Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
12 Apr 2006, 09:42 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.477 Inscris: 6 November 05 Forumist Nr.: 7.211 |
Doar două tipuri de schimbări structurale sunt posibile în organismele vii şi anume: schimbări de stare care prezervă identitatea şi schimbări ce duc la dezintegrare (moarte). Perturbaţiile externe declanşează schimbările de la nivelul organismului dar nu le determină pe acestea ele însele. Stările disponibile ale organismului determină care declanşatori de mediu pot fi recunoscuţi şi care îl vor dezintegra, dar stările disponibile au loc printr-un proces de auto-organizare. Determinismul structural înseamnă faptul că nu mapăm mediul înconjurător ci doar răspundem la un subset al lui – o simplificare cerută de legea cibernetică a Varietăţii Necesare.
O observaţie importantă: Selecţia acţionează ,,asupra" sistemelor a căror structură s-a auto-organizat DEJA. Un organism are o istorie de perturbaţii date de mediul înconjurător care declanşează propriile traiectorii de stare. Dacă aceşti declanşatori sunt regulaţi, atunci organismul are de-asemenea cicluri de stări regulate, dacă schimbarea acestora este continuă atunci apar traietorii noi de stare. Dacă organismul afectează (declanşează) mediul la rîndul său atunci avem coevoluţia unor sisteme structural cuplate. Dacă declanşatorii dau naştere la schimbări de stare care implică schimbări în componente (mai degrabă decît cele doar interacţionale) atunci avem adaptare. Această plasticitate în topologia structurală la ambele nivele cel de stare şi cel al componentelor se numeşte ,,cuplare structurală” şi poate opera în ambele direcţii. Prin acest proces organizarea de mediu devine co-ordinată cu cea a organismului. Dar de observat că nu este necesară comunalitatea informaţională sau semantică între cele două, fiecare reacţionează la cealaltă în termeni proprii. Acest topic a fost editat de shapeshifter: 12 Apr 2006, 10:00 PM -------------------- Keep calm and host yourself.
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 06:02 AM |