Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
5 Apr 2006, 06:08 AM
Mesaj
#2
|
|||||||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
dorinteodor
Aha! Si cum obtine el modelul din aceste experiente, te-ai întrebat? Dacă fiecare creier (subiect cunoscător) stă în carapacea sa, izolat de realitatea externă, cum se face că cel putin unele din modelele astea cam sunt identice la toti? O fi si ăsta tot un model (al intersubiectivitătii). Dacă nu vrei să ne explici ce întelegi prin "lege", spune măcar ce întelegi prin "model". Si poate ne explici, asa ca un bonus, si cum se face că unele modele sunt bune, adică ne ajută să facem predictii, iar altele nu. Păi dacă realitatea exterioară (ar mai fi si aici o problemă: ce înseamnă pentru tine realitate exterioară, unde asezi distinctia?) n-are nici în clin nici în mânecă cu modelele noastre, ori toate modelele ar fi la fel de bune, ori nici unul n-ar fi bun de nimic. Faptul că totusi accepti că realitatea functionează ca un cenzor pentru elucubratiile noastre modelistice te obligă implicit să accepti că ai un raport cu ea, că începi să comunici, s-o întelegi prin intermediul acestor modele.
Acces direct! Ce înseamnă asta, dacă vrem să cunoastem lumea exterioară si nu numai s-o trăim pur si simplu? Nimic n-are acces direct la ceva. După mine, a avea acces direct la ceva devine totuna cu a te confunda cu acel ceva. Acces direct n-ai nici la propriile tale gânduri, în măsura si din momentul în care le-ai validat ca gânduri (avem doar destule modele si pentru gândire, poate chiar mai multe si mai controversate decât cele pentru realitatea externă).
Da, însă cunoasterea si stiinta în special au în atentie doar acele modele ce nu diferă de la subiect la subiect, modele a căror căutare si însusire înseamnă abstractizare, generalizare, inductie, adică procedeele primare ale cunoasterii. La observatiile lui Amenhotep, privind afirmatia ta transantă cum că nu există "legi ale naturii" (cu ghilimele sau fără), as avea o singură completare. Consider că există totusi încă o modalitate (pe lângă cea a coincidentei fortuite) în care aceasta s-ar putea sustine (cu sinceritate), si anume celebra solutie kantiană: nu cunoasterea noastră ar trebui să se orienteze după realitate, ci realitatea s-ar orienta după cunoasterea noastră. Cu alte cuvinte "legile naturii" n-ar fi în natură ci chiar în noi, identificându-se cu modelele de care vorbesti. Dar pentru asta trebuie să vii cu niste modele apriorice, absolut rigide si aceleasi pentru toti, ceea ce nu e cazul tău, deoarece observ că admiti diversitatea si contingenta modelelor, ca si faptul că acestea depind de experientă, adică se formează si prin concursul lumii exterioare. |
||||||
|
|||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 03:53 AM |