Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentă |
7 Mar 2004, 04:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernă sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivă matematică, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitătii si nu altele? Există vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematică pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta că forma legilor este determinată de proprietătile spatiului si timpului (de pildă, faptul că intensitatea câmpurilor este invers proportională cu pătratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacă nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietăti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma că forma legii lui Newton, ca si numărul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totală a materiei din univers. Teoria relativitătii generale pune în evidentă doar dependenta locală a structurii spatio-temporale de continutul material, numărul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însări forma matematică a ecuatiei.
Dintr-o perspectivă mai largă, am putea să ne întrebăm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnifică, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilă (argument), o valoare numerică a variabilei sau a functiei? Îsi pot găsi toate acestea vreun loc în schema conceptuală clasică a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic? Dacă nu se dovedeste că aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic să se tragă concluzia că universul nostru nu este unic si că el ar face parte dintr-o structură, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumită ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui să răspundă un matematician: există o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tărâmul matematicii pure? În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de număr nu au o definire clară din punct de vedere filosofic. Poate reuseste cineva să facă un pic de lumină în aceste chestiuni, în privinta cărora am mari nedumeriri. |
|
|
1 Apr 2006, 09:19 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Bine ai venit la Han, dorinteodor
Ehei, văd că ai intervenit în fortă! Bun, asta stim si noi, că legile naturii sunt niste modele, nu există în felul în care există acest bolovan sau acest nor pe care-l vedem plutind pe cer. Totusi, de ce natura se comportă ca si cum ar asculta de niste reguli? Dacă negi realitatea legilor, negi orice comportament determinist (predictibil) al fenomenelor naturale, deci totul ar trebui să fie haos, astfel încât minuni s-ar petrece la fiecare pas si în orice clipă.
Nu frizează absolutul, de aceea am pus în discutie ideea de contingentă a legilor naturii. Dacă ai citit cu atentie ceea ce afirmam mai sus, puteai să-ti dai seama că nu asta e problema. In acest context, te întreb: ce întelegi prin "lege a naturii" si/sau prin lege în general?
Deformarea spatiului sau câmpul de forte gravitationale sunt doar interpretări date unor fenomene care, în ele însele se comportă legic. Nu confunda ideea de lege si forma unei legi cu interpretarea ei. Chiar dacă putem renunta la conceptul de fortă gravitatională (de realitatea căruia se îndoia si Newton), înlocuindu-l cu cel de "curbură spatială", asta nu înseamnă că fenomenele naturii nu mai ascultă de legi.
Asta nu- tot o lege, numită "principiul minimei actiuni"?
Viteza luminii, ca viteză limită de propagare a interactiunilor, nu este tot o lege a naturii?
Si de ce doar anumite modele, pe care le elaborăm noi în imaginatia noastră debordantă, sunt capabile de a face predictii corecte si altele nu? Cum se face că realitatea poate fi un criteriu de selectie pentru multimea modelelor conceptibile? Nu pentru că realitatea urmează un anume model din acestea? Ai alt răspuns? Sunt curios să-l aflu. |
||||||||||||
|
|||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 05:52 PM |