Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
4 Apr 2006, 11:23 PM
Mesaj
#2
|
|||
Dregator Grup: Membri Mesaje: 783 Inscris: 30 July 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 4.160 |
In acel exemplu cu piuneza e vorba de un arc reflex si da, e un soi de mecanism de protectie care nu situ daca necesita vreun model. Desi lumea exterioara se cam reflecta in constiinta, pentru perceptia durerii nu cred ca e vorba de nici un fel de model, sau daca este, este unul innascut, nu dobandit in ontogeneza. Pur si simplu, algoreceptorii din piele transmit informatia catre zonele centrale, care informeaza despre pericolul respectiv, iar inconstient se transmit semnale catre muscii respectivi, pentru a ne indeparta de sursa ce poate constitui un pericol.
Accesul este direct, doar ca ceea ce ne revine prin simturi este perceput si inteles in masura in care in creier s-a format deja un model a ceea ce percepem. Exista o corespondenta intre ecranele receptoare ale senzorilor si ecranele receptoare corticale, unde se produce decodarea. Este ceea ce s-a numit corespondenta punct la punct, chiar daca in realitate nu este chiar asa. Interesant e ca pe langa ecranele corticale propriu-zise (pentru care exista cateva modele: fotografic, holografic si haotic), mai exista niste ecrane receptoare de comparatie, iar un obiect este recunoscut, numai in masura in care exista un model. Daca modelul respectiv nu exista, nu se poate face recunoasterea. In patologie se vorbeste de agnozii, de exemplu, care pot fi tactile, auditive, gustative. Un exemplu de agnozie vizuala este cazul in care un bolnav descrie un pahar ca fiind un obiect cilindic, transparent, etc, dar nu reuseste sa-l identifice. Sau agnozie tactila, cand descrie o cheie ca fiind un obiect rece, metalic, dur, dar n-o recunoaste si nu stie sa-o foloseasca. Acest topic a fost editat de mothman: 5 Apr 2006, 02:00 AM -------------------- The decision to build artilects or not, will be the toughest decision that humanity will ever have to make.
Personally, I'm glad to be alive now - Hugo de Garis |
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 07:18 PM |