Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
6 Apr 2006, 12:46 AM
Mesaj
#2
|
|||||
Cronicar Grup: Admin Mesaje: 5.082 Inscris: 26 December 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.531 |
@jock
eu cred ca totul curge, ca nu exista un inceput sau un sfarsit al Universului dar nici ca legile lui ar fi imuabile, date dinainte ca in lumea lui Platon, abstracte, pur matematice, dincolo de lucruri. schitand modelul cu bitii elementari vroiam sa ajung tocmai la aceasta chestiune, ca legile sunt informatii despre structura si comportamentul materiei in evolutia sa si evolueaza odata cu ea. nu este evident, caci n-am precizat nici rationamentele si nici postulatele pe baza carora am ajuns la acest model. am sa revin cu detalii
da, chiar am avut in minte aceasta regresie infinita si am postulat acei biti fundamentali ca fiind capatul ierarhiei de sisteme. cel mai simplu sistem posibil ar fi un sistem format din 2 biti elementari care ar putea avea doar patru stari distincte: 00,01,10,11. Aceasta asociere capata, in acceptiunea modelului meu, echivalarea cu o lege de agregare a acelor biti. legea nu este continuta in ei insisi, ea apare doar in momentul cand acesti biti sunt alaturati. am speculat ca intr-un ocean de biti nestructurati aceasta asociere apare spontan, postuland "principiul dezvoltarii" ca o explicatie pentru motivul asocierii valabila in orice sistem din lungul lant genetic si care este motivul pentru care materia se autoorganizeaza, luptand cu entropia. desigur, nu stiu daca e valabil acest model si ce predictii ar putea face o astfel de teorie, care, de fapt este mai degraba un set de explicatii pe care am incercat sa mi le dau confruntandu-ma cu intrebari existentiale... in acest context, legile pot fi vazute ca manifestarile externe ale informatiilor de stare din interiorul sistemului dar si ceea ce leaga subsistemele intre ele. din punct de vedere informational, elementele asociate trebuie sa comunice intre ele prin ceva, sa schimbe unul cu altul informatii, fortele de legatura sau campurile de forte sunt astfel de informatii in sine iar decodarea acestor informatii de catre observatorul extern are o reprezentare matematica. Din acest motiv matematica este adecvata pentru modelarea sistemelor, prin ecuatii mai simple sau mai complexe, in functie de complexitatea sistemului studiat, legile din realitatea obiectiva sunt cel putin similare cu cele matematice deduse empiric, formalizate sau postulate. Cauzele (ascunse) pentru exceptii si erori sunt multiple, in realitate sistemele nu sunt izolate, legile coexista in tot lantul genetic al sistemelor (imbricate sau pe acelasi nivel ierarhic) influentand astfel comportamentul sistemului, dar si faptul ca transmisia de informatii intre elemente este supusa legii lui Shannon, o lege statistica... perturbatiile observate in experimente dau nastere incertitudinii aplicarii legilor, dar nu pun cu necesitate la indoiala posibilitatea ca ele in sine sa nu fie altceva decat ecuatia matematica prin care se pot reprezenta. Legea unui sistem poate fi o constrangere a gradelor de libertate a elementelor componente tinandu-le asociate atata timp cat din afara sau din interior nu intervin factori perturbatori suficient de puternici... din acest punct de vedere, a spune ca legea apare odata cu sistemul sau sistemul apare odata cu legea este totuna, caci legea este tocmai definitia sistemului, sta la baza lui si persista doar atata cat e durata de viata a sistemului. daca exista un singur element sistemul nu se poate forma, dar daca exista mai multe lipsa unui element dintr-o multime nu poate impiedica formarea lui, decat in cazul in care acel element are particularitati care fac sa fie valabila legea, cand el este chiar liantul sau suportul pentru informatia transmisa intre elementele sistemului -------------------- pantha rhei
Universul Fractal The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite. |
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 03:53 AM |