Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
12 Apr 2006, 08:22 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.477 Inscris: 6 November 05 Forumist Nr.: 7.211 |
Definiţia lui Varela:
O maşină autopoietică este o maşină organizată (definită ca o unitate) ca o reţea de procese de producere (transformare şi distrugere) de componente, care produce componente care: 1. prin interacţiunile şi transformările lor regenerează încontinuu şi definesc reţeaua de procese (relaţii) care le-a produs, şi 2. o constituie (componentele constituie maşina) ca o entitate concretă în spaţiul în care ele (componentele) există prin specificarea domeniului topologic al realizării unei asemenea reţele. Exemplu: Celula este o reţea de reacţii chimice care produc molecule astfel încît: 1. prin intereacţiunile lor generează şi participă recursiv în cadrul aceleiaşi reţele de reacţii care le-a produs, şi 2. dau unitate materială celulei 1. Participarea înseamnă participarea într-o reacţie, în calitate de reactant, pe cînd ,,generarea” se referă la generarea unei reacţii, la catalizarea acesteia. Produsele de cataliză sunt de-asemenea ,,reactanţi” dar proprietatea lor specială este aceea că ei emerg neschimbaţi dintr-o reacţie catalizată, crescînd drastic rata reacţiei. În cazul limită, reacţia ne-catalizată poate avea loc cu o rată neglijabilă, dar în prezenţa catalizatorului, aceasta poate avea loc la o rată care duce la manifestări semnificative în cadrul sistemului. În acest caz, catalizatorul ,,generează” reacţia (dată de disponibilitatea celorlalţi reactanţi). Prima condiţie pentru autopoiesis-ul molecular este aceea că reţeaua de reacţii care caracterizează organizarea sistemului trebuie să producă toate speciile componentei moleculare care sunt considerate a constitui sistemul dpdv material şi aceste componente trebuie să genereze ele însele reţeaua de reacţii, în sens de a cataliza unele sau toate reacţiile (care altfel ar avea loc la o rată neglijabilă). 2. Aceeaşi reţea de procese chimice care sunt folosite pentru a identifica sistemul ca atare, trebuie de asemenea să aibă efect în localizarea şi demarcaţia sistemului în spaţiu. Sistemul trebuie să stabilească un fel de graniţă între ,,el însuşi” şi restul universului în care este inclus. În cazul celulelor biologice, această graniţă este manifestată de membrana externă a celulei. În modelul simplificat pe computer (care există într-un spaţiu bidimensional) al lui Varela, această graniţă constă dintr-un lanţ liniar închis de molecule. Se pare că, în cazul autopoiesis-ului molecular, graniţa îndeplineşte cel puţin funcţia de a limita sau controla difuzia spaţială a moleculelor care constituie sistemul. În absenţa unui asemenea control al difuziei, concentraţiile de reactant s-ar dilua pînă într-atît încît una sau mai multe reacţii definitorii ar înceta să aibă loc şi întreaga reţea de reacţii care se auto-susţin ar colapsa. Acest topic a fost editat de shapeshifter: 12 Apr 2006, 08:31 PM -------------------- Keep calm and host yourself.
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 02:59 AM |