catolic
Mihai
Mantuitorul Cristos Isus cel Inviat din morti, Garantul invierii noastre

Dupa ce am parcurs o perioada de zece saptamani - perioada Triodului - randuita de Biserica pentru constientizarea sensului Postului Mare si a Saptamanii Mari, iata-ne ajunsi la "Pastile cele sfintite, Pastile cele noi, Pastile cele de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile Cristos Mantuitorul, Pastile credinciosilor".

In urma cu zece saptamani, Isus ne invata calea smereniei, temelie a tuturor virtutilor si virtute care ne aseamana cu Isus, cu Mama Sa preacurata si cu sfintii. Am invatat apoi ca greselile si faradelegile oamenilor au determinat "desertarea de Sine" a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a facut om din iubirea de oameni, pentru ca pe oameni sa-i rascumpere. In fata unei asemenea imensitati de smerenie, noi, cei pacatosi si intinati cu greseli, ingenunchem smeriti si "plangem cu amar", ca si Petru (...) Numai smerenia ne ajuta sa ne revenim in sine si sa ne intoarcem, prin pocainta, la Cel care nu inceteaza nici o clipa sa ne iubeasca(...) Nu ne intoarcem? Ne asteapta starea cea de-a stanga, pentru neascultare si insensibilitate la dovezile de iubire ale Tatalui. Pentru aceasta au fost izgoniti Adam si Eva din Raiul pamantesc, si impreuna cu ei, toti urmasii lor(...).

Acesta este (...) scopul postului: sa ajungem la Patimile Domnului si la sfanta Lui Inviere, "lepadand lucrarile intunericului si imbracandu-ne in armele luminii"(...)
Savarsitu-s-a mantuirea noastra

Saptamana Mare am trait-o intens, cu multa rugaciune si denii de priveghere.

Cina de Taina constituie expresia oferirii de bunavoie a lui Isus, care se consuma "in noaptea in care a fost vandut" (I Cor 11,23). Agonia din gradina Ghetsimani, prinderea, purtarea o noapte intreaga "de la Ana la Caiafa", intr-un proces religios impotriva Celui care era acuzat ca desconsidera sambata si templul, sau ca se face pe Sine Fiul lui Dumnezeu; acuzele din zorii Vinerei celei mari ca Isus se face pe Sine imparat si este impotriva cezarului roman, conduc la declansarea acelei isterii de ura si revolta a omului nelegiuit si nedrept impotriva Ziditorului.

"Savarsitu-s-a" mantuirea noastra atunci cand "cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii", atunci cand sfasietorul strigat a cutremurat cerul si pamantul, precum si inimile noastre. A inmarmurit toata faptura. Invatatorul a murit si a fost inmormantat!

Iata, dragi fii sufletesti, drumul Marelui Post, pe care, intru dureri sufletesti si trupesti, l-am strabatut impreuna cu voi, buni credinciosi ai parohiilor noastre din orase si sate.

Dar Viata nu poate fi inghitita de pieire. Isus a inviat glorios din morti. "Ziua Invierii! Sa ne luminam cu sarbatoarea". Sfantul Apostol Pavel face din Invierea lui Cristos un capital imens al vietii si propovaduirii sale(...) Ce ne asigura Apostolul Pavel? Ca noi toti vom invia, precum Cristos! (...)

Iata de ce sarbatoarea tulbura constiintele impietrite, de doua mii de ani. Iata de ce, tot de atatia ani, milioane si milioane de crestini au depus si depun marturie pentru Inviere(...) Pastele lui Cristos este si Pastele nostru! Pentru aceasta ne copleseste bucuria!

Sa intram toti in bucuria Domnului nostru!

Iubitii mei,

Anul acesta Blajul si intreaga Provincie Mitropolitana sarbatoresc 250 de ani de la intemeierea, de catre urmasul lui Inocentiu Micu, episcopul Petru Pavel Aron, a primei scoli romanesti sistematice din Transilvania, deschisa la Blaj, la 11 octombrie 1754(...) Biserica, Scoala, Natiune! Acestea au fost punctele forte ale Bisericii Blajului. Iar daca Biserica noastra a supravietuit tavalugului materialist-ateist, iar astazi se straduieste, in ciuda oricarei oprelisti, sa se aseze in rosturile ei, se datoreaza acelui spirit(...).

Anul acesta este si un an electoral. Fiecare credincios al Bisericii noastre are dreptul sa-si foloseasca votul liber pentru promovarea binelui comun(...). Asadar, luminati de Spiritul adevarului si de o constiinta curata, ii vom alege pe aceia care, "pentru a-i sluji pe oameni, se dedica binelui si isi asuma povara unor astfel de functii" (idem).

O Europa fara nationalism egoist

Se vorbeste extrem de mult despre integrarea noastra europeana. Biserica Catolica cere sa fie mentionat crestinismul ca factor fundamental de formare si de mentinere a constiintei europene. Dorim o Europa fara nationalism egoist(...). O Romanie si o Europa (...) in care viata de familie sa fie tot mai mult protejata si ferita de consumisme si "iubiri" dezordonate(...), in care tineretul sa poata creste in respect fata de adevaratele valori(...).

Dragii mei,

Bucurosi de Inviere, privim spre Maica Domnului, cea care este modelul Bisericii si mama noastra. Ea ajuta sa creasca in noi virtutea sperantei. Speranta in mai bine pentru toti oamenii, in aceasta lume, si speranta in mostenirea Imparatiei de Sus, cea pregatita noua prin patima si Invierea lui Isus.

Pe fiecare dintre voi va intalnesc in bucuria salutului pascal: Cristos a Inviat!

Al vostru,
LUCIAN
Arhiepiscop si Mitropolit greco-catolic
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.