Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
5 Apr 2006, 01:09 AM
Mesaj
#2
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Ca să lămurim treaba cu percepţia şi modelul:
Modelul influenţează interpretarea percepţiei, nicidecum percepţia. Să luăm percepţia culorilor, de exemplu. Ştim că unii oameni percep culorile altfel decât oamenii "normali". Aceştia se numesc dicromaţi şi ei percep ca fiind identice două culori pe care restul oamenilor le percep ca diferite (de exemplu roşu şi verde). Dacă unui dicromat (daltonist) îi prezentaţi un şir de becuri roşii, printre care se află şi unul verde, el va spune că percepe n becuri de aceeaşi culoare. Ei bine, cum ar putea un model mental să-l facă pe un astfel de om să-şi schimbe percepţia? Sau invers, cum ar putea un model mental să-l facă pe un tricromat să perceapă culori identice în acel şir? Încercaţi să le împuiaţi capul cu oricâte baliverne/modele mentale, că percepţia lor nu se va schimba. Pentru că modelele mentale nu influenţează percepţiile (poate doar în cazuri excepţionale, rare, atipice). Pe de altă parte, dacă vorbim despre interpretarea culorilor, despre înţelegerea semnificaţiei lor într-un anume context, atunci bineînţeles că modelul are un rol crucial. Într-un anume sens, modelul este interpretarea -- deci "modelul influenţează interpretarea" este un truism. Discuţia de până acum pe marginea percepţiei se rezumă deci la două idei: 1. "Percepţia se face numai prin prisma unui model" -- care e riguros falsă, respectiv 2. "Interpretarea percepţiei se face numai în cadrul unui sistem/model mental" -- care e o banalitate. Sper că lămurirea acestei chestiuni ne va permite să continuăm cu discutarea unor probleme mai profunde legate de legile naturii şi posibilitatea cunoaşterii lor. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 05:54 AM |